Drone Shahed

thumb|upright=1.2|O variantă Shahed Saeqeh-2

Dronele Shahed sunt o familie de aparate iraniene fără pilot, care cuprinde avioane de luptă fără pilot (UCAV) și muniții hoinare, dezvoltate de Shahed Aviation Industries. Dronele Shahed sunt fabricate atât în Iran, cât și în Rusia, modelele rusești fiind dezvoltate pe baza proiectelor iraniene. După invazia Rusiei în Ucraina din 2022, ambele variante au fost utilizate de forțele ruse împotriva Ucrainei în cadrul Războiului Ruso-Ucrainean, iar de forțele iraniene în timpul războiului din Iran din 2026.

Dezvoltare și producție

Denumire „Shahed” (; transliterări: persană: Šâhed, arabă: Šāhid) înseamnă literalmente „martor” atât în persană, cât și în arabă.

Iran Dronele Shahed sunt dezvoltate de Shahed Aviation Industries. Producția acestora se bazează pe companii iraniene și pe resurse locale. În pofida sancțiunilor internaționale împotriva Iranului, s-a afirmat că dronele conțin componente comerciale fabricate de companii cu sediul în Statele Unite, Elveția, Țările de Jos, Germania, Canada, Japonia și Polonia. Deoarece aceste componente sunt disponibile pe piața comercială, distribuția lor este slab reglementată sau nu este controlată, iar potrivit unui raport ucrainean transmis G7, piesele ajung în Iran prin Turcia, India, Kazahstan, Uzbekistan, Vietnam și Costa Rica. Se presupune că fiecare fabrică iraniană de drone are două amplasamente de rezervă, pentru ca producția să poată continua în cazul unui atac aerian.

La 5 decembrie 2011, autoritățile iraniene au capturat un Lockheed Martin RQ-170 Sentinel american, care fusese preluat și forțat să aterizeze de unitatea iraniană de război cibernetic. Shahed Aviation Industries a supus apoi aparatul american unui proces de inginerie inversă, folosind cunoștințele obținute pentru dezvoltarea modelelor Shahed 171 Simorgh și Shahed 191 Saeqeh.

Rusia

În timpul celei de-a 78-a sesiuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, din septembrie 2023, Statele Unite au acuzat Iranul că furnizează Rusiei drone pentru războiul din Ucraina și că ajută Rusia la construirea unei fabrici de drone. Președintele iranian Ebrahim Raisi a respins acuzațiile, afirmând: „Suntem împotriva războiului din Ucraina.” Cu câteva luni înainte, Sky News primise de la o sursă informată documente datate 14 septembrie 2022, despre care postul a afirmat că demonstrau achiziționarea de către Rusia a unor proiectile de artilerie și de tanc și a unor rachete în valoare de peste un milion de dolari americani. În iunie 2023, o evaluare a serviciilor de informații americane publicată de Casa Albă indica faptul că Iranul furniza Rusiei materiale pentru construirea unei fabrici de drone. În februarie 2024 au fost divulgate alte documente care indicau atât achiziționarea de drone de către Rusia, cât și un acord prin care Iranul urma să contribuie la construirea unei fabrici rusești. Valoarea totală a acordurilor ar fi fost de 1,75 miliarde de dolari americani, plătiți în lingouri de aur.

Potrivit documentului transmis G7, guvernul iranian încerca să „se disocieze de furnizarea de arme Rusiei”, întrucât „nu poate face față cererii rusești și intensității utilizării în Ucraina”. În acest context a fost înființată fabrica de drone de la Elabuga, în Zona Economică Specială Alabuga, din Republica Tatarstan, la peste 1.300 km de frontiera dintre Rusia și Ucraina. Fabrica este situată în apropierea râului Kama, ceea ce permite transportarea mărfurilor pe cale navală direct din Iran, prin Marea Caspică. Unitatea este operată de compania Albatross, care a folosit la asamblarea dronelor de luptă elevi și studenți de la Colegiul Politehnic Alabuga, unii dintre aceștia având numai 15 ani. Rusia urmărea să producă 6.000 de UCAV-uri până în vara anului 2025, într-un ritm de 310 drone pe lună dacă fabrica funcționa permanent. Costul estimat al producerii unui Geran-2 era de 48.000 de dolari americani. Modernizările succesive introduse de Rusia au majorat însă costul unitar de producție la aproximativ 80.000 de dolari în aprilie 2024.

Tehnologia iraniană pentru drone a fost folosită în luptă în timpul invaziei Rusiei în Ucraina. La 17 octombrie 2022, Rusia a utilizat drone iraniene Shahed 136 într-un atac asupra Kievului, în care au fost uciși patru civili, printre care o femeie însărcinată în șase luni. Un alt atac rusesc cu drone iraniene a avut loc la 28 mai 2023. Ucraina a declarat că a doborât toate dronele cu excepția uneia, însă o persoană a fost ucisă. La 20 iunie, într-un alt atac au fost folosite 35 de drone Shahed proiectate în Iran, dintre care Ucraina a afirmat că a doborât 32. La 22 noiembrie 2024, Rusia a atacat cu drone Shahed o zonă rezidențială din Regiunea Sumî, Ucraina. Doi civili au fost uciși, iar alți 12 au fost răniți. La 17 mai 2025, mai multe atacuri rusești cu drone Shahed în diferite regiuni ale Ucrainei au ucis cel puțin 13 civili și au rănit 32.

În iulie 2025, mai multe relatări, inclusiv un documentar al canalului Zvezda al Ministerului rus al Apărării, au indicat că Rusia folosea copii și adolescenți pentru asamblarea dronelor Shahed utilizate împotriva Ucrainei.

Constrângerea lucrătorilor străini În 2025, investigații bazate pe surse deschise și mai multe anchete jurnalistice au arătat că tinere din diferite țări africane erau atrase în Zona Economică Specială Alabuga din Rusia prin promisiuni de locuri de muncă în domeniul ospitalității sau de burse. După sosire, acestea erau folosite pentru asamblarea dronelor Shahed, în condiții dificile și periculoase, fabrica fiind totodată vizată de atacuri aeriene ucrainene. În noiembrie 2025, Africa de Sud a deschis o anchetă și și-a avertizat cetățenii după acuzațiile privind folosirea unor astfel de promisiuni false de către Rusia.

The Wall Street Journal a relatat că, potrivit unor oficiali ugandezi, peste 1.000 de femei din Africa fuseseră atrase la Alabuga sub pretexte false.

Lista modelelor thumb|Resturile unui Shahed 123

Printre modelele cunoscute se numără:

Shahed 107 Shahed 107 a fost făcut cunoscut postului Sky News de o sursă anonimă din domeniul securității, în ianuarie 2024. Aparatul a fost descris drept o muniție hoinară care ar putea dispune și de mijloace de recunoaștere, precum transmiterea în direct a imaginilor video. Potrivit aceleiași surse, drona are o lungime de aproximativ 2,5 m și o anvergură de aproximativ 3 m. Poate fi lansată de pe un vehicul și ar avea o rază de acțiune de până la 1.500 km. Iranul ar fi oferit Rusiei „câteva unități” în cadrul unei tranzacții în valoare de peste două milioane de dolari americani.

Shahed 121 thumb|Shahed 121, în albastru, iar în dreapta un Shahed 129 cu radom reproiectat

Shahed 121 a fost observat pentru prima dată în 2016, când a survolat , un portavion cu propulsie nucleară aflat în spațiul aerian internațional. Marina Statelor Unite a considerat incidentul o încălcare a securității, un asemenea eveniment nemaifiind înregistrat din 2014. Zborul a avut loc după încheierea unui acord nuclear între Iran și mai multe mari puteri, între care Statele Unite. Incidentul a fost filmat de un elicopter Seahawk al Marinei SUA. Autoritățile iraniene au susținut că zborul nu reprezenta un pericol, întrucât aripile dronei erau „curate”, adică nu transporta armament extern. Conducerea Marinei SUA a descris însă acțiunea drept „anormală” și „neprofesionistă”.

Shahed 129

Shahed 129, denumit uneori S129, este un avion de luptă fără pilot iranian monomotor, de altitudine medie și autonomie mare, proiectat pentru Corpul Gardienilor Revoluției Islamice. Poate executa atât misiuni de luptă, cât și misiuni de recunoaștere. Autonomia sa de zbor este de 24 de ore, iar dimensiunile, configurația și rolul său sunt asemănătoare celor ale aparatului american MQ-1 Predator. Shahed 129 a fost utilizat pentru atacuri aeriene în Războiul Civil Sirian și pentru patrularea frontierei estice a Iranului. În 2017 se estima că Shahed 129 și Shahed Saeqeh urmau să constituie nucleul flotei iraniene de drone de înaltă performanță pentru cel puțin următorul deceniu.

Shahed 131 (Geran-1)

Shahed 131, denumit în serviciul rusesc Geran-1 (, literal „mușcată-1”), a devenit cunoscut pe scară largă în octombrie 2022, în timpul Războiului Ruso-Ucrainean. Este propulsat de un motor Wankel Shahed-783/788. S-a constatat că unitatea de control al zborului poate comunica cu sateliții Iridium, ceea ce, cel puțin teoretic, permite modificarea traiectoriei în timpul zborului. Controlerul dispune și de un sistem de navigație inerțială de rezervă bazat pe un giroscop MEMS, iar instrucțiunile principale sunt furnizate de o unitate GPS comercială.

Shahed 131 se recunoaște prin stabilizatoarele verticale amplasate la extremitățile aripilor, care se prelungesc numai în sus. La Shahed 136, de dimensiuni mai mari, stabilizatoarele se extind atât deasupra, cât și sub aripi. Shahed 131 are un focos de 15 kg și o rază de acțiune de aproximativ 900 kmkm.

Shahed 136 (Geran-2)

thumb|left|Vedere laterală a unui Shahed 136

Shahed 136, cunoscut în serviciul rusesc și ca Geran-2 (), este o muniție hoinară sub forma unui avion de luptă fără pilot autonom cu elice împingătoare. Este proiectat și fabricat de Iran Aircraft Manufacturing Industrial Company (HESA), în colaborare cu Shahed Aviation Industries.

Prima utilizare cunoscută a aparatului a fost făcută publică la 13 septembrie 2022, când au apărut fotografii ale resturilor unei drone folosite de forțele ruse în timpul invaziei Ucrainei. Pe aripi era inscripționat „M412 Герань-2” („M412 Geran-2”), denumire folosită pentru a masca originea iraniană a dronei și implicarea Iranului în invazia Ucrainei. Aparatul a fost însă identificat după forma aripilor, iar Ucraina și aliații săi occidentali consideră Geran-2 drept o versiune redenumită a Shahed 136 iranian.

Costul de producție al unui Shahed 136 a fost estimat de experți la 20.000–50.000 de dolari americani. Documente și mesaje electronice divulgate au indicat că Rusia cumpărase în 2023 un lot de 6.000 de aparate Shahed 136 la un preț de 193.000 de dolari pentru fiecare unitate. Rusia produce, de asemenea, o versiune proprie a Shahed 136, iar Ucraina intenționa să dezvolte o variantă proprie.

Dronele au fost utilizate în atacurile din octombrie 2022 asupra Kievului. Shahed 147

Shahed 147 este un UAV de supraveghere cu două grinzi de coadă, destinat zborului la altitudine mare și cu autonomie ridicată (HALE), propulsat de un motor turbopropulsor. Are o anvergură de și poate atinge o altitudine maximă de 60.000 de picioare (18.288 m). Pentru supraveghere dispune și de un radar cu apertură sintetică. Shahed 147 a fost prezentat la Expoziția Forțelor Aerospațiale Iraniene din 19 noiembrie 2023, în prezența liderului suprem iranian Ali Khamenei.

Shahed 149 Gaza

thumb|upright=1.2|

Shahed 149 Gaza a fost prezentat la 21 mai 2021 și a primit numele Fâșiei Gaza, în semn de susținere a luptei palestinienilor în timpul crizei israeliano-palestiniene din 2021. Este un UAV de mare altitudine și autonomie mare, asemănător ca dimensiuni, configurație și rol cu aparatul american MQ-9 Reaper. Este mai mare și mai greu decât Shahed 129. Are o autonomie de zbor de 24 de ore, o rază operațională maximă de 2.500 km, o anvergură de 21 m și o viteză maximă de 340 km/h. Poate transporta 13 bombe și 500 kg de echipamente electronice. A fost primul UAV iranian propulsat de un motor turbopropulsor.

Shahed 171 Simorgh thumb|Shahed 171 Simorgh

Shahed 171 Simorgh, al cărui nume provine de la Simurgh, pasăre binevoitoare din mitologia persană, este denumit IRN-170 de guvernul Statelor Unite. Este un avion de luptă fără pilot cu aripă zburătoare, propulsat de un motor cu reacție. Modelul se bazează pe Lockheed Martin RQ-170 Sentinel capturat de Iran în 2011 și reprodus prin inginerie inversă.

Shahed 191 (Shahed Saeqeh)