thumb|Un cocktail aprins, unde arde etanolul, un tip de combustibil lichid care se găsește în toate băuturile alcoolice Un combustibilul lichid este oricare dintre diversele fracțiuni obținute prin distilarea fracționată a țițeiului, sau din șisturi sau nisipuri bituminoase.Popa, 1986, 543–549 Aceste tipuri de combustibili cuprind atât distilatele (fracțiunile mai ușoare), cât și reziduurile (fracțiunile mai grele). Printre combustibilii lichizi se numără păcura, combustibilul pentru motoare navale, combustibilul pentru cazane, kerosenul, combustibilii pentru încălzirea locuințelor, motorina pentru motoare diesel și alții.

Tot combustibili lichizi sunt considerați biocombustibilii lichizi, ca uleiurile de rapiță, palmier, cocotier.

În general, termenul de „combustibil lichid” se referă la orice substanță în formă lichidă care este arsă în focare pentru a produce căldură sau în motoare pentru a produce energie.

Combustibilii lichizi petrolieri sunt formați din hidrocarburi cu lanț molecular lung, în special alcanii, cicloalcanii și compuși aromatici. Moleculele mici, precum cele din propan, petrol, benzină și kerosen, au puncte de fierbere relativ scăzute și sunt eliminate la începutul procesului de distilare fracționată. Fracțiunile mai grele derivate din petrol, cum ar fi motorina și uleiul lubrifiant, sunt mult mai puțin volatile și distilează la temperatură mai mare.

Proprietăți generale Printre proprietățile comune ale combustibililor lichizi se numără ușurința transportului și a manipulării. Proprietățile fizice ale combustibililor lichizi variază în funcție de temperatură, deși nu la fel de mult ca în cazul combustibililor gazoși. Câteva dintre aceste proprietăți sunt: viscozitatea, punctul de autoaprindere (temperatura minimă la care se generează o concentrație flacără inflamabilă de vapori); punctul de aprindere (temperatura la care are loc arderea susținută a vaporilor); punctul de tulburare – în cazul motorinei – (temperatura la care compușii parafinici dizolvați încep să se aglomereze) și punctul de congelare (temperatura sub care combustibilul devine prea viscos pentru a curge liber). Aceste proprietăți influențează siguranța și manipularea combustibilului.

Combustibili lichizi petrolieri thumb|Luarea unei probe de combustibil pe un vapor

Majoritatea combustibililor lichizi utilizați în prezent sunt produși din țiței. Cel mai cunoscut dintre aceștia este benzina. Oamenii de știință acceptă, în general, ideea că țițeiul s-a format din rămășițele fosilizate ale unor plante și animale, în urma expunerii la căldură și presiune în scoarța terestră.

Benzină thumb|Camion cisternă livrând benzină în Carolina de Nord, 1945

Benzina este cel mai utilizat combustibil lichid. Benzina este alcătuită din molecule de hidrocarburi (compuși care conțin doar hidrogen și carbon) ce formează compuși alifatici, adică lanțuri de atomi de carbon de care sunt atașați atomi de hidrogen. Totuși, în benzină se găsesc în mod natural și numeroși compuși aromatici (lanțuri de carbon care formează inele), precum benzenul; aceștia sunt responsabili pentru riscurile asupra sănătății asociate expunerii prelungite la acest combustibil.

Benzina se obține prin distilarea țițeiului. Produsul lichid dorit este separat din țiței în cadrul rafinăriilor. Țițeiul este extras din subsol prin diverse metode, cea mai frecvent întâlnită fiind utilizarea pompelor cu balansier. Pentru a produce benzină, hidrocarburile trebuie mai întâi extrase din țiței.

Benzina în stare lichidă nu arde ea însăși, însă se aprind vaporii săi, determinând evaporarea lichidului rămas și arderea ulterioară a acestuia. Benzina este extrem de volatilă și ușor inflamabilă, ceea ce face ca orice scurgere să fie potențial extrem de periculoasă. Benzina comercializată în majoritatea țărilor are o cifră octanică specificată. Cifra octanică reprezintă o măsură empirică a rezistenței benzinei la arderea prematură, fenomen cunoscut sub numele de „detonație”. Cu cât cifra octanică este mai mare, cu atât combustibilul rezistă mai bine la autoaprindere la presiuni ridicate, permițând astfel utilizarea unui raport de comprimare mai mare. Motoarele cu raport de comprimare ridicat – întâlnite frecvent la mașinile de curse și la automobilele de serie de înaltă performanță – pot genera o putere mai mare; totuși, acestea necesită un combustibil cu cifră octanică superioară. În trecut, creșterea cifrei octanice se realiza prin adăugarea unor substanțe antidetonante, precum tetraetil de plumb (TEL) sau metil terț butil eter (MTBE); însă, din cauza impactului acestor aditivi asupra mediului, în special în cazul TEL, utilizarea lor a devenit tot mai rară, fiind interzisă prin legislația locală și înlocuită cu alternative mai ecologice sau prin procese de rafinare mai avansate.

Motorină

Motorina este similară benzinei în sensul că reprezintă un amestec de hidrocarburi alifatice extrase din țiței. Motorina poate costa mai mult sau mai puțin decât benzina, însă, în general, costul său de producție este mai scăzut, deoarece procesele de extracție utilizate sunt mai simple. De asemenea, unele țări (în special Canada, India și Italia) aplică cote de impozitare mai mici pentru combustibilii de tip motorină.

După distilare, fracțiunea de motorină este, de regulă, prelucrată pentru a reduce conținutul de sulf din combustibil. Sulful provoacă coroziune la vehicule, contribuie la formarea ploilor acide și duce la emisii mai mari de funingine prin țeava de eșapament. Din punct de vedere istoric, în Europa au fost impuse prin lege niveluri de sulf mai scăzute decât în SUA. Totuși, legislația recentă din SUA a redus conținutul maxim de sulf din motorină de la 3000 ppm la 500 ppm în 2007 și la 15 ppm până în 2010. Modificări similare sunt în curs de implementare și în Canada, Australia, Noua Zeelandă și în mai multe țări asiatice.

Un motor diesel este un tip de motor cu ardere internă care injectează combustibilul într-o cameră de ardere în care aerul a fost comprimat în prealabil aprinderea sa având loc datorită temperaturii înalte a aerului comprimat, spre deosebire de utilizarea unei surse externe de aprindere, precum o bujie.

Kerosen

Kerosenul (cunoscut și ca „petrol lampant”) este utilizat în lămpile cu petrol și drept combustibil pentru gătit, încălzire și pentru motoare de mici dimensiuni. A înlocuit uleiul de balenă în aplicațiile de iluminat. Combustibilul pentru motoarele cu reacție este produs în mai multe sortimente precum Avtur, Jet A, Jet A-1, Jet B, JP-4, JP-5, JP-7 sau JP-8. O formă a acestui combustibil, cunoscută sub numele de RP-1, este utilizată drept combustibil pentru rachete, fiind arsă în cu oxigen lichid. Aceste tipuri de kerosen destinate utilizării drept combustibil respectă specificațiile privind punctul de fum și punctul de congelare.

Kerosenul este uneori utilizat ca aditiv în motorină pentru a preveni gelificarea sau cristalizarea parafinei la temperaturi scăzute. Totuși, această practică nu este recomandată în cazul unor motoare diesel moderne, deoarece poate afecta sistemele de control ale emisiilor motorului.

Gaz petrolier lichefiat

Gazul petrolier lichefiat (GPL) este un amestec de propan și butan, ambele fiind gaze ușor de comprimat în condiții atmosferice standard. Acesta oferă multe dintre avantajele gazului natural comprimat, se comprimă mult mai ușor, însă este mai dens decât aerul și nu arde la fel de curat. Deși este utilizat în mod obișnuit pentru gătit și încălzirea spațiilor, GPL-ul și propanul comprimat sunt tot mai folosite drept combustibil pentru autovehicule; propanul este al treilea cel mai utilizat combustibil auto la nivel mondial.

Formarea dioxidului de carbon din combustibilii petrolieri Combustibilii petrolieri, prin ardere, produc dioxid de carbon, care este necesar pentru creșterea plantelor, dar care, având în vedere amploarea emisiilor la nivel mondial, este potențial dăunător climei globale. Cantitatea de dioxid de carbon eliberată prin arderea unui litru de combustibil poate fi estimată. O bună aproximare a formulei chimice a motorinei, de exemplu, este . Trebuie menționat că motorina este un amestec de molecule diferite. Deoarece masa molară a carbonului este de 12 g/mol, iar cea a hidrogenului (atomic) este de aproximativ 1 g/mol, fracția masică a carbonului în motorină este de aproximativ 12/14. Reacția de ardere a motorinei este:Popa, 1986, p. 560 2 + 3n 2n + 2n

Dioxidul de carbon are o masă molară de 44 g/mol, fiind alcătuit din 2 atomi de oxigen (16 g/mol) și 1 atom de carbon (12 g/mol). Astfel, 12 g de carbon produc 44 g de dioxid de carbon. Motorina are o densitate de 0,838 kg pe litru. Luând în considerare toate aceste date, masa de dioxid de carbon produsă prin arderea unui litru de motorină poate fi calculată astfel:

Valoarea obținută de 2,63 kg de dioxid de carbon pentru un litru de motorină este apropiată de valorile din literatura de specialitate.

Similar, pentru benzină, cu o densitate de 0,75 kg/L și un raport între atomii de carbon și cei de hidrogen de aproximativ 6 la 14, valoarea estimată a emisiilor de carbon rezultată din arderea unui litru de benzină este:

Combustibili care nu provin din distilarea țițeiului

Atunci când țițeiul nu este ușor disponibil, pentru a produce combustibili lichizi din cărbune sau gaz natural pot fi utilizate procedee chimice, precum procedeul Fischer–Tropsch. Combustibilii sintetici obținuți din cărbune au avut o importanță strategică pentru armata germană în timpul celui Al Doilea Război Mondial. În prezent, se produc combustibili sintetici din gaz natural pentru a valorifica importanța mai mare a combustibililor lichizi în sectorul transporturilor.

Gaz natural lichefiat

Gazul natural, compus în principal din metan, poate fi comprimat și lichefiat pentru a fi utilizat ca înlocuitor pentru alți combustibili lichizi tradiționali. Arderea sa este foarte curată în comparație cu cea a combustibililor petrolieri, însă punctul de fierbere scăzut impune ținerea combustibilului la presiuni ridicate pentru a-l menține în stare lichidă. Deși are un punct de aprindere mult mai scăzut decât combustibili precum benzina, este, din multe puncte de vedere, mai sigur datorită temperaturii mai ridicate de autoaprindere și densității scăzute, care determină disiparea sa atunci când este eliberat în aer.

Biodiesel

Biodieselul este similar cu motorina, dar prezintă diferențe comparabile cu cele dintre benzină și etanol. De exemplu, biodieselul are o cifră cetanică mai ridicată (45–60, față de 45–50 în cazul motorinei obținute din petrol) și acționează ca un agent de curățare, eliminând impuritățile și depunerile. S-a susținut că acesta devine viabil din punct de vedere economic doar atunci când prețul petrolului depășește 80 de dolari (2007) pe baril. Totuși, acest aspect depinde de loc, de situația economică, de poziția guvernului față de biodiesel și de o serie de alți factori. În unele țări, s-a demonstrat că utilizarea sa este viabilă chiar și la costuri mult mai scăzute. De asemenea, furnizează cu aproximativ 10 % mai puțină energie decât motorina obișnuită. Similar modului în care se utilizează rapoarte de comprimare mai mari pentru motoarele cu aprindere prin scânteie care funcționează cu benzină sau alcooli cu cifră octanică ridicată, valorificarea cifrei cetanice ridicate a biodieselului ar putea, teoretic, să compenseze deficitul energetic față de motorina obișnuită.

Alcooli

În general, termenul „alcool” se referă la etanol, însă orice alcool poate fi ars drept combustibil. Etanolul și metanolul sunt cele mai răspândite, fiind suficient de ieftine pentru a fi convenabile.

Metanol