Statutul de rezident pe termen lung al Uniunii Europene este un statut juridic prevăzut de dreptul Uniunii Europene pentru anumiți resortisanți ai țărilor terțe care au locuit legal și neîntrerupt o perioadă îndelungată într-un stat membru participant. Regimul general este stabilit prin Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung. Ca regulă generală, statutul poate fi dobândit după cinci ani de ședere legală și neîntreruptă în statul membru în care este depusă cererea.
Statutul european este distinct de formele de ședere permanentă sau pe termen lung create exclusiv prin legislația națională a statelor membre. Directiva permite statelor membre să acorde, în condiții mai favorabile, permise de ședere permanente sau cu durată de valabilitate nelimitată, însă asemenea permise naționale nu conferă prin ele însele drepturile privind șederea într-un alt stat membru prevăzute de Directiva 2003/109/CE. Danemarca și Irlanda nu participă la sistemul instituit de această directivă.
Cadrul juridic
Directiva 2003/109/CE a fost adoptată în cadrul politicii comune a Uniunii Europene privind migrația legală a resortisanților țărilor terțe. Ea reglementează condițiile pentru acordarea și pierderea statutului de rezident pe termen lung, tratamentul egal al titularilor cu cetățenii statului membru de reședință în anumite domenii, precum și condițiile în care aceștia pot locui pentru perioade mai lungi într-un alt stat membru participant.
Directiva 2011/51/UE a extins ulterior domeniul de aplicare al sistemului asupra beneficiarilor de protecție internațională. Cadrul juridic a fost modificat ulterior și în contextul reformei sistemului european de azil, inclusiv prin Regulamentul (UE) 2024/1347. Versiunea consolidată actuală a Directivei 2003/109/CE datează din 12 iunie 2026.
Statutul juridic trebuie deosebit de documentul fizic de ședere care îl atestă. Statutul este, în principiu, permanent, în timp ce permisul de ședere care dovedește existența acestuia are o perioadă de valabilitate determinată și trebuie reînnoit.
Dobândirea statutului
Principala condiție pentru dobândirea statutului este șederea legală și neîntreruptă pe teritoriul statului membru respectiv timp de cinci ani imediat anterior depunerii cererii. Absențele temporare nu întrerup, în principiu, această perioadă dacă fiecare absență este mai scurtă de șase luni consecutive și dacă durata lor totală nu depășește zece luni în cursul celor cinci ani. Statele membre pot prevedea anumite derogări pentru motive specifice sau excepționale.
Nu toate perioadele de ședere sunt luate în calcul în același mod. Perioadele de ședere cu caracter exclusiv temporar, inclusiv anumite forme de muncă sezonieră, șederea în calitate de au pair sau detașarea temporară în cadrul furnizării transfrontaliere de servicii, nu sunt, în principiu, luate în considerare. Dacă o persoană a locuit anterior într-un stat membru pentru studii sau formare profesională și obține ulterior un permis care îi permite să solicite statutul de rezident pe termen lung, jumătate din perioada de ședere pentru studii sau formare poate fi luată în calcul.
Solicitantul trebuie, de asemenea, să demonstreze că dispune de resurse stabile, regulate și suficiente pentru întreținerea sa și a membrilor de familie aflați în întreținere, fără a recurge la sistemul de asistență socială al statului membru. Este necesară și o asigurare de sănătate care să acopere riscurile pentru care sunt în mod normal asigurați cetățenii statului respectiv.
Statele membre pot impune, în conformitate cu legislația lor națională, și îndeplinirea unor condiții de integrare. Statutul poate fi refuzat din motive de ordine publică sau de securitate publică, însă considerentele economice nu pot constitui, prin ele însele, un asemenea motiv.
Autoritățile competente trebuie, în principiu, să comunice solicitantului decizia în termen de șase luni de la depunerea cererii. Termenul poate fi prelungit în împrejurări excepționale legate de complexitatea examinării cererii. Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de directivă și nu există motive de refuz privind ordinea sau securitatea publică, statul membru acordă statutul de rezident pe termen lung.
Permisul de ședere
Persoanei care a dobândit statutul i se eliberează un permis de ședere pentru rezident pe termen lung — UE. Potrivit directivei, documentul are o perioadă de valabilitate de cel puțin cinci ani și este reînnoibil la expirare.
Expirarea documentului fizic nu determină, prin ea însăși, pierderea statutului de rezident pe termen lung. Prin urmare, statutul juridic permanent și documentul administrativ utilizat pentru a-l dovedi sunt noțiuni distincte.
Permisul este eliberat în formatul uniform prevăzut de legislația Uniunii pentru permisele de ședere ale resortisanților țărilor terțe. În cazul beneficiarilor de protecție internațională, documentul conține, în condițiile prevăzute de directivă, informații privind statul membru care a acordat protecția.
Tratamentul egal
Rezidenții pe termen lung beneficiază, în statul membru care le-a acordat statutul, de tratament egal cu cetățenii acelui stat într-o serie de domenii economice și sociale.
Tratamentul egal privește, între altele, accesul la activități salariate și independente, condițiile de angajare și de muncă, inclusiv remunerarea și concedierea, educația și formarea profesională, recunoașterea diplomelor și a calificărilor profesionale, securitatea socială, asistența și protecția socială definite de legislația națională, avantajele fiscale și accesul la bunurile și serviciile disponibile publicului.
Principiul se aplică și libertății de asociere și afilierii la organizații ale lucrătorilor, angajatorilor sau profesiilor, în condițiile stabilite de directivă.
Directiva permite însă anumite excepții. Statele membre pot, de exemplu, restrânge accesul la unele activități care implică exercitarea autorității publice. În anumite situații, tratamentul egal în domeniul asistenței și protecției sociale poate fi limitat la prestațiile esențiale.
Note
Categorie:Dreptul Uniunii Europene Categorie:Imigrația în Europa