Flashdance este un film american din 1983, o dramă romantică despre dans regizată de Adrian Lyne. În rolul principal joacă Jennifer Beals, o tânără dansatoare pasionată pe nume Alex Owens, care visează să devină balerină profesionistă, alături de Michael Nouri, care îl interpretează pe iubitul ei — patronul uzinei metalurgice din Pittsburgh unde ea lucrează în timpul zilei.
A fost prima colaborare dintre producătorii Don Simpson și Jerry Bruckheimer, iar stilul de videoclip muzical folosit în anumite secvențe a influențat și alte filme din anii 1980, precum Footloose, Purple Rain și Top Gun — cea mai faimoasă producție a celor doi. A fost, de asemenea, una dintre primele lansări cinematografice majore ale lui Lyne, inspirată din experiența sa din reclamele TV. Secvențele complexe de dans ale lui Alex au fost filmate cu ajutorul unor dubluri (principala dublură a lui Beals a fost actrița franceză Marine Jahan, necreditată, iar o mișcare de breakdance a fost executată de un dansator masculin, Crazy Legs).
Flashdance a avut premiera la Teatrul Warner pe 14 aprilie 1983, înainte de a fi lansat de Paramount Pictures pe 15 aprilie 1983. Filmul a fost primit cu recenzii negative din partea criticilor de specialitate, inclusiv din partea lui Roger Ebert, care l-a desființat descriindu-l drept „mult zgomot și spectacol de dans, fără nicio substanță” (iar ulterior l-a inclus în lista sa cu cele mai urâte filme). Cu toate acestea, a avut un succes neașteptat la box-office, devenind al treilea cel mai profitabil film din 1983 în Statele Unite. Încasările sale la nivel mondial au depășit 200 de milioane de dolari. Coloana sonoră, compusă de Giorgio Moroder, a lansat mai multe piese de succes, printre care „Maniac” (interpretată de ) și melodia premiată cu Oscar „Flashdance... What a Feeling”, scrisă special pentru film de Moroder, pe versuri de și ale cântăreței Irene Cara. De asemenea, filmul a rămas memorabil pentru afișul său în care Beals poartă un hanorac cu un guler larg lăsat pe umeri (potrivit actriței, acel look a apărut din întâmplare, după ce a tăiat gulerul unei bluze care se strânsese la spălat).
Rezumat
Alex Owens este o tânără de 18 ani care lucrează ca sudor la o uzină metalurgică din Pittsburgh și locuiește împreună cu câinele ei, un pitbull numit Grunt, într-un depozit reamenajat. Ea visează să devină balerină profesionistă, însă nu are studii de dans și lucrează ca dansatoare de cabaret pe timp de noapte la Mawby's, un local de cartier.
Fără o familie alături, Alex se apropie de colegii ei de la Mawby's, dintre care unii își doresc, la rândul lor, o carieră artistică. Jeanie, una dintre ospătărițe, se antrenează pentru a deveni patinatoare artistică, în timp ce iubitul ei, Richie, bucătarul localului, visează să devină comediant de stand-up.
Într-o seară, Alex îi atrage atenția lui Nick Hurley, un client care este chiar proprietarul uzinei metalurgice unde lucra ea. După ce află că tânăra este angajata lui, Nick încearcă să o curteze la locul de muncă, însă ea îi refuză avansurile. De asemenea, Alex este abordată și de Johnny C., care vrea să o convingă să danseze în clubul lui din apropiere, Zanzibar.
După ce îi cere sfatul mentorei sale, Hanna Long, o balerină la pensie, Alex încearcă să se înscrie la Conservatorul de Dans din Pittsburgh. Copleșită de complexitatea formularului de înscriere, care cerea o listă cu toată experiența și studiile anterioare de dans, ea pleacă fără să mai depună dosarul. Într-o seară, la ieșirea din localul Mawby's, Richie și Alex sunt atacați de Johnny C. și de garda lui de corp, Cecil. Nick intervine, o conduce pe Alex acasă, iar cei doi încep o relație.
La un concurs de patinaj, Jeanie cade de două ori în timpul numărului său și rămâne resemnată pe gheață până când este ajutată să se ridice și să părăsească pista. Eșecul o descurajează complet, la fel și plecarea lui Richie, care a decis să își încerce norocul la Los Angeles.
Alex își găsește curajul de a se înscrie la Conservator. Neavând pregătire formală în dans, Nick își folosește în secret conexiunile din consiliul artistic pentru a-i obține o audiență.
Când descoperă acest lucru, Alex se înfurie pe Nick pentru că nu a primit această șansă pe propriile merite, așa că decide să nu se mai ducă la audiență. După moartea neașteptată a Hannei și văzând cum s-au spulberat visurile altora, Alex devine descurajată în privința viitorului ei. Totuși, în urma unei discuții încurajatoare cu o altă dansatoare de la Mawby's, Alex se răzgândește și decide să se prezinte, până la urmă, la audiență.
La audiență, Alex ezită la început, dar reia numărul și duce cu succes la bun sfârșit o coregrafie formată din mișcări pe care le-a studiat și le-a exersat, inclusiv elemente de breakdance văzute pe străzile din Pittsburgh. Comisia reacționează încântată, iar ea iese plină de bucurie din clădirea Conservatorului, unde Nick și Grunt o așteptau cu un buchet de trandafiri.
Distribuție Jennifer Beals în rolul Alexandrei „Alex” Owens Michael Nouri în rolul lui Nick Hurley Lilia Skala în rolul Hannei Long Sunny Johnson în rolul Jeaniei Szabo în rolul lui Richie Blazek Lee Ving în rolul lui Johnny C. în rolul lui Jake Mawby Belinda Bauer în rolul Katiei Hurley în rolul lui Cecil în rolul lui Pete Cynthia Rhodes în rolul Tinei Tech în rolul lui Heels Phil Bruns în rolul lui Frank Szabo în rolul Rosemaryei Szabo în rolul secretarei Stacey Pickren în rolul Margohei Bob Harks în rolul preotului în rolul lui Sunny Marine Jahan (necreditată) în rolul Alexandrei Owens (în secvențele de dans) Jumbo Red în rolul lui Grunt
Producție Dezvoltare În aprilie 1980, Thomas Hedley a vândut ideea filmului companiei de producție Casablanca din Los Angeles pentru suma de 300 000 de dolari și 5% din profitul net, după cum relata The Globe and Mail. Hedley și-a bazat ideea pe viețile unor dansatoare exotice pe care le cunoscuse în perioada în care fusese redactor-șef al revistei Toronto Life, printre care Gina Healey și Maureen Marder. Marder și Healey au primit câte 2 500 de dolari fiecare pentru drepturile asupra poveștilor lor de viață.
Scenariul lui Hedley a fost vândut ulterior lui Peter Guber și pentru PolyGram Pictures, care au dus proiectul la Paramount Pictures. Cu toate acestea, studioul din urmă a avut mai puțină încredere în film și l-a trecut în conservare timp de doi ani. Dezvoltarea proiectului a fost reluată când Don Simpson, convins că filmul ar putea avea succes, a demisionat din funcția sa de conducere de la Paramount Pictures pentru a-l coproduce alături de Jerry Bruckheimer, marcând astfel prima lor colaborare. Aceștia au obținut aprobarea celor de la Paramount prin angajarea lui Joe Eszterhas pentru a rescrie scenariul lui Hedley.
Adrian Lyne nu a fost prima opțiune pentru regia filmului Flashdance. David Cronenberg refuzase oferta de a regiza considerând că ar fi compromis proiectul, la fel ca Brian De Palma, care a ales în schimb să regizeze Scarface (1983). La acea vreme, experiența lui Lyne consta în principal în regia de reclame TV, cum ar fi cele din anii 1970 pentru Brutus Jeans din Regatul Unit (care pot fi considerate o prefigurare a stilului vizual din Flashdance). Lyne a acceptat să regizeze dorind să câștige suficientă încredere din partea studiourilor în abilitățile sale regizorale pentru a primi aprobarea următorului său proiect, 9 săptămâni și jumătate (1986). Directorii de la Paramount au fost sceptici în privința potențialului filmului și au vândut 25% din drepturi înainte de lansare.
Alegerea distribuției Pentru rolul lui Alex Owens au rămas trei finaliste: Jennifer Beals, Demi Moore și . Există două variante despre modul în care a fost aleasă Beals. O primă variantă spune că , pe atunci președintele Paramount, le-a cerut secretarelor din studio să își aleagă favorita după ce au vizionat probele de filmare. Cea de-a doua variantă îi aparține scenaristului Joe Eszterhas, care susține că Eisner a întrebat „două sute dintre cei mai macho bărbați de pe platourile [Paramount], manevranții, electricienii și mașiniștii... «Vreau să știu pe care dintre aceste trei tinere ați prefera-o»”.
Rolul lui Nick Hurley i-a fost oferit inițial lui Gene Simmons, membru fondator al trupei Kiss, însă acesta l-a refuzat deoarece ar fi intrat în conflict cu imaginea sa de „demon”. Kevin Costner, pe atunci un actor aflat la început de drum, a fost foarte aproape de a obține rolul lui Nick, care i-a revenit în cele din urmă lui Michael Nouri.
Echipa de producție Flashdance a reprezentat primul succes pentru o serie de cineaști care aveau să se afirme în anii 1980 și ulterior. Filmul a fost prima colaborare dintre Don Simpson și Jerry Bruckheimer, care au produs ulterior Beverly Hills Cop (1984) și Top Gun (1986). Pentru Eszterhas, Flashdance a fost al doilea proiect creditat pe marele ecran, în timp ce Lyne a regizat ulterior 9 săptămâni și jumătate (1986), Fatal Attraction (1987), Indecent Proposal (1993) și Lolita (1997). Lynda Obst, care a dezvoltat schița inițială a poveștii, a produs mai târziu filme precum Adventures in Babysitting (1987), The Fisher King (1991) și Sleepless in Seattle (1993).
Filmări Filmul a fost turnat între 18 octombrie 1982 și 30 decembrie 1982, în Pittsburgh și Los Angeles.
Imaginea slab iluminată și montajul rapid au fost determinate, în parte, de faptul că secvențele complexe de dans ale lui Jennifer Beals au fost realizate de o dublură. Dublura ei principală a fost actrița franceză Marine Jahan, în timp ce mișcările de breakdance executate de Alex în scena finale a audienței au fost realizate de dansatorul Crazy Legs. De asemenea, săritura spectaculoasă în aer în reluare din timpul aceleași audiențe a fost executată de Sharon Shapiro, o gimnastă profesionistă. Producătorii filmului au afirmat că nu au ascuns utilizarea unor dubluri pentru Beals și că numele lui Jahan a lipsit din generic doar pentru că Paramount Pictures a scurtat secvența de final. Totuși, Marinei Jahan i s-a transmis că contribuția ei a fost păstrată secretă deoarece „nu se dorea spulberarea magiei filmului”.
Flashdance a rămas întipărit în memoria publicului și datorită hanoracului cu decolteu larg pe care îl poartă Beals pe afișul de promovare al filmului. Actrița a povestit că acel aspect a fost un pur accident: îmbrăcămintea s-a strâns la spălat, iar ea i-a tăiat gulerul pentru a o mai putea purta.
Locații de filmare O mare parte din film a fost turnată în diverse locații din Pittsburgh, Pennsylvania. Secvența de debut, în care Alex merge pe bicicletă, începe în cartierul Fineview. Ultimul cadru al acestei secvențe o prezintă pe Alex traversând podul Smithfield Street spre est, ceea ce reprezintă o eroare de continuitate. Apartamentul lui Alex era situat în cartierul South Side. În scena în care merge să o viziteze pe Hanna Long (Lilia Skala), Alex este surprinsă la bordul unuia dintre vagoanele funicularului Duquesne Incline. Apartamentul Hannei se află pe strada Sidney la numărul 2100, la intersecția cu strada South 21st.
Pittsburgh Conservatory of Dance a fost filmat în holul și în fața sălii Carnegie Music Hall, o clădire din cadrul Carnegie Museum of Art, situat în apropierea campusurilor universităților Carnegie Mellon și University of Pittsburgh, în cartierul Oakland.
Interioarele apartamentului lui Alex au fost filmate în Los Angeles, în clădirea care găzduia atunci Feit Electric pe strada Los Angeles Street. De asemenea, decorul pentru barul Mawby's a fost amenajat în centrul orașului Los Angeles. Scena de pe patinoar în care evoluează Jeanie Szabo (Sunny Johnson) a fost turnată la Culver Ice Rink din Culver City, California.
Coloana sonoră