Dezvoltarea internațională sau dezvoltarea globală este un concept de mari dimensiuni care denotă ideea că societățile și țările au niveluri diferite de dezvoltare economică sau umană la scară internațională. Acest concept stă la baza clasificărilor internaționale, cum ar fi țara dezvoltată, țara în curs de dezvoltare și țara cel mai puțin dezvoltată, precum și a unui domeniu de practică și cercetare care, în diferite moduri, se implică în procesele de dezvoltare internațională. Cu toate acestea, există numeroase școli de gândire și convenții cu privire la care sunt caracteristicile exacte care constituie "dezvoltarea" unei țări.
Din punct de vedere istoric, dezvoltarea a fost în mare măsură asociată cu dezvoltarea economică și, în special, cu cuantificarea sa convenabilă, dar eronată (a se consulta parabola ferestrei sparte), prin intermediul unor indicatori monetari ușor de obținut (pentru țările dezvoltate) sau estimați (estimați pentru țările puternic subdezvoltate sau izolate), cum ar fi produsul intern brut (PIB), adesea considerat alături de măsuri acționale, cum ar fi speranța de viață . Mai recent, scriitorii și specialiștii au început să discute despre dezvoltare în sensul mai cuprinzător și multidisciplinar al dezvoltării umane. Alte concepte asociate sunt, de exemplu, competitivitatea, calitatea vieții sau bunăstarea subiectivăVideo with prof. Hans Rosling after 21 seconds..
„Dezvoltarea internațională” este diferită de conceptul simplu de „dezvoltare”. În timp ce acesta din urmă, la cel mai elementar nivel, denotă pur și simplu ideea de schimbare în timp, dezvoltarea internațională a ajuns să se refere la un domeniu distinct de practică, activitate organizată și cercetare, și de asemenea a ajuns subiectul cursurilor universitare și al clasificărilor profesionale. Aceasta rămâne strâns legată de setul de instituții – în special instituțiile din sistemul Bretton Woods – care au apărut după cel de-al Doilea Război Mondial, punând accent pe creșterea economică, pe diminuarea sărăciei și îmbunătățirea condițiilor de viață în țările anterior colonizate. (2009). "Development". In D. Gregory, Dictionary of Human Geography, 5th Edition (pp. 155–56). Wiley-Blackwell. Comunitatea internațională a codificat obiectivele de dezvoltare în, de exemplu, Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (2000-2015) și Obiectivele de dezvoltare durabilă (2015-2030).
Obiective globale
Obiectivele de dezvoltare durabilă (2015-2030) Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) au pus bazele unui cadru de succes spre a ghida eforturile internaționale de dezvoltare, realizând progrese în legătură cu unele dintre cele 8 obiective. De exemplu, până în 2015 rata sărăciei extreme fusese deja redusă la jumătate. Alte obiective atinse includ accesul la apă potabilă, combaterea malariei și egalitatea de gen în școlarizareTransitioning from the MDGs to the SDGs, World Bank Group, United Nations Development Programme. Cu toate acestea, unii cercetători au susținut că ODM-urile nu dispun de perspectivele critice necesare pentru a diminua sărăcia și aspectele inegalității, reflectate în întârzierile considerabile în atingerea a numeroase alte obiective.
Pe măsură ce era ODM s-a apropiat de sfârșit, 2015 a marcat anul în care Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat o nouă agendă pentru dezvoltare. Fostul secretar general al ONU, Ban Ki Moon, a catalogat acest fapt drept un „moment definitoriu al istoriei”, cerând statelor „să acționeze în solidaritate”. În urma agendei ODM, au fost create 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD), cu 169 de indicatori. Rezoluția ONU 70/1 adoptată la 25 septembrie 2015, a fost intitulată „Transformarea lumii noastre: Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă”, solidificând 17 noi obiective care au fost în mișcare încă din 2014. Obiectivele au intrat în vigoare în ianuarie 2016, concentrându-se pe domeniile schimbărilor climatice, inegalității economice, democrației, sărăciei și consolidarea păcii.
Deși ODD-urile au fost construite pe baza ODM-urilor, există unele diferențe cheie în ambele procese. Înainte de adoptare, spre deosebire de ODM-uri, ODD-urile au fost în discuție luni de zile, implicând actori ai societății civile, ONG-uri, precum și un summit de deschidere care implica negocieri interguvernamentale. Noua agendă de dezvoltare globală pune un accent mai mare pe acțiunea colectivă, combinând eforturile mai multor părți interesate pentru a crește sustenabilitatea obiectivelor. Acest accent pe durabilitate a condus, de asemenea, la mai multe parteneriate intersectoriale și la combinarea eforturilor internaționale în domenii de dezvoltare de mediu, socială, culturală, politică și economică.
Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (2000-2015) În 2000, Națiunile Unite au semnat Declarația Mileniului a Națiunilor Unite, care include opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) care urmau să fie atinse până în 2015. Aceasta a reprezentat prima dată când a fost stabilită o strategie globală pentru a răspunde nevoilor de dezvoltare ale lumii, cu ținte măsurabile și indicatori definiți.
Deoarece ODM-urile au fost convenite ca ținte globale care trebuie atinse de comunitatea globală, acestea sunt independente de interesele naționale individuale, neavând nicio legătură cu acestea. Obiectivele implică faptul că fiecare stat are un set de obligații de îndeplinit față de comunitatea mondială și că celelalte state, care au atins deja acele obiective, au obligația de a-i ajuta pe cei care nu le-au realizat. Ca atare, ele pot reprezenta o extensie a conceptului de drepturi ale omului.
Primele șapte Obiective de Dezvoltare ale Mileniului prezintă obiective măsurabile, în timp ce al optulea enumeră o serie de obiective „trepte” – modalități prin care ar putea fi realizat progresul către primele șapte obiective. Fiecare obiectiv utilizează indicatori bazați pe statistici colectate și menținute de organizații respectate din fiecare domeniu relevant (de obicei, agenția ONU responsabilă, dar și OCDE, FMI și Banca Mondială)
ODM-urile au inițiat un număr semnificativ de acțiuni, inclusiv noi inițiative precum Promisiunea Mileniului . Cu toate acestea, majoritatea acestor inițiative funcționează în intervenții la scară mică, care nu ajung la milioanele de oameni solicitate de ODM.
Recent, oamenii au lăudat faptul că va fi imposibil să se îndeplinească primele șapte obiective fără a-l îndeplini pe cel de-al optulea prin formarea unui Parteneriat global pentru dezvoltare. Nicio organizație actuală nu are capacitatea de a rezolva singură problemele enorme ale lumii în curs de dezvoltare - în special în orașe, unde locuiesc tot mai mulți oameni săraci - după cum o demonstrează progresul aproape inexistent în ceea ce privește obiectivul de îmbunătățire a vieții a cel puțin 100 de milioane de locuitori ai cartierelor sărace.[ <span title="This claim needs references to reliable sources. (January 2008)">necesită citare</span> ]
Instituția Inginerilor Civili "Inginerie fără frontiere" și recomandările sale, precum și conferința Brunel din 2007 susținută de președintele ICE din 2009-2010 , Paul Jowitt, sunt reprezentative pentru o schimbare de abordare în Marea Britanie, cel puțin pentru a începe să adune capacitatea imensă disponibilă guvernelor occidentale, industriei, mediului academic și organizațiilor de caritate pentru a dezvolta o astfel de colaborare.
Alte obiective Dezvoltarea internațională urmărește, de asemenea, îmbunătățirea politicilor guvernamentale generale ale acestor țări în curs de dezvoltare. „Consolidarea statului ” reprezintă fortificarea instituțiilor regionale necesare pentru a sprijini dezvoltarea economică, socială și politică pe termen lung. Educația este un alt aspect important al dezvoltării internaționale. Este un bun exemplu al modului în care accentul se pune astăzi pe dezvoltarea durabilă în aceste țări; educația oferă oamenilor abilitățile necesare pentru a se feri de sărăcie. (2009). Retrieved from Center for Global Development: www.cgdev.org
Concepte Dezvoltarea internațională este legată de conceptul de ajutor internațional, dar este diferită de ajutorul în caz de dezastre și ajutorul umanitar. În timp ce aceste două forme de sprijin internațional urmăresc să atenueze unele dintre problemele asociate cu lipsa dezvoltării, ele sunt cel mai adesea soluții pe termen scurt și nu pe termen lung. Dezvoltarea internațională, pe de altă parte, urmărește să implementeze soluții pe termen lung pentru rezolvarea problemelor, ajutând astfel țările în curs de dezvoltare să creeze capacitatea necesară pentru a oferi soluții durabile la problemele lor. Un proiect adevărat de dezvoltare durabilă este unul care va putea continua pe termen nelimitat fără nicio implicare sau sprijin internațional suplimentar, fie că este financiar sau nu.
Proiectele de dezvoltare internațională pot consta într-un singur proiect de transformare pentru a aborda o problemă specifică sau o serie de proiecte care vizează mai multe aspecte ale societății. Proiectele promovate sunt cele care implică rezolvarea problemelor care reflectă cultura unică, politica, geografia și economia unei regiuni. Mai recent, accentul în acest domeniu s-a axat asupra proiectelor care vizează împuternicirea femeilor, construirea economiilor locale și grija pentru mediu. (2009). Retrieved from International Development Exchange: www.idex.org
În contextul dezvoltării umane, acesta cuprinde de obicei ajutorul extern, guvernanța, asistența medicală, educația, reducerea sărăciei, egalitatea de gen, instruirea pentru dezastre, infrastructura, economia, drepturile omului, mediul și problemele asociate acestora.
În ultimele decenii, gândirea de dezvoltare a trecut de la programele de modernizare și ajustare structurală la reducerea sărăciei . În cadrul primului sistem, țările sărace au fost supuse unei suferințe ale transformărilor structural sociale și economice ca parte a dezvoltării lor, creând astfel industrializarea și o politică industrială intenționată. Reducerea sărăciei respinge această noțiune, constând în locul sprijinului bugetar direct pentru programele de asistență socială care creează stabilitate macroeconomică ducând la creșterea economiei.
Conceptul de sărăcie se poate efectua in diferite circumstanțe, în funcție de context. Sărăcia reprezintă conceptul unei lipse de acces economic la nevoile umane fundamentale, cum ar fi hrana, adăpostul și apa potabilă. În timp ce unii definesc sărăcia în termeni economici, alții consideră că aranjamentele sociale și politice sunt, de asemenea, în mod natural, manifestate printr-o lipsă de demnitate .
Teorii Există o serie de teorii despre cum se realizează cel mai bine o schimbare dezirabilă în societate. Astfel de teorii se bazează pe o varietate de discipline și abordări științifice sociale și includ teorii istorice precum:
Teoria modernizării Teoria dependenței Teoria sistemelor mondiale Neoliberalismul Buna guvernare Abordarea capacității Teoria postdezvoltarii
Inegalitatea economică internațională
miniatura|249x249px| Țări până în 2019 PIB (nominal) pe cap de locuitor Data from the United Nations is used. miniatura|250x250px| Ponderea globală a bogăției în funcție de grupul de avere, Credit Suisse, 2021 miniatura|250x250px| Ponderea globală a bogăției în funcție de grupul de avere, Credit Suisse, 2017 Instituțiile internaționale de dezvoltare și organizațiile internaționale precum ONU promovează conștientizarea faptului că practicile economice precum globalizarea rapidă și anumite aspecte ale capitalismului internațional, presupun ca pot duce la o divizare economică între țări, uneori numită divizarea nord-sudică. Aceste organizații fac din acest aspect un scop și ajută la reducerea acestor diviziuni prin încurajarea cooperării între Sudul Global și a altor practici politice care pot realiza acest lucru.