Alfred Elton van Vogt (n. 26 aprilie 1912 - d. 26 ianuarie 2000) a fost un autor de science fiction de origine canadiană, considerat de unii ca fiind cel mai popular și complex"Deși [van Vogt] a furnizat opere pulp, el a intensificat impactul emoțional și complexitatea povestirilor[.]" . scriitor de science fiction de la mijlocul secolului XX: "Epoca de Aur" a genului.

Tinerețea Van Vogt s-a născut într-o fermă din Edenburg, o comunitate de ruși menoniți situată la est de Gretna, Manitoba, Canada. Până când a împlinit patru ani, van Vogt și familia lui au folosit acasă doar un dialect neerlandez.Panshin, Alexei “Man Beyond Man. The Early Stories of A. E. van Vogt” page 1 Retrieved on 2010-08-29 Tatăl lui Van Vogt, avocat, s-a mutat cu familia sa de mai multe ori, lucru dezagreat de fiul său, care remarca ulterior:

După ce și-a început cariera scriitoricească colaborând cu reviste pulp de "confesiuni adevărate" cum ar fi True Story, van Vogt a decis să treacă la ceva ce îi plăcea, science fiction-ul.Elliot, Jeffery: “An Interview with A. E. Van Vogt”, Science Fiction Review #23, 1977. Disponibil online http://www.angelfire.com/art/megathink/vanvogt/vanvogt_interview.html Regăsit pe 29-08-2010

Prima povestire SF publicată, "Black Destroyer" (Astounding Science Fiction, iulie 1939), a fost inspirată de Voyage of the Beagle de Charles Darwin.Drake, H. L.: "A. E. van Vogt: Science Fantasy's Icon", page 36, Booklocker.com Inc, 2001. Povestea descrie o formă de viață extraterestră fioroasă, carnivoră, care vânează echipajul unei nave spațiale de explorare. A fost povestea ilustrată pe coperta Panshin, Alexei (1994) “Introduction to Slan”, The Easton press, Connecticut, USA. Disponibil online http://wayback.vefsafn.is/wayback/20050304094227/vanvogt.www4.mmedia.is/intoslan.htm

“Prima povestire SF publicată de el a fost "Black Destroyer", în numărul din iulie 1939 al revistei Astounding. … "Black Destroyer" nu a fost doar ilustrată pe coperta revistei, ci a fost considerată una dintre cele mai semnificative povestiri publicate de Astounding în acel an.”

Image of Astounding cover numărului respectiv din Astounding, fiind descrisă uneori ca deschizătoarea "Epocii de Aur" a science fiction-ului. De exemplu, Peter Nicholls () spune "Începutul Epocii de Aur a SF-ului lui Campbell poate fi stabilit în vara lui 1939", discutând apoi numărul din iulie 1939. Lester del Rey () remarcă faptul că "iulie a constituit punctul de cotitură". Povestirea a servit ca sursă de inspirație pentru numeroase filme SF.(a) Pringle, David (1990) "The Ultimate Guide to Science Fiction", Grafton Books, page 346. "Această [Odisee a navei "Space Beagle"] este romanul clasic cu 'monștri' care va inspra filme de genul Alien și altele" (b) Hughes, Aaron "Neglected Masters Book Review" regăsit 09-08-2010 "Povestirile adunate în Odiseea navei Space Beagle sunt, poate, primele cronici ale aventurilor echipajului unei nave militare mari care explorează universul și, fără îndoială, l-au inspirat pe Gene Roddenberry când a creat Star Trek." "Una dintre povestirile navei Space Beagle a insiprat filmul Alien - asemănarea a fost atât de evidentă, încât van Vogt i-a dat în judecată pe creatorii filmului, lucru reglat printr-o plată de 50,000$." (c) Walters, Trent "Oh, the Humanity of A.E. van Vogt's Monsters: Reorienting Critics and Readers to the van Vogt Method" regăsit 09-09-2010 "... Odiseea navei Space Beagle (1950) a inspirat seria Star Trek și filmul Alien." (d) Jonas, Gerald (2000) "A. E. van Vogt, 87, Forceful Science-Fiction Voice", New York Times obituary, 04-02-2000 " 'Black Destroyer' a fost citată ca inspirația a filmului Alienși a continuărilor sale, precum și a altor filme de aceeași factură" (e) Jameson, Fredric. Archaeologies of the Future. The Desire Called Utopia and Other Science Fictions (New York: Verso, 2005, pp. 325) "Alien este o versiune filmată sau translatare a povestirii "Black Destroyer". (Van Vogt nu este creditat și i-a dat în judecată pentru plagiat pe creatorii filmului, lucru reglat printr-un proces.)" În 1950, împreună cu "War of Nerves" (1950), "Discord in Scarlet" (1939) și "M33 in Andromeda" (1943) a format romanul Odiseea navei Space Beagle (1950).

În 1941, van Vogt a decis să devină scriitor full-time, părăsindu-și slujba de la Departamentul de Apărare Națională. Foarte prolific timp de câțiva ani, van Vogt a scris o serie de povestiri. În anii '50, multe dintre ele au fost „aranjate" pentru a putea fi puse laolaltă în cadrul unor romane. Când au fost alăturate povestiri legate între ele (de ex. Războiul împotriva rulilor), rezultatul a fost un succes. Când nu (de ex. Quest for the Future), povestirile disparate aruncate laolaltă au dus la o intrigă lipsită de coerență.

Unul dintre cele mai cunoscute romane din această perioadă este Slan, serializat inițial în Astounding Science Fiction (septembrie - decembrie 1940). Folosindu una dintre temele care va deveni usuală pentru van Vogt, se povestește istoria unui supraom de 9 ani care trăiește într-o lume în care semenii săi sunt uciși de Homo sapiens.

Filozofia de după război

În 1944, van Vogt s-a mutat în Hollywood, California, loc în care scrierile sale au căpătat o nouă dimensiune după Al Doilea Război Mondial. Van Vogt a fost întotdeauna interesat de ideea unor sisteme de cunoaștere atotcuprinzătoare (similar meta-sistemelor actuale) - personajele din prima lui povestire folosesc un sistem numit 'Nexialism' pentru a analiza comportamentul extraterestru - și de semantica generală a lui Alfred Korzybski.

Pornind de la aceste concepte, van Vogt a scris trei romane: Lumea non-A și Jucătorii non-A în anii '40 și Sfârșitul non-A în anii '80. Non-A, sau logica non-aristoteliană se referă la capacitatea de a folosi intuiția și logica intuitivă în locul deducției logice, reflexive, condiționate.

Van Vogt a fost afectat de revelația politicilor de stat totalitariste care au apărut după Al Doilea Război Mondial. El a scris un roman mainstream a cărui acțiune se petrece în China comunistă, The Violent Man (1962), susținând că, pentru cercetările făcute la scrierea cărții, a citit 100 de cărți despre China. În această carte a încorporat viziunea sa asupra "tipului bărbaților violenți", pe care îi descrie ca "bărbați care trebuie să aibă dreptate", bărbați care „atrag imediat femeile" și despre care spune că sunt oamenii care "conduc lumea".

În același timp, în ficțiunile sale, van Vogt a fost atras de monarhia absolută ca formă de guvernământ. Așa s-a întâmplat, de exemplu, în seria Arsenalele din Isher, seria Mixed Men și în povestiri ca "Heir Apparent", al cărei protagonist este descris ca un "dictator benevol".

Van Vogt și-a sistematizat metoda de scris, folosind scene de aproximativ 800 de cuvinte acolo unde apărea o nouă complicație sau se rezolva ceva. Câteva dintre povestirile sale pun accentul pe rezolvările temporale, aceasta fiind o temă preferată a autorului. El a declarat că și-a însușit multe dintre tehnicile sale de scriere din trei cărți: "Narrative Technique" de Thomas Uzzell și "The Only Two Ways to Write a Story" plus "Twenty Problems of the Short-Story Writer", ambele de John Gallishaw.Alexei Panshin, The Abyss of Wonder, Man Beyond Man, The Early Stories of A. E. van Vogt .

Conform declarațiilor sale, multe dintre idei i-au venit în vis. De-a lungul vieții sale de scriitor a avut grijă să fie trezit din somn la fiecare 90 de minute, pentru a-și nota visele.Charles Platt, Who Writes SF? Savoy Books, 1980.

În anii '50, van Vogt s-a implicat pentru scurtă vreme în proiectele de dianetică ale lui L. Ron Hubbard. Van Vogt a lucrat în Los Angeles în cadrul unui precursor al bisericii scientologice a lui Hubbard, înainte de a se înstrăina de el și de metodele sale. Pentru câțiva ani s-a oprit din scris, susținând că este hărțuit și intimidat de acoliții lui Hubbard. În această perioadă s-a limitat la revizuirea povestirilor vechi, pentru a le pune laolaltă și a le transforma în romane: Star Cluster (1952), Războiul împotriva rulilor (1959), Bestia (1963) și cele două romane din ciclul "Linn", inspirate (ca și seria Fundației a lui Asimov) de căderea imperiului roman. În anii '60 a revenit la scris, în special la invitația lui Frederik Pohl, rămânând la Hollywood împreună cu a doua soție, Lydia Bereginsky, care a avut grijă de el până la moarte. În ultima parte a vieții, romanele sale au fost concepute și scrise ca opere unitare. Van Vogt a murit la Los Angeles pe 26 ianuarie 2000, de Alzheimer.

Recepție critică Opiniile critice legate de calitatea operei lui van Vogt sunt extrem de variate.

Unul dintre primii critici a fost scriitorul Damon Knight. În eseul In Search of Wonder, intitulat "Cosmic Jerrybuilder: A. E. van Vogt", Knight a făcut remarca faioamsă că van Vogt "nu este uriaș; este un pigmeu care a învățat să folosească o mașină de scris prea mare." Knight descrie Lumea non-A ca "una dintre cele mai proaste povestiri de science fiction care pretinde că e pentru adulți publicate vreodată." Despre stilul de scris al lui van Vogt, Knight a spus: Din punctul meu de vedere, van Vogt eșuează continuu în a fi scriitor din următoarele motive: 1. Intriga cărților sale nu rezistă în fața celei mai elementare analize. 2. Cuvintele și frazeologia alese de el sunt neîndemânatice și lipsite de sensibilitate. 3. Nu este capabil nici să vizualizeze o scenă, nici să creeze personaje reale.

Despre Imperiul atomului Knight a scris:

Knight și-a exprimat și dezacordul față de vederile politice ale lui van Vogt, remarcând că povestirile sale prezintă aproape invariabil monarhia absolută într-o lumină favorabilă.

Pe de altă parte, când scriitorul Philip K. Dick a fost întrebat Vertex, Vol. 1, no. 6, February 1974, available on-line http://www.philipkdick.com/media_vertex.html care scriitor de science fiction i-a influențat cel mai mult opera, el a răspuns:

Dick l-a apărat pe van Vogt de criticile lui Damon Knight:

Într-o recenzie din Transfinite: The Essential A.E. van Vogt, scriitorul science fiction Paul Di Filippo spunea:

În The John W. Campbell Letters, Campbell spunea, "Eroul te prinde din primul paragraf, face un nod și te ține legat în toate paragrafele care urmează - inclusiv în ultimul."

Harlan Ellison (care a început să îl citească pe van Vogt în adolescențăEllison, Harlan “Van is Here, But Van is Gone” Retrieved 2001-08-31 “În timp ce scriu asta, Van încă este alături de noi, în iunie 1999, la ceva mai puțin de cincizeci de ani de când i-am descoperit proza, în numărul din ianuarie 1950 din ‘’Startling Stories’’,....” scria: "Van a fost primul scriitor care a luminat călle limitate în care am fost învățat să văd universul și condiția umană."

În 1984, David Hartwell spuneaHartwell, David (1984) “Age of Wonders: Exploring the Worlds of Science Fiction”, New York, Walker, Pag. 131-132. ISBN 978-0-89366-163-2:

Criticul literar Leslie A. Fiedler spunea ceva similar:Fiedler, Leslie A. (1983) “The Criticism of Science Fiction”, Coordinates: Placing Science Fiction and Fantasy, ed. George E. Slusser, Eric S. Rabkin, and Robert Scholes (Carbondale Southern Illinoois University Press, pag. 10-11. ISBN 978-0-8093-1105-7

Criticul literar american Fredric Jameson spunea despre van Vogt:

Totuși, van Vogt are și critici. De exemplu, Darrell Schweitzer cita în 1999 în New York Review of Science FictionSchweitzer, Darrell (1999) “Letters of Comment”, New York Review of Science Fiction, May 1999, Number 129, Vol. 11, No. 9. un pasaj din nuveleta lui van Vogt “Star Cluster”, pe care o citea, remarcând:

Recunoaștere În 1946, van Vogt și prima sa soție, Edna Mayne Hull, au fost Oaspeți de Onoare la a patra Convenție Mondială de Science Fiction.