thumb|right|400px|Incidența Statistica din SUA cu privire la violențele de tip pedofil asupra fetițelor thumb|right|400px|Incidența violențelor de tip pedofil în România în anul 2010 conform DGASPC
Violența asupra copiilor este reprezentată de orice formă de violență fizică sau emoțională la care sunt supuși sau expuși copii. În România, Legea 272/2004 privind protecția copiilor încearcă să clarifice aceste aspecte și să ofere suportul legal pentru a identifica cazurile de violență. Legea oferă un cadru care poate fi folosit oprirea comportamentelor violente asupra copiilor. O dezvoltare a legii ar trebui să permită evoluția de la acțiuni reactive în caz de violență către acțiuni preventive care să evite apariția violenței asupra copiilor. Conform acestei legi, instituțiile statului sunt obligate să prevină și să protejeze copiii de orice act de violență fizică, psihică sau sexuală împotriva lor. Legea interzice orice fel de pedeapsă fizică sau umilitoare, acasă sau într-o instituție care ar trebui să se ocupe de protejarea sau educația copiilor. Plângerile și sesizările cu privire la violențe împotriva copiilor pot fi depuse atât de către copil, cât și de către oricare persoană din apropierea copilului care observă semnele unor violențe asupra acestora.
Săvârșirea agresiunii implică acțiunea voluntară a agresorului, care periclitează existența și dezvoltarea copilului, indiferent de existența unui posibil consimțământ al copilului. Există diverse tipuri de violență: fizică (orice formă de pedeapsă corporală, imobilizarea fizică, reducerea alimentației), emoțională (respingerea, intimidarea verbală prin diverse amenințări, violența verbală prin adresarea unor injurii sau cuvinte umilitoare, izolarea, interzicerea contactului cu propria familie etc.) și sexuală (act sexual cu copii, implicarea copiilor în producția, răspândirea, distribuirea unor materiale pornografice, expunerea organelor sexuale ale copiilor în scopuri sexuale, prezentarea unor materiale pornografice copiilor, realizarea unor acte sexuale în prezența copiilor). Aceste forme de violență pot fi asociate și cu neglijarea copilului sau cu diverse forme de exploatare a acestuia. Termenul se referă la orice formă de violență intenționată împotriva copilului sau orice tratament dăunător care nu implică întotdeauna violentă.citat din manualul de implementare al legii 272 editat de ANPDC
Studiile în domeniu au relevat consecințele pe termen lung ale violenței asupra copiilor, concretizate în manifestări violente sau antisociale ale acestora în perioada vieții de adult și riscul reproducerii acestor comportamente violente.<ref name="anabela
Tipuri de abuz Există mai multe categorii de abuz la care legea face referire mai mult sau mai puțin explicit:
Categoria 1: abuzurile propriu-zise Prin abuz asupra copilului se înțelege „orice acțiune voluntară a unei persoane care se afla într-o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta, prin care este periclitată viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului” frazarea exactă a legii 272-2004. Violența asupra copilului presupune existența unor relații prin care agresorul deține controlul sau poate influența/manipula acțiunile copilului și, în contextul realizării acestor relații, pune în pericol, în mod voit și conștient, integritatea, dezvoltarea, sănătatea sau viața copilului. thumb|220px|Fetiță arsă în cursul unor violențe din India în august 2008 thumb|right|220px|Fractură de coaste la un bebeluș, ca urmare a unei agresiuni asupra sa thumb|200px|Băiețel violat (poză dintr-o publicație din anul 1910)
Violența fizică
Violența fizicăDefiniția din legea Legea nr. 217/22 mai 2003 (*republicată*) pentru prevenirea și combaterea violenței în familie* publicată în MO nr. 365 din 30 mai 2012: „Violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar.”Prin Hotărârea nr.49 din 19 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.117 din 16 februarie 2011, s-a aprobat Metodologia-cadru privind prevenirea și intervenția în echipă multidisciplinară și în rețea în situațiile de violență asupra copilului și de violență în familie, ce are drept scop stabilirea unui cadru metodologic comun pentru autoritățile responsabile cu protecția copilului și a familiei împotriva violenței, pentru furnizorii de servicii din acest domeniu și profesioniștii care lucrează direct cu copiii, familiile acestora și presupușii făptuitori/agresori. constă în atingeri sau contacte fizice dureroase neaccidentale, inclusiv intimidarea fizică îndreptată asupra copilului (de exemplu, gestul cuiva de a ridica mâna asupra unui copil). Maltratarea fizică este reprezentată de acele traume fizice (care pot sa varieze în intensitate de la mici vânătăi la fracturi sau chiar la moartea minorului) ca rezultat al înțepării, al pălmuirii, al lovirii, al mușcării, al scuturării, al îmbrâncirii, al aruncării, al sufocării, al lovirii (cu mâna, cu piciorul sau alt obiect contondent), al arderii, al legării, al încătușării, al sechestrării, cauzate de din partea persoanei agresoare; aceste traume sunt considerate brutalitate indiferent dacă persoana agresoare a intenționat să rănească copilul sau nu.„Violența fizică reprezintă folosirea intenționată a forței fizice împotriva unui copil care produce sau are potențialul de a produce daune pentru sănătatea, supraviețuirea, dezvoltarea sau demnitatea copilului. Copii din toată lumea sunt expuși lovirilor cu palmele sau cu pumnii, scuturatului, bătăilor, mușcăturilor, arsurilor, strangulării, sufocării intoxicațiilor din partea unor membri ai familiilor lor. În cazuri extreme, această violență poate duce la moartea copilului (așa cum s-a discutat mai sus), la generarea unui handicap sau la răniri fizice grave. În alte cazuri, violență fizică se poate să nu lase niciun semn exterior vizibil. În toate cazurile însă, violența fizică are un impact negativ asupra sănătății psihologice și asupra dezvoltării copilului.” (sursa: Raportul UNICEF prezentat la bibliografie, pag 52) Fapta unei persoane adulte de a asista fără să intervină la aplicarea violenței sau de a încuraja aplicarea violenței asupra copiilor pe care îi are în îngrijire, violență aplicată de către alți minori (ca, de exemplu, frații mai mari ce lovesc frații mai mici sau colegii mari din colectivitate ce lovesc pe colegii mai mici), este, de asemenea, considerată o formă de violență fizică. Violența în familie este definită de Legea nr. 217/2003 (bibliografia) actualizată și se referă la violența îndreptată împotriva oricărui membru al familiei.
Violența în scop educativ O problemă deosebit de importantă este legată de violența exercitată de părinți sau educatori cu scop așa-zis educativ, care, în conformitate cu prevederile Legii 272/2004 este interzisă Legea 272/2004, Art. 28 - (2) Măsurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decât în acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub niciun motiv pedepsele fizice ori acelea care se află în legătură cu dezvoltarea fizică ori psihică sau care afectează starea emoțională a copilului. Textul Legii 272/2004 interzice în mod explicit aplicarea oricăror pedepse fizice, precum și privarea copilului de drepturi, care îi pot pune în pericol viața și dezvoltarea, oriunde și în orice context se află copilul. Articolul stabilește dreptul copilului de a-i fi respectate demnitatea și integritatea ca persoană, de a fi protejat împotriva oricăror forme de violență fizică sau alte acte care îl pot pune în pericol în familie (naturală sau substitutivă) sau în orice instituție în care se află copilul (creșă, grădiniță, școala, centru de plasament etc.). Chiar dacă unele pedepse fizice sunt apreciate ca fiind ușoare, efectele emoționale pe care acestea le pot produce pot fi pătrunzătoare și de durată, astfel încât nu se poate recomanda o soluție a pedepselor corporale „ușoare și acceptate“ (citat din manualul de implementare al legii 272/2004) A se vedea și manualul "Abolirea Pedepsei Corporale Aplicarea Copiilor", editat de către Consiliul Europei
Abuzul sexual
Abuzul sexual (denumit și violență sexualăDefiniția din legea Legea nr. 217/22 mai 2003 (*republicată*) pentru prevenirea și combaterea violenței în familie* publicată în MO nr. 365 din 30 mai 2012: „Violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal.”) constă în comentarii jignitoare la adresa copilului, hărțuirea sexuală, atingeri sau aluzii neplăcute, diverse injurii, propuneri indecente, atingerea sau mângâierea organelor genitale ale copilului, penetrarea sexului sau a anusului copilului, expunerea organelor sexuale ale agresorului în fața copilului, obligarea sau încurajarea copilului să mângâie organele sexuale ale agresorului, obligarea minorului de a viziona materiale care conțin pornografie, forțarea minorilor sub 18 ani să aibă contacte sexuale cu alte persoane, indiferent dacă este vorba de alți minori sau de adulți „OMS estimează că 150 de milioane de fete și 73 de milioane de băieți sub 18 ani au experimentat relații sexuale forțate sau alte forme de violență sexuală care implică contact fizic, 48 deși acest lucru este cu siguranță o subestimare. O mare parte din această violență sexuală este provocată de către membri ai familiei sau de alte persoane care locuiesc sau vizitează acasă un copil de familie - în mod normal, oamenii considerați de încredere de către copii și adesea responsabili pentru îngrijirea lor.” (sursa: Raportul UNICEF prezentat la bibliografie, pag 54) sau mutilarea organelor genitale ale copiilor „Termenul «practici tradiționale dăunătoare» este cel mai frecvent folosit pentru a desemna mutilarea genitală a femeilor (FMG în engleză), sau «tăierea», așa cum este descrisă în zonele în care este practicată. Conform unei estimări OMS, între 100 și 140 de milioane de fete și femei din lume au suferit de o formă de FGM. Fete de la vârste foarte mici până la mijlocul sau finalul adolescenței suferă de această formă de excizie genitală, care, în mod normal, include clitorisul, ca o operațiune pregătitoare pentru căsătorie. FGM este văzută ca o protecție de virginitate sau un proces de înfrumusețare și, într-un număr de culturi, este considerată o condiție esențială a căsătoriei”. (sursa: Raportul UNICEF prezentat la bibliografie, pag 60). Câteva categorii de abuz sexual sunt violul (actul sexual împotriva voinței copilului), pedofilia (atracția sexuală a unui adult față de copii) și incestul (legătura sexuală dintre părinți și copii sau dintre frați și surori). Codul Penal definește actele de violență sexuală care constituie infracțiuni și care sunt pedepsite ca atare, respectiv violul (art. 218 CPToate aceste articole se referă la Noul Cod Penal (în vigoare începând cu 24 iulie 2010) și se pot consulta aici ), agresiunea sexuală (art. 219 CP), actul sexual cu un minor (art. 220 CP), racolarea minorilor în scopuri sexuale (art. 222 CP), corupția sexuală (art. 221 CP) și incestul (art. 377 CP). Abuzurile sexuale sunt prevăzute și de către Convenția de la Lazanrote (art. 23 – Acostarea copiilor în scopuri sexuale, art. 22 – Coruperea copiilor, art. 18 – Abuzuri sexuale).
Violența emoțională