Theodor Aman () a fost pictor, grafician, sculptor, pedagog și academician român, întemeietor al primelor școli românești de arte frumoase de la Iași și București.

Tot el a fost și inițiatorul primelor saloane de artă care au purtat denumirea de Expoziția Artiștilor în Viață, cu începere din anul 1865.

Theodor Aman reprezintă pentru istoria plasticii românești primul artist modern în adevăratul sens al cuvântului, influențând și grăbind, în același timp, prin activitatea sa în Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, deschiderea spre modernitate și dezvoltarea instituțională artistică până la izbucnirea Războiului Ruso-Turc din 1877.Modernitatea lui Aman de Adrian-Silvan Ionescu, pg. 97

Atât Theodor Aman cât și Gheorghe Tattarescu au fost, la data de 5 octombrie 1864, întemeietorii Școlii de Arte Frumoase din București. Investirea s-a făcut prin decretul nr. 1272.

Biografie Theodor Aman s-a născut în data de 20 martie 1831 în familia unui negustor bogat, Dimitrie Mihali Dimo C.S. Nicolăescu-Plopșor – ‘’Obârșia familiei Aman’’, în Arhivele Olteniei, nr. 5/ianuarie-februarie 1923, p. 8, 10; N. Iorga – ‘’Corespondența lui Dimitrie Aman, negustor din Craiova (1794-1834)’’, București, 1913, p. II; idem - ‘’Tatăl pictorului Aman’’, în Drum drept nr. 1/1916, p. 3; Paul Rezeanu – ‘’Din nou despre familia Aman’’, în Adrian-Silvan Ionescu (coordonator), Centenar Theodor Aman 1991, București, 1991, p. 17-18; Mihai Sorin Rădulescu – ‘’Theodor Aman – legături genealogice’’, în Ibidem, p. 25-26; Gabriela Braun, Tudor Nedelcea, Maraina Leferman, Toma Rădulescu – ‘’Familia Aman ‘’, Craiova, 2003, p. 5-6. (poreclit Aman, care în traducere înseamnă iertare) de origine cuțovlah (macedonean), dar și armeanPersonalităti armene, care a fost ridicat la rangul boieresc de serdarSerdar= Comandant de oaste și mai ales de cavalerie în anul 1818 de către Ioan Vodă Caragea.Theodora Rădulescu - ‘’Sfatul domnesc și alți mari dregători ai Țării Românești din secolul al XVIII-lea’’, București, Direcția Generală a Arhivelor Statului, 1972, p. 451. Mama sa era de origine greacă, se numea Despina (alintată Pepica) și s-a născut la Paris.

Părinții viitorului artist, originari din Craiova, s-au stabilit pentru puțin timp la Câmpulung Muscel din cauza condițiilor vitrege (prezența rușilor și izbucnirea unei epidemii de ciumă). Theodor s-a născut în cartierul Tabaci în locuința unui condicar pe nume Ilie Vlădoianu.

Aman a fost pentru societatea conservatoare locală, care abia se desprinsese de obiceiurile fanariote de purtare a ișlicului și giubelei, o adevărată revoluție. Aman însuși a fost ridicat la rang de boier pitarTitlu dat boierului însărcinat cu pregătirea și distribuirea pâinii la Curtea domnească și cu îngrijirea caretelor Curții domnești; boier care avea acest titlu.BAR, Cabinetul de Manuscrise, Corespondență, S 25 (2)/CXCV. de către domnitorul Barbu Știrbei în anul 1856, fiind răsplătit astfel pentru eforturile sale de afirmare în domeniul artelor.Prin ridicarea sa la rangul de pitar, artistului plastic i s-a acordat o rentă de 200 de galbeni. Înștiințarea a fost redactată în limba franceză de către fiul cel mai mare al domnitorului Barbu Știrbei, George B. Știrbei, care la acea vreme îndeplinea funcția de ministru de război al Valahiei. George B. Stirbei era mare colecționar și amator de artă, devenind mai târziu un mecena a lumii artistice. (conform lui Gabriel Badea-Păun – ‘’Mecena și comanditari, artă și mesaj politic’’, București, 2009, pg. 32-35) Fără să-și renege averea, titlul și originile sale boierești, Theodor Aman a reușit pe tot parcursul vieții sale să se comporte ca un senior al artelor. De altfel, criticul Oscar Cisek scria:

Tot Oscar Cisek menționează în continuare că „Nu fără rost trecuse peste mări și țări, nu degeaba își expusese lucrările la Paris și Viena. Scena aceea când însuși sultanul îi admirase la Constantinopol vestitul tablou-panoramă Bătălia de la Oltenița, oferindu-i douăzeci de mii lei în hârtie și decorația Medjidia, rămase parcă întipărită în toată ținuta lui”. Pictura a fost litografiată de Adolphe Bayot , prin intermediul casei Goupil, iar la Muzeul Aman se păstrează un exemplar imprimat la Lemercier, purtând mențiunea autografă a lui Aman „M. S. Sultanul posedă originalul”. După înființarea Școlii de Belle-Arte din București, Theodor Aman s-a dedicat unui proiect care l-a preocupat încă din 1857, și anume, acela de a construi un spațiu în care să-și lucreze pânzele de mari dimensiuni, în care să locuiască și să creeze. Într-o acuarelă ce se păstrează în Cabinetul de stampe al MNAR, el și-a imaginat un asemenea spațiu, diferit însă de ceea ce avea să devină atelierul mare, care poate fi vizitat astăzi. Planul atelierului pe care și l-a imaginat Aman, s-a concretizat într-un proiect, realizat de antreprenorul Fr. Scheller, la indicațiile precise ale artistului. Casa a fost ridicată în Mahalaua Boteanu, pe locul primit ca zestre de către Ana, născută Politimos, cu care s-a căsători în 1865. „Contractul, perfectat la 25 februarie 1868, prevedea ca cei 126.000 „lei vechi” să fie achitați eșalonat, în funcție de etapele de lucru” iar în cele 17 puncte ale contractului sunt prevăzute detalii tehnice de arhitectură și cerințe ale proprietarului asupra folosirii anumitor materiale, calitatea fiind cerința generală „Sunt rugatu – menționa arhitectul în document – ca toată lucrarea să fie curată si solidă precum și câte articole nu se prevăd aci în contract să se facă”.

Atelierul și casa în care locuia, care a fost construită în perioada februarie 1868 – octombrie 1869C.B. <Cesar Bolliac>, Sântul Theodor la Aman, în Trompetta Carpaților no. 1112/21 Fevruariu 1874; Mihai Ispir, Clasicismul în arta românească, București, 1984, p. 132-133 în stil pompeian, era în acea vreme o locație mondenă unde se întâlnea protipendada BucureștiuluiAdrian-Silvan Ionescu, Casa Aman, templu al muzelor, în Gabriela Braun, Ana Andreescu, Cătălin Belu, Mariana Iova, Luana Troia, Centenar Biblioteca „Alexandru și Aristia Aman” – Valori bibliofile în Patrimoniul Cultural Național. Cercetare, valorificare, Craiova, 2008, p. 155-161 „În peisajul muzeistic bucureștean, Muzeul „Theodor Aman” se remarcă prin ineditul specificului său: un muzeu memorial ce funcționează în prima casă-atelier a unui artist român, construită la 1869 după planurile acestuia. Puțini sunt însă cei care știu că este cel mai vechi muzeu de artă deschis în București” și că, clădirea acestuia, în prezent este declarată monument istoric de categoria A. Astfel, despre acest loc monden, Alexandru Tzigara-Samurcaș spunea „Atelierul său (...) era singurul centru artistic în care se aduna elita bucureșteană a timpului”Al. Tzigara-Samurcaș – ‘’Scrieri despre arta românească’’, Ediție îngrijită de C. D. Zeletin, București, 1987, p. 273. „care recunoștea în el nu numai artistul preferat, stăpân pe virtuozități de penel cele mai uimitoare, dar și deschizătorul de drum pentru atâtea tendințe noi ce numai cu greu pătrundeau cuceritoare în domeniul artei culte din România”.

Studii Theodor Aman a urmat cursurile Școlii Centrale din Craiova unde ia lecții de desen la clasa profesorului Constantin Lecca după care se înscrie la cursurile Colegiului Sfântul Sava din București la clasa profesorului Carol WallensteinTheodor Aman. În perioada 1850 - 1857 se stabilește la Paris, unde studiază pictura (1850) cu Michel Martin Drolling, apoi, din 1851, cu François-Édouard Picot.Modernitatea lui Aman - Institutul de Istoria Artei, pag. 100

Profesor și întemeietor împreună cu Gheorghe Tattarescu al Școlii de Arte Frumoase din București. Se dedică picturii influențat de maeștrii Renașterii italiene. Revenit pe meleagurile natale s-a inspirat din viața muscelenilor lăsând mai multe pânze cu peisaje din Câmpulung și împrejurimi. Numele său a rămas în istoria artei românești nu doar prin valoarea operelor semnate, ci și prin contribuția avută la întemeierea primelor școli de Arte frumoase, la București și Iași (1864).

Cariera Din punctul de vedere al formației sale ideologice, trecerea lui Aman pe la liceul Sfântul Sava a avut multă însemnătate. În acești ani se pregătea în Țara Românească revoluția de la 1848. Ideile ei, care trezeau conștiința națională militând pentru înlăturarea feudalității, unirea Principatelor și întemeierea unui stat autonom, erau cu înflăcărare promovate de la catedră de profesori ca A. Treboniu Laurian, Costache Aristia și Aaron Florian (care îi fusese profesor și la Craiova).

Pe băncile școlii se împrietenește cu partizanii înfocați ai revoluției, ca de pildă George Cretzianu. Însuși fratele pictorului, Alexandru, student în Franța, era înscris în anii 1846 și 1847 în „Societatea studenților români din Paris”, care nu era decât filiala de peste hotare a „Asociației literare” din Muntenia, îndărătul căreia acționau de fapt revoluționarii pașoptiști. Între 1848-1850 colegiul Sfântul Sava este închis.

Tînărul pictor nu avea motive să se întoarcă la București. Viața artistică era acum foarte redusă. Școlile de artă nu existau. „Meseria„ de artist continuă sa fie disprețuită; prejudecățile, ignoranța și totala lipsă de înțelegere a claselor dominante îngreunau calea dezvoltării picturii în Principate. Astfel, în 1850, Theodor Aman pleacă la Paris la studii. Aici, Aman se înscrie ca elev în atelierul lui Drolling și un an mai târziu – după moartea acestuia survenită la 9 ianuarie 1891 – în cel al Picot.

Opera Dezrobirea țiganilor (1848) Petrecere cu lăutari, (1879-1890) Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul, 1852 Bătălia de la Oltenița, 1854 Bătălia de la Alma, 1855 Bătălia românilor cu turcii în insula Sf. Gheorghe, 1859 Unirea principatelor, 1859 Vlad Țepeș și solii turci, 1861-1864 Ion Heliade Rădulescu (1869) Izgonirea turcilor la Călugăreni, 1872 Carol I (1874) Tudor Vladimirescu, 1874-1876 Cezar Bolliac (1876) Pe o bancă în Cișmigiu (1879) Boierii surprinși la ospăț de trimișii lui Vlad Țepeș, 1885-1887 Hora de la Aninoasa, 1890 Peisaj cu barca pe lac Stradă în Sinaia Portul Constanța Petrecere în familie Canoniera în portul Constanța În parc

Fotogalerie

Cinstirea lui Theodor Aman