dreapta|miniatura|Spinalonga din Creta, Grecia, una dintre ultimele colonii de lepră din Europa, închisă în 1957. O leprozerie este o comunitate izolată pentru carantinarea și tratamentul leproșilor, persoane care suferă de lepră. Dezvoltarea tratamentelor moderne a eliminat necesitatea izolării persoanelor cu lepră încă din anii 1940; argumente științifice împotriva acestei practici au fost aduse în anii 1980. Deși țările occidentale tratează în general cazurile de lepră individual, în regim ambulatoriu, colonii tradiționale izolate continuă să existe în India, China, Japonia și alte câteva țări.
Se crede că M. leprae, bacteria responsabilă de lepră, s-a răspândit din Africa de Est prin Orientul Apropiat, Europa și Asia până în secolul al V-lea, înainte de a ajunge mai recent în restul lumii. Din punct de vedere istoric, lepra era considerată extrem de contagioasă și divinizată, ceea ce ducea la o stigmatizare enormă împotriva celor care o sufereau. Alte boli severe de piele erau frecvent confundate cu lepra, iar toți acești suferinzi erau ținuți departe de publicul larg, deși unele ordine religioase ofereau îngrijiri și tratament medical.
Note
Categorie:Istoria medicinei Categorie:Comunități