Prințul Mihail Alexandrovici Cantacuzino () a fost un general rus, membru al familiei princiare Cantacuzino.
Biografie
Mihail Alexandrovici provenea din ramura rusă a familiei Cantacuzino. Străbunicul său, Rodion (Răducanu) Cantacuzino (1725–1774), fratele spătarului Pârvu Cantacuzino, s-a stabilit în Imperiul Rus și este considerat întemeietorul acestei ramuri a familiei. Fiul său, Nicolae Rodionovici Cantacuzino (1763–1841), bunicul lui Mihail, a ajuns general-maior în Armata Imperială Rusă, iar tatăl lui Mihail, Alexei Nicolaevici Cantacuzino (cca 1814–1865), a avut gradul de căpitan. Mihail a avut un frate, Nicolae (1842–1875), și o soră, Vera.
A intrat în serviciul militar la 9 septembrie 1855, ca iuncăr cu grad de soldat la Școala de Inginerie Nikolaev. La 16 iunie 1859 a fost avansat la gradul de praporgic. A absolvit Academia de Inginerie Nikolaev. A devenit sublocotenent la 14 septembrie 1860, locotenent la 1 iunie 1863 și ștabskapitan la 29 august 1867. A absolvit apoi Academia Nikolaev a Statului Major General, iar la 30 octombrie 1868 a fost avansat căpitan. A comandat un batalion timp de o lună.
La 10 martie 1870 a fost numit responsabil cu deplasarea trupelor în Districtul Militar Odesa, iar la 27 aprilie în același an a fost avansat locotenent-colonel. La 8 aprilie 1873 a fost avansat colonel. [Lista coloneilor după vechime] (în rusă). Actualizat până la 1 octombrie. Sankt Petersburg, 1873, p. 697. Din 10 februarie 1874 a îndeplinit misiuni speciale pe lângă comandantul trupelor Districtului Militar Varșovia.
La 7 noiembrie 1876 a devenit general interimar pentru însărcinări speciale pe lângă șeful comunicațiilor militare al armatei active.
A participat la Războiul Ruso-Turc din 1877–1878. Din 16 august 1877 s-a aflat la dispoziția comandantului suprem al armatei active, marele duce Nicolae Nicolaevici cel Bătrân. La 18 iunie 1878 a devenit adjunct al șefului Statului Major al armatei active.
Din 4 ianuarie 1880 a fost detașat la Statul Major General. Între 27 mai și 27 iulie 1882 a fost adjunct al șefului Statului Major al Districtului Militar Varșovia, iar din 27 iulie 1882 a ocupat funcția de șef al Statului Major al Corpului Separat de Jandarmi. La 15 mai 1883 a fost avansat general-maior. [Lista generalilor după vechime] (în rusă). Actualizat până la 1 octombrie. Sankt Petersburg, 1883, p. 843.
După război a rămas în serviciul armatei bulgare. A fost numit ministru de război al Principatului Bulgariei între 1884–1885, în guvernul Karavelov. A respectat cu strictețe Convenția militară bulgaro-rusă din 1883 și a depus eforturi pentru organizarea unei structuri eficiente a armatei. În timpul mandatului său au fost constituite regimentele de infanterie , ceea ce a permis organizarea completă a brigăzilor de infanterie, înființate în 1883. În ansamblu, armata a fost bine pregătită și a participat cu succes la Războiul Sârbo-Bulgar din 1885. Descriind dezvoltarea armatei bulgare până la război, Stefan Paprikov scria despre Cantacuzino:
La 22 septembrie 1885, în urma rechemării tuturor ofițerilor ruși din Bulgaria, a fost eliberat din funcție și s-a întors în Rusia.
Note
Categorie:Familia Cantacuzino Categorie:Oameni ai Războiului Ruso-Turc (1877-1878) Categorie:Decese în 1891 Categorie:Nașteri în 1840 Categorie:Români din Rusia Categorie:Generali ruși