Gunga Din (film)

Gunga Din este un film american de aventuri din 1939, produs de RKO Radio Pictures și regizat de George Stevens, cu Cary Grant, Victor McLaglen și Douglas Fairbanks Jr. în rolurile principale. Filmul este inspirat în parte de poemul omonim al lui Rudyard Kipling, publicat în 1890, și include elemente preluate din volumul său de povestiri Soldiers Three (1888). Acțiunea, plasată în India britanică, urmărește trei sergenți ai armatei britanice și pe Gunga Din, un bhishti (purtător de apă) indian care îi însoțește, în confruntarea lor cu membrii Thuggee, o societate secretă de asasini care începe să-și reia activitatea.

În rolurile secundare apar Joan Fontaine, Eduardo Ciannelli și Sam Jaffe, acesta din urmă interpretând personajul titular, Gunga Din. Scenariul a fost scris de Joel Sayre și Fred Guiol, pe baza unei povești concepute de Ben Hecht și Charles MacArthur. La dezvoltarea scenariului au contribuit, fără a fi menționați pe generic, Lester Cohen, John Colton, William Faulkner, Vincent Lawrence, Dudley Nichols și Anthony Veiller.

În 1999, Gunga Din a fost considerat „semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic” de către Biblioteca Congresului Statelor Unite și selectat pentru păstrare în Registrul Național al Filmelor.

Rezumat

miniatura|Afiș din revistă miniatura|Cadru din Gunga Din cu Victor McLaglen și Cary Grant miniatura|Sam Jaffe în rolul lui Gunga Din În jurul anului 1880, la frontiera de nord-vest a Indiei britanice, legătura cu un avanpost britanic din Tantrapur este întreruptă în timpul transmiterii unui mesaj telegrafic. Colonelul Weed trimite un detașament de 25 de soldați ai Armatei Britanice Indiene pentru a investiga incidentul. Unitatea este condusă de trei sergenți veterani ai Geniștilor Regali, MacChesney, Cutter și Ballantine. Detașamentul este însoțit de șase muncitori indieni ai taberei, printre care Gunga Din, purtătorul de apă al regimentului. Nemulțumit de poziția sa modestă, acesta aspiră să se înroleze și să devină soldat în armata britanică.

Detașamentul găsește Tantrapur aparent abandonat și începe repararea liniei telegrafice. La scurt timp, soldații sunt însă înconjurați de localnici ostili și sunt nevoiți să lupte pentru a se retrage, suferind mai multe pierderi. Colonelul Weed și maiorul Mitchell identifică una dintre armele capturate de la atacatori ca aparținând membrilor Thuggee, cult pe care William Henry Sleeman îl reprimase cu aproximativ cincizeci de ani în urmă. Weed decide să-i trimită din nou la Tantrapur pe MacChesney și Cutter, de această dată însoțiți de o forță mai numeroasă, pentru a recuceri avanpostul și a finaliza repararea telegrafului. Întrucât Ballantine urmează să părăsească armata peste câteva zile, colonelul îl desemnează pe sergentul Higginbotham să participe la expediție în locul acestuia.

După încheierea serviciului militar, Ballantine intenționează să se căsătorească cu Emmy Stebbins și să se alăture afacerii cu ceai a familiei acesteia. MacChesney și Cutter participă la petrecerea de logodnă a celor doi și pregătesc un bol de punch, din care Higginbotham ajunge să consume o cantitate considerabilă. În dimineața următoare, acesta se simte prea rău pentru a putea participa la expediție, astfel încât Ballantine primește ordinul de a-i lua locul, în pofida reticenței sale.

În timp ce detașamentul se îndreaptă spre Tantrapur, perioada de serviciu militar a lui Ballantine ajunge la sfârșit. Între timp, o coloană de sprijin condusă de Higginbotham pornește în urma lor, fiind însoțită de Emmy, care intenționează să-i facă o surpriză lui Ballantine.

La Tantrapur, Gunga Din îi povestește lui Cutter despre un templu din aur pe care l-a descoperit. MacChesney nu acordă însă importanță informației și, temându-se că tentația aurului îl va determina pe Cutter să dezerteze, ordonă ca acesta să fie ținut sub pază. În timpul nopții, Cutter evadează cu ajutorul lui Din, iar cei doi pornesc în căutarea templului, descoperind că acesta este folosit de membrii Thuggee. Cutter le distrage atenția și se lasă capturat pentru a-i permite lui Din să scape și să-i avertizeze pe ceilalți.

După ce Gunga Din îl informează pe MacChesney despre capturarea lui Cutter, acesta hotărăște să pornească în ajutorul camaradului său, în timp ce Higginbotham trimite un mesaj la cartierul general pentru a solicita mobilizarea întregului regiment. Ballantine dorește să participe la misiunea de salvare, însă MacChesney îi amintește că, odată încheiat serviciul militar, este acum civil. Ballantine acceptă în cele din urmă să se reînroleze, cu condiția ca documentele sale de înrolare să fie distruse după salvarea lui Cutter. Fără să-i ceară lui Din informații amănunțite despre templu, MacChesney pornește în grabă spre acesta împreună cu Ballantine și Din, iar cei trei sunt capturați de membrii Thuggee. Ei sunt închiși alături de Cutter, care fusese torturat după capturare. Conducătorul spiritual al cultului încearcă să-i constrângă să dezvăluie poziția regimentului britanic, însă cei trei sergenți reușesc în cele din urmă să-l ia ostatic. În confruntarea care urmează, aceștia îl duc pe acoperișul templului, de unde descoperă amploarea forțelor Thuggee adunate în zonă.

În timp ce regimentul britanic se apropie de templu, conducătorul Thuggee le dezvăluie prizonierilor că trupele se îndreaptă spre o capcană pregătită de oamenii săi. El le ordonă adepților să-și ocupe pozițiile, însă aceștia refuză să plece atât timp cât liderul lor se află în mâinile inamicului. Pentru a le permite să-și ducă planul la îndeplinire, conducătorul se sinucide, iar forțele Thuggee se pregătesc să atace regimentul. În același timp, alți membri ai cultului pătrund în templu pentru a-i ucide pe prizonieri. În timpul confruntării, MacChesney și Cutter ripostează cu armele disponibile, în timp ce Gunga Din, deși grav rănit cu o baionetă, reușește să urce până în vârful cupolei templului. Cu ultimele puteri, acesta sună dintr-o goarnă luată de la un membru Thuggee ucis și avertizează regimentul asupra ambuscadei. Din este apoi împușcat mortal, însă semnalul său le permite trupelor britanice să evite capcana și să învingă forțele Thuggee.

La rugul funerar al lui Din, colonelul Weed îl numește post-mortem caporal al armatei britanice. Apoi îi cere lui Rudyard Kipling, prezent în calitate de corespondent, manuscrisul poemului pe care acesta tocmai îl încheiase și citește ultimele versuri în memoria lui Din. Ballantine își anunță hotărârea de a rămâne în armată și, în loc să-și distrugă documentele de reînrolare, i le înmânează colonelului Weed. În scena finală, spiritul lui Gunga Din apare îmbrăcat în uniformă britanică și salută militărește, sugerând împlinirea postumă a dorinței sale de a deveni soldat.

Distribuție

Cary Grant în rolul sergentului Archibald Cutter Victor McLaglen în rolul sergentului „Mac” MacChesney Douglas Fairbanks Jr. în rolul sergentului Thomas "Tommy" Ballantine Sam Jaffe în rolul lui Gunga Din Eduardo Ciannelli în rol de guru Joan Fontaine în rolul lui Emaline "Emmy" Stebbins Montagu Love în rolul colonelului Weed Robert Coote în rolul sergentului Bertie Higginbotham Abner Biberman în rolul lui Chota Lumsden Hare în rolul maiorului Mitchell Cecil Kellaway ca domnul Stebbins Reginald Sheffield ca Rudyard Kipling George Regas ca Thug Chieftain „Toadface” Roland Varno ca locotenentul Markham

Producție Drepturile de ecranizare ale poemului lui Rudyard Kipling au fost achiziționate în 1936 de Reliance Pictures, compania producătorului Edward Small, pentru 4.700 de lire sterline. RKO a dobândit ulterior drepturile în cadrul acordului de producție încheiat cu Small după venirea acestuia la studio. William Faulkner a realizat o parte dintre primele versiuni ale scenariului, înainte ca proiectul să-i fie încredințat regizorului Howard Hawks. Acesta i-a cooptat pe Ben Hecht și Charles MacArthur pentru dezvoltarea scenariului. Filmările urmau inițial să înceapă în 1937, însă producția a fost amânată din cauza dificultăților întâmpinate în alcătuirea distribuției. Hawks a părăsit ulterior proiectul, după problemele de producție și rezultatele comerciale sub așteptări ale filmului Leopardul Suzanei (1938), iar regia i-a fost încredințată lui George Stevens.Richard B. Jewell, RKO Radio Pictures: A Titan is Born, Uni of California Press 2012 p 168-169

Inițial, Cary Grant și Douglas Fairbanks Jr. fuseseră distribuiți în rolurile pe care aveau să le interpreteze în cele din urmă unul celuilalt. Grant urma să-l interpreteze pe Ballantine, sergentul care părăsește armata pentru a se căsători cu personajul interpretat de Joan Fontaine, în timp ce Fairbanks fusese ales pentru rolul lui Cutter, aventurierul jovial și vânător de comori, un personaj apropiat de imaginea cinematografică asociată tatălui său, Douglas Fairbanks. Potrivit lui Robert Osborne de la Turner Classic Movies, Grant și-a exprimat dorința de a interpreta rolul lui Cutter, iar regizorul George Stevens ar fi propus ca cei doi actori să decidă distribuirea rolurilor prin aruncarea unei monede. Grant a câștigat și a primit rolul lui Cutter, în timp ce Fairbanks l-a interpretat pe Ballantine.

Potrivit biografiei Giant: George Stevens, a Life on Film, scrisă de Marilyn Ann Moss, distribuirea rolurilor s-ar fi desfășurat însă diferit. Jack Oakie a fost luat inițial în considerare pentru rolul lui Cutter, în timp ce Cary Grant fusese distribuit în rolul lui Ballantine. Grant i-a cerut ulterior lui George Stevens să-i atribuie rolul lui Cutter, considerând că acesta îi oferea mai multe posibilități de a introduce elemente comice în interpretarea sa. Stevens a acceptat schimbarea, iar Douglas Fairbanks Jr. a fost distribuit ulterior în rolul lui Ballantine.

Într-o prezentare ulterioară a filmului la Turner Classic Movies, Ben Mankiewicz a contestat relatarea colegului său Robert Osborne, potrivit căreia rolurile ar fi fost stabilite prin aruncarea unei monede. Potrivit lui Mankiewicz, Cary Grant fusese distribuit inițial în rolul sergentului Ballantine, dar a preferat rolul mai comic al lui Cutter. După această schimbare, Grant l-ar fi recomandat pe prietenul său Douglas Fairbanks Jr. pentru rolul lui Ballantine, contribuind astfel în mod decisiv la distribuirea acestuia în film. Turner Classic Movies prezintă, de asemenea, versiunea potrivit căreia Fairbanks a fost ales pentru rol cu puțin timp înainte de începerea filmărilor, la sugestia lui Grant. Fairbanks a oferit însă o relatare diferită, susținând că Howard Hawks îl distribuise inițial în rolul lui Cutter, după care i s-a cerut să treacă la rolul lui Ballantine.

Alte relatări atribuite lui Fairbanks menționează totuși și varianta potrivit căreia el și Grant ar fi decis între cele două roluri prin aruncarea unei monede, astfel încât circumstanțele exacte ale distribuirii lor diferă în funcție de sursă. miniatura|Această vale îngustă din Alabama Hills, California, a servit și ca Pasul Khyber. miniatura|Adevărata Trecătoare Khyber

Filmări Filmările au început la 24 iunie 1938 și s-au încheiat la 19 octombrie în același an. Munții Sierra Nevada din California, Alabama Hills și zonele învecinate au fost folosite pentru a reprezenta în film peisajele din regiunea trecătorii Khyber.Potrivit revistei Variety, ultimele secvențe de luptă au fost realizate în condiții de temperatură scăzută, sute de figuranți sumar îmbrăcați fiind nevoiți să filmeze în frig."'Gunga Din' Finished." Variety, 19 octombrie 1938, p. 4.