Principatul Seborga (în italiană: Principato di Seborga, în liguriană: Prinçipâtu de Seburga) este o micronațiune care revendică un teritoriu de 14 km² (5,4 mile pătrate; 3.500 de acri) situat în partea de nord-vest a provinciei italiene Imperia, în Liguria, în apropierea frontierei cu Franța și la aproximativ 35 de kilometri de Monaco. Principatul se suprapune teritorial peste comuna Seborga; revendicările privind suveranitatea au fost inițiate în 1963 de un activist local, pe baza unor afirmații nedovedite referitoare la reglementările teritoriale stabilite de Congresul de la Viena în urma războaielor napoleoniene.

Istorie Afirmația privind suveranitatea Seborgăi a fost formulată în 1963 de un fost cultivator de flori din Seborga, pe nume Giorgio Carbone. Acesta susținea că a găsit documente în arhivele Vaticanului care, potrivit lui Carbone, indicau faptul că Seborga nu fusese niciodată o posesiune a Casei de Savoia și, prin urmare, nu fusese inclusă în mod legitim în Regatul Italiei la formarea acestuia în 1861, în timpul unificării Italiei.

Carbone susținea că Seborga exista ca stat suveran în Italia încă din 954 și că, începând din 1079, era un principat al Sfântului Imperiu Roman. Potrivit revendicărilor privind suveranitatea, Seborga ar fi fost omisă de Congresul de la Viena în procesul de redistribuire a teritoriilor europene după războaiele napoleoniene.

Carbone a promovat ideea independenței Seborgăi sub forma unui principat, iar în 1963 locuitorii orașului l-au ales drept pretins șef al statului. Carbone și-a asumat stilul și titlul de „Înălțimea Sa Tremendă” (Sua Tremendità) Giorgio I, Prinț de Seborga. Acesta a format un „cabinet” de miniștri, a emis o monedă locală, luigino, a introdus un drapel al Seborgăi, constând într-o cruce albă pe fond albastru, și a stabilit un motto în limba latină, Sub Umbra Sede („Stai la umbră”).

Campania lui Carbone nu a fost, în general, luată în serios și este considerată pe scară largă o stratagemă menită să atragă turiști în oraș, deși susținătorii săi afirmă că micul stat a fost recunoscut de Burkina Faso.

În ianuarie 2006, Carbone a anunțat că va abdica la împlinirea vârstei de 70 de ani, aparent în urma unei dispute privind reconstruirea centrului satului, însă nu a făcut acest lucru și a continuat să dețină funcția până la moartea sa. Cu toate acestea, decizia sa a făcut obiectul unui reportaj difuzat de programul radiofonic World Today al BBC World Service la 25 ianuarie 2006.

Giorgio Carbone și-a păstrat poziția ceremonială până la moartea sa, la 25 noiembrie 2009, la vârsta de 73 de ani, în urma unor complicații cauzate de scleroza laterală amiotrofică. Poziția de „monarh” al Seborgăi nu este ereditară, iar după moartea lui Carbone, în Seborga au loc alegeri la fiecare șapte ani, la care participă cei aproximativ 200 de alegători înregistrați ai orașului.

Carbone a fost succedat de omul de afaceri Marcello Menegatto, care a fost ales la 25 aprilie 2010 și încoronat la 22 mai 2010 sub titlul de „Alteța Sa Serenisimă” (Sua Altezza Serenissima sau SAS), Prințul Marcello I. Menegatto a fost reales prinț la 23 aprilie 2017, după o candidatură nereușită pentru această funcție a lui Mark Dezzani, un DJ britanic care locuia în Seborga de aproape 40 de ani.

La 12 aprilie 2019, Menegatto a abdicat din funcție și a fost succedat de fosta sa soție, Nina Menegatto, care a fost aleasă de locuitorii orașului drept „Alteța Sa Serenisimă”, Prințesa Nina, la 10 noiembrie 2019. +TitluNumele realÎnceputul domnieiSfârșitul domnieiPrințul Giorgio IGiorgio Carbone14 mai 196325 noiembrie 2009Prințul Marcello IMarcello Menegatto25 aprilie 201010 noiembrie 2019Prințesa NinaNina Menegatto10 noiembrie 2019 Au existat și doi pretendenți suplimentari la tronul Seborgăi. Yasmine von Hohenstaufen Anjou Plantagenet a susținut că este descendentă a împăratului Sfântului Imperiu Roman din secolul al XIII-lea, Frederic al II-lea, și s-a oferit să restituie principatul Italiei în iunie 2006. În 2016, scriitorul francez Nicolas Mutte l-a contestat pe Marcello, acuzându-l că acordă prioritate turismului în detrimentul tradițiilor orașului.

Seborga azi Revendicările privind independența Seborgăi continuă și în prezent, iar site-ul oficial al Principato di Seborga susține argumentele istorice formulate de Carbone. Seborga susține că dispune de o gardă de frontieră voluntară, Corpo delle Guardie. Membrii acesteia poartă uniforme alb-albastre, iar în timpul sezonului turistic păzesc punctele de control de la trecerea neoficială a frontierei de pe drumul principal care duce în Seborga.

Micronațiunea nerecunoscută care revendică orașul Seborga recunoaște că orașul se află în continuare în mod direct sub jurisdicția legilor Italiei și în interiorul granițelor acestui stat.

Simboluri de stat miniatura|175x175px|Drapelul Principalității Segorga

Drapelul Seborgăi este alcătuit din nouă dungi orizontale albastre, care ocupă cele două treimi din partea dreaptă a drapelului și simbolizează primii nouă cavaleri templieri, despre care legenda spune că ar fi fost chemați în Seborga. Partea stângă a drapelului este alcătuită dintr-o coroană regală, deasupra unui scut samnit albastru pe care este reprezentată o cruce greacă, ambele elemente provenind din stema Seborgăi.

Stema miniatura|194x194px|Stema Principatului Seborga

Stema Seborgăi pare să provină de la Casa de Savoia (în jurul anului 1760), deoarece prezintă o coroană regală care pare foarte asemănătoare cu cea a acesteia. Ambele steme au o cruce albă, însă scutul este albastru deschis, spre deosebire de cel roșu al Casei de Savoia, posibil pentru a simboliza faptul că Seborga se află într-o zonă maritimă sau deoarece satul care a fost cumpărat de Savoia de la călugări se afla în Insulele Lérins. Din coroană pornește un mantou regal, care se află în spatele tuturor celorlalte elemente ale stemei.

Panglica cu deviza Seborgăi („Sub Umbra Sedi”) se presupune că datează din secolul al XIX-lea, spre deosebire de restul stemei, care datează din jurul anului 1760. Aceasta este amplasată în partea inferioară a stemei.

Moto „Sub Umbra Sedi” („Am stat la umbră”) este deviza oficială a Seborgăi. Aceasta apare în Statutele de reglementare elaborate pentru Seborga în 1261 și se presupune că provine de la o afirmație a prințului-abate Aicardo din perioada în care acesta a vizitat Seborga. Mai exact, acesta ar fi spus că, în timpul plimbării sale pe potecile abrupte și însorite care duceau spre sat, și-a găsit răgazul la umbra unor măslini și castani care îl înconjurau.

Monedă miniatura|230x230px|Monedă de 15 centesimi Seborga luigino

Moneda locală a Seborgăi, luigino, este împărțită în 100 de centesimi. Monedele luigino circulă în Seborga alături de euro. Moneda nu are nicio valoare în afara orașului. Valoarea luigino este raportată la dolarul american, la un curs de 1 SPL = 6,00 USD. La 20 august 2023, Principatul a prezentat prima bancnotă din istoria luigini.

Demografie În 2025, Seborga avea o populație de 283 de locuitori, dintre care 48,4% erau bărbați și 51,6% erau femei. Cu 35% din populație având vârsta de peste 65 de ani, Seborga ar fi a doua cea mai îmbătrânită țară din lume, după Monaco.

Legături externe

Categorie:Micronațiuni Categorie:Monarhie electivă Categorie:Principate Categorie:Seborga Categorie:Separatism în Italia Categorie:Teritorii disputate în Europa