Două mii de lei (bancnotă românească)

Două mii de lei a fost o valoare nominală a leului românesc utilizată pentru mai multe emisiuni de bancnote. Prima emisiune a fost pusă în circulație în timpul Regatului României, la data de 15 aprilie 1942, purtând data de emisiune 18 noiembrie 1941, fiind retrasă în timpul Reformei monetare din 15 august 1947, iar ultima, lansată la 2 august 1999 cu ocazia Eclipsei totale de Soare, a reprezentat prima bancnotă pe suport de polimer din Europa și a circulat până la data de 30 noiembrie 2004, putând fi ulterior preschimbată la filialele B.N.R. din țară până la data de 31 martie 2005.

Istorie

2000 lei 1941-1945 Bancnota cu valoarea nominală de 2.000 de lei a fost emisă de Banca Națională a României între 1941 și 1945, în timpul domniei regelui Mihai I. Tipărirea acesteia s-a executat în țară, la Imprimeria B.N.R. din București, pe mașini tipo-plane, utilizând hârtie filigranată importată din Germania, produsă de Gebrüder Ebart, și ulterior din stocurile proprii ale băncii. Bancnota avea dimensiunile de 201 × 113 mm. Concepția grafică a fost realizată de artistul plastic francez Clément Serveau, proiectul fiind adaptat după clișeele bancnotei de 500 lei tip II (emisă între 1924 și 1938).

Nevoia introducerii unei cupiuri superioare biletului de 1.000 lei s-a manifestat încă din anul 1940. În februarie 1941, Serviciul Tehnic al B.N.R. a întocmit caietul de sarcini pentru comanda hârtiei filigranate. Deși s-au pregătit inițial două variante pentru filigran, cu chipul lui Mihai Viteazul și cel al împăratului Traian, s-a optat pentru reprezentarea împăratului Traian datorită clarității și calității superioare a imaginii.

Conform convenției din 1937, B.N.R. era obligată să comande întreaga cantitate de hârtie la Fabrica Letea din Bacău. La 17 martie 1941, Fabrica Letea a acordat un aviz excepțional prin care permitea B.N.R. să comande 2,5 milioane de coli de hârtie la fabrica Gebrüder Ebart de lângă Berlin, cu condiția ca comenzile pentru hârtia de 500 și 1.000 lei să rămână la Bacău.

La 29 octombrie 1941 s-a aprobat adaptarea clișeelor bancnotei de 500 lei tip II pentru noul nominal. Primele alfabete au primit autorizație de tipărire la 12 noiembrie 1941. Deși bancnota purta data de emisiune 18 noiembrie 1941, punerea sa efectivă în circulație a avut loc la 15 aprilie 1942, odată cu retragerea bancnotelor de 500 lei tip IV (cu efigia lui Carol al II-lea). Lansarea bancnotei a provocat temeri de inflație în rândul populației și al mediilor comerciale, precum și zvonuri privind deprecierea monedei naționale sau posibila falsificare a cupiurii în străinătate, zvonuri infirmate ulterior de autorități.

O monedă cu aceeași valoare nominală a fost emisă în 1946, circulând în paralel cu această bancnotă.

În aprilie 1947, pe fondul hiperinflației, B.N.R. a oprit definitiv tipărirea și înlocuirea bancnotelor mici din seria 100–2.000 de lei. Principalul motiv a fost de ordin economic: costul tehnologic de producție al unei singure bancnote ajunsese la 2.200 de lei, depășind valoarea ei nominală. Deși își pierduse aproape complet puterea de cumpărare, cupiura de 2.000 de lei încă își mai găsea o utilitate practică la acordarea restului pentru achiziții mărunte, cum era cazul cumpărării unui bilet de tramvai, al cărui preț ajunsese la 10.000 de lei. Un efect secundar paradoxal al acestei devalorizări severe a fost dispariția completă a riscului de falsificare, producerea bancnotelor false devenind nerentabilă chiar și pentru infractori.

Această bancnotă a fost retrasă odată cu Reforma monetară din 15 august 1947.

Descriere Aversul bancnotei, gravat de Marguerite Dreyfus (semnată pe bancnotă „RITA”), era încadrat de un chenar cu decor vegetal, prezenta în centru un medalion circular alb destinat filigranului și conținea o compoziție alegorică reprezentând activitățile casnice prin două figuri feminine îmbrăcate în costume populare românești: în stânga, o femeie purtând o furcă de tors lână, iar în dreapta, o mamă care își alăpta copilul. Deasupra medalionului figura valoarea nominală în litere „DOUĂ MII DE LEI”, în timp ce sub acesta era inscripționată data emisiunii. În stânga medalionului se afla semnătura guvernatorului B.N.R., iar în dreapta, cea a casierului central. În partea superioară, chenarul vegetal era întrerupt pe laturile lungi de cartușe ce conțineau, central, numele emitentului („BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI”) și, în colțurile din stânga și dreapta, valoarea cifrică „2000”. Aversul a fost tipărit în patru culori de fond și desen (galben, violet și două nuanțe de sepia), la care s-a adăugat cerneala neagră, utilizată exclusiv pentru numerotarea alfabetelor și a seriilor.

Reversul, gravat de Eugène Gaspérini, era încadrat de un chenar decorat cu motive naționale românești, întrerupt pe laturile lungi de cartușe ce conțineau, în partea superioară, numele emitentului (central) și valoarea cifrică „2000” (în colțurile din stânga și dreapta), iar în partea inferioară, textul penalităților legale pentru falsificare. În centru se afla medalionul rotund pentru filigran, deasupra căruia era reprezentată stema mijlocie a Regatului României. În plan secund, pe tot cuprinsul bancnotei, în interiorul chenarului, era ilustrat un peisaj montan în care apărea Castelul Peleș, în partea dreaptă, iar în prim-plan, în partea stângă a medalionului, era reprezentată o scenă rurală cu două femei care se întorceau de la muncile câmpului, purtând sape pe umeri, în timp ce în partea dreaptă a acestuia erau reprezentate sonde de petrol. Reversul a fost tipărit în patru culori (galben, violet și două nuanțe de sepia), fără cerneală neagră.

Tipuri Bancnota de 2.000 lei prezintă două variante principale, diferențiate prin suportul de hârtie și structura filigranului. Apariția celei de-a doua variante (Tipul II) a generat zvonuri conform cărora bancnotele de 2.000 lei „cu un câmp de firicele colorate” nu mai aveau putere circulatorie și urmau să fie retrase. Zvonul s-a răspândit rapid, determinându-i pe unii comercianți și cetățeni să refuze primirea acestora la plată. Banca Națională a României a fost nevoită să emită mai multe comunicate oficiale de dezmințire prin intermediul presei, precizând că toate bancnotele de 2.000 lei aveau putere circulatorie deplină și că nu exista nicio intenție de retragere sau preschimbare a lor. Totodată, B.N.R. a avertizat că primirea acestor bancnote era obligatorie și a cerut populației să denunțe imediat autorităților persoanele care le refuzau sau care răspândeau zvonuri false, menționând că instigatorii urmau să fie urmăriți penal și dați judecății.

Tipul I Caracterizat printr-un filigran localizat în interiorul medalionului central, înfățișând profilul împăratului Traian. Hârtia a fost produsă în Germania de firma Gebrüder Ebart, având în compoziție 50% bumbac (față de 20% în hârtia autohtonă Letea), oferind o rezistență mai mare și un grad sporit de siguranță.

Emisiuni:

18 noiembrie 1941 – semnată de guvernatorul Alexandru Ottulescu și casierul central Romulus Roman; 2 mai 1944 – semnată de guvernatorul Constantin Angelescu și casierul central Romulus Roman; 10 octombrie 1944 – semnată de guvernatorul Ion Lăpedatu și casierul central Romulus Roman (aplicat specific pentru alfabetele cuprinse între 2.983 și 3.170, după reluarea livrărilor de hârtie germană din vara anului 1943); 20 martie 1945 – semnată de guvernatorul Constantin Tătăranu și casierul central Romulus Roman.

Tipul II

Apărut ca urmare a epuizării stocului de hârtie germană la sfârșitul anului 1942. La 22 februarie 1943, B.N.R. a aprobat folosirea a peste 2 milioane de coli de hârtie aflate în stoc (destinate inițial proiectului bancnotei de 5.000 lei). Acest tip se caracterizează printr-un filigran continuu pe toată suprafața hârtiei, format dintr-o rețea de scuturi cu literele B, N, R, precum și prin prezența în structura hârtiei a unor mici scame multicolore de siguranță.

Emisiuni:

23 martie 1943 și 1 septembrie 1943 – semnate de guvernatorul Alexandru Ottulescu și casierul central Romulus Roman; 2 mai 1944 – semnată de guvernatorul Constantin Angelescu și casierul central Romulus Roman; 10 octombrie 1944 – semnată de guvernatorul Ion Lăpedatu și casierul central Romulus Roman (utilizat exclusiv pentru alfabetele cuprinse între 2.913 și 2.982); 20 martie 1945 – semnată de guvernatorul Constantin Tătăranu și casierul central Romulus Roman.

2000 lei 1999 Cu ocazia Eclipsei totale de Soare din 11 august 1999, ultima de acest fel din mileniul al doilea, Banca Națională a României a pus în circulație, la 2 august 1999, o bancnotă comemorativă cu valoarea nominală de 2000 de lei. Această valoare a fost aleasă simbolic, în raport cu anul calendaristic viitor, 2000. Fenomenul astronomic a fost vizibil din regiunile vestice și sudice ale României. Emisiunea a reprezentat totodată o premieră la nivel continental, fiind prima bancnotă pe suport de polimer emisă în Europa.

Bancnota comemorativă cu valoarea nominală de 2 000 de lei a fost emisă în baza Legii nr. 101/1998, prin Circulara nr. 16 din 12 iulie 1999 privind punerea în circulație a unei bancnote cu valoarea nominală de 2.000 lei, publicată în Monitorul Oficial nr. 334/15 iul. 1999 și pusă în circulație de Banca Națională a României la data de 2 august 1999.

Bancnota avea dimensiunile de 143 × 63 mm, culoarea dominantă pe ambele fețe albastrul deschis și a fost realizată de Note Printing Australia.

Descriere Bancnota a fost concepută de artistul român Nicolae Săftoiu, căruia îi este atribuită grafica tuturor bancnotelor românești emise după Revoluția din 1989 și până la moartea sa din 2017.

Aversul bancnotei prezenta o reprezentare stilizată a Sistemului Solar. În partea superioară erau amplasate stema României, fereastra transparentă, denumirea băncii centrale („BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI”) și un medalion cu sigla BNR. În zona inferioară figura valoarea nominală în cifre și litere („2.000 LEI DOUĂ MII”), având deasupra menționat anul emisiunii, „1999”. În colțul din dreapta jos era poziționată fereastra cu filtrul metameric. Latura din stânga includea, pe verticală, o reprezentare stilizată a Soarelui alături de semnăturile guvernatorului și casierului central, în timp ce pe latura din dreapta era reluată, tot pe verticală, valoarea nominală („DOUĂ MII 2.000”). În partea stângă se regăseau semnăturile Guvernatorului B.N.R., Mugur Isărescu, și a Casierului central, Dan Florescu.

Reversul bancnotei înfățișa în centru harta României, colorată în roșu, galben și albastru, pe care erau marcate banda de vizibilitate maximă și principalele localități aflate pe traseul eclipsei totale de Soare. În partea superioară erau imprimate denumirea băncii centrale („BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI”), sigla B.N.R. și valoarea nominală „2.000”, redată atât pe verticală, cât și pe orizontală. Sub denumirea băncii se afla fereastra transparentă, iar în colțul din stânga jos era poziționată fereastra cu filtrul metameric. În colțul din dreapta jos figura valoarea nominală în litere și cifre („DOUĂ MII LEI 2.000”), având deasupra imprimat avertismentul legal: „FALSIFICAREA ACESTOR BILETE SE PEDEPSEȘTE CONFORM LEGILOR”. Seria și numărul bancnotei erau imprimate în două culori: în stânga, pe verticală, cu cerneală neagră și caractere de dimensiune egală, iar în dreapta, pe orizontală, cu cerneală roșie și caractere de înălțime crescătoare.

Bancnotele au fost realizate prin procedeul imprimării plane (offset), tehnică în cadrul căreia imaginea este transferată indirect, de pe placa de tipar pe un cilindru intermediar din cauciuc, iar ulterior pe suportul de polimer.

Elemente de securitate