Contorizarea pasantă (sau subcontorizarea utilităților) este un sistem care permite unui proprietar, unei firme de , unei asociații de , unei asociații de proprietari sau altei proprietăți cu mai mulți chiriași să factureze locatarii pe baza consumului individual măsurat de utilități. Această abordare utilizează apometre, sau individuale.
Contorizarea pasantă se poate referi, de asemenea, la monitorizarea consumului de energie electrică al echipamentelor individuale dintr-o clădire, cum ar fi sistemele HVAC, iluminatul interior și exterior, instalațiile de refrigerare, echipamentele de bucătărie și altele. Pe lângă contorul pentru „sarcina principală” utilizat de furnizorii de utilități pentru a determina consumul global al clădirii, subcontorizarea folosește subcontoare individuale care le oferă administratorilor de clădiri și facilități vizibilitate asupra utilizării energiei și performanței echipamentelor, creând oportunități de reducere a consumului de energie și a cheltuielilor de capital.
Prezentare generală În mod obișnuit, o locuință colectivă are fie un singur contor general pentru întreaga proprietate, fie câte un contor pentru fiecare clădire, iar proprietatea este responsabilă pentru întreaga factură de utilități. Contorizarea pasantă le oferă proprietarilor care furnizează utilități chiriașilor posibilitatea de a contoriza consumul fiecărui chiriaș în termeni măsurabili. Prin facturarea echitabilă a fiecărui chiriaș pentru cota sa, subcontorizarea promovează economisirea și compensează cheltuielile facturilor generate de contorul general, întreținerea și modernizarea sistemelor proprii de alimentare cu apă, a lagunelor de epurare sau a sistemelor septice. Contorizarea pasantă este permisă legal în majoritatea statelor și municipiilor, dar proprietarii ar trebui să consulte un furnizor de servicii de gestionare a utilităților pentru asistență privind conformitatea cu reglementările locale și statale.
Utilizatorii tipici ai contorizării pasante sunt , apartamentele, , , și . De obicei, subcontorizarea utilităților este aplicată în situațiile în care furnizorul local de utilități nu poate sau nu dorește să contorizeze individual spațiul respectiv. Companiile municipale de utilități sunt adesea reticente în a prelua contorizarea spațiilor individuale din mai multe motive. Un motiv este că chiriașii spațiilor închiriate tind să fie mai mobili și este mai dificil să se colecteze plățile de la aceștia. Prin facturarea exclusivă a proprietarului, companiile pot pune sechestru pe bunurile imobile în caz de neplată (spre deosebire de chiriași, despre a căror existență s-ar putea să nu știe sau care au puțin de pierdut dacă se mută fără să plătească). De asemenea, companiile de utilități preferă în general să nu instaleze contoare de apă dincolo de servitutea lor (adică limita de proprietate), deoarece scurgerile de pe conducta de branșament ar avea loc înainte de contor și ar fi mai puțin prioritare pentru un proprietar. Alte motive includ dificultatea de a accesa contoarele pentru citire, sau sistemele electrice și neadecvate pentru subcontorizare.
Înainte de contorizarea pasantă, mulți proprietari fie includeau costul utilităților în prețul global al chiriei sau contractului de leasing, fie împărțeau consumul de utilități între chiriași într-un anumit mod, cum ar fi în mod egal, în funcție de suprafața pătrată prin metode de alocare numite adesea (Sistem de facturare proporțională a utilităților) sau prin alte mijloace. Fără un contor pentru măsurarea consumului individual, există mai puțină motivație de a identifica ineficiențele clădirii, deoarece ceilalți chiriași sau proprietarul pot plăti o parte sau toate aceste costuri. Contorizarea pasantă creează o conștientizare privind și economisirea energiei, deoarece proprietarii și chiriașii sunt deopotrivă conștienți de ceea ce vor plăti pentru aceste ineficiențe dacă nu sunt remediate. De asemenea, conservarea le permite proprietarilor să mențină costul chiriei la un nivel rezonabil și echitabil pentru toate unitățile, indiferent de cantitatea de apă sau energie pe care o consumă.
Pe de altă parte, contorizarea pasantă le oferă proprietarilor de clădiri posibilitatea de a transfera costurile tot mai mari ale energiei electrice asupra chiriașilor care nu au drept de proprietate sau control asupra randamentului termic a structurii, a izolației acesteia, a ferestrelor și a aparatelor electrocasnice mari consumatoare de energie. Proprietarii pot încerca să încadreze tarifele pentru serviciul electric drept „chirie suplimentară”, făcându-i pe chiriași pasibili de evacuare pentru neplata facturilor de energie electrică, lucru care nu ar fi posibil dacă aceștia ar fi clienți direcți ai furnizorului de utilități. În august 2009, Comisia de Energie din Ontario (Ontario Energy Board) a anulat toate subcontorizările efectuate de proprietari și a permis subcontorizarea viitoare numai în baza consimțământului informat al chiriașului, inclusiv furnizarea de audituri energetice realizate de terți pentru a le permite chiriașilor să evalueze costul total al chiriei plus energia electrică.
Unele produse de subcontorizare se conectează cu programe software ce furnizează date privind consumul. Aceste date le oferă utilizatorilor informațiile necesare pentru a localiza scurgerile și zonele cu consum ridicat. Utilizatorii pot aplica aceste date pentru a implementa proiecte de economisire sau renovare în vederea reducerii consumului și a costurilor, pentru a respecta cerințele guvernamentale sau pentru a participa la programe de clădiri ecologice, cum ar fi LEED și Green Globes.
Proiectarea sistemului
Un sistem de contorizare pasantă include de obicei un „contor general”, care se află în proprietatea furnizorului de apă, energie electrică sau gaz, consumul total fiind facturat direct proprietarului imobilului. Proprietarul sau administratorul imobilului montează apoi propriile contoare private în spațiile chiriașilor individuali pentru a determina nivelurile de consum ale fiecăruia și pentru a-i factura fiecărui chiriaș cota sa. În unele cazuri, proprietarul poate adăuga costul consumului la factura obișnuită de chirie. În alte cazuri, o terță parte poate citi, factura și eventual încasa plata pentru acest serviciu. Unele dintre aceste companii instalează și întrețin, de asemenea, contoare și sisteme de citire.
Subcontoarele de tablou sau de circuit sunt utilizate pentru a măsura consumul de resurse al aceluiași sistem, oferind beneficii suplimentare de securitate, economie, fiabilitate și comportament. Acestea oferă informații importante despre consumul de resurse al sistemelor clădirii și al echipamentelor care funcționează în aceeași serie. Subcontoarele pot măsura consumul unui singur tablou sau al mai multor puncte dintr-un sistem de tablouri, utilizând subcontoare monopunct, multipunct și de circuit derivat.
O tendință în subcontorizare este citirea automată a contoarelor (AMR - Automatic Meter Reading). Această tehnologie este utilizată pentru a trece de la citirea contorului la facturare prin mijloace electronice automatizate. Acest lucru se poate realiza prin intermediul care colectează date folosind cititoare de contact, sisteme radio de proximitate (walk-by sau drive-by), sisteme de rețea fixă în care contorul are un emițător sau care trimite datele către o locație centrală, sau prin transmisie prin conexiuni Wi-Fi, celulare sau Internet.
Deși din punct de vedere tehnic nu reprezintă o contorizare pasantă, o metodă alternativă de alocare a costurilor utilităților numită RUBS (Ratio Utility Billing Systems - Sisteme de facturare proporțională a utilităților) este uneori utilizată pentru repartizarea costurilor către chiriași atunci când contorizarea pasantă reală nu este practică sau nu este posibilă din cauza constrângerilor de instalații sanitare sau electrice. Această metodă împarte costurile utilităților în funcție de suprafață, numărul de ocupanți sau o altă combinație de raporturi de cost.
Subcontorizarea în lume Subcontoarele îmbracă multe forme. De exemplu, încălzirea centrală din blocurile de apartamente din Belgia, Germania și Elveția este uneori subcontorizată cu fiole calibrate umplute cu lichid, cunoscute sub numele de repartitoare de căldură, atașate la fiecare radiator de încălzire. Compania de contorizare vizitează apartamentele aproximativ o dată pe an, citește nivelul lichidului și înlocuiește fiolele. Unii proprietari de apartamente au înlocuit fiolele cu subcontoare electronice care transmit citirile de temperatură prin radio către o unitate centrală din fiecare apartament. Unitatea centrală transmite la rândul ei citirile centralizate către compania de utilități, economisind astfel atât costurile cu forța de muncă, cât și inconvenientul creat chiriașului și proprietarului. Unitatea centrală afișează un număr ce reprezintă totalul curent al „valorii de încălzire”.
Istoric și legislație privind subcontorizarea
Conceptul de contorizare pasantă a fost practic „inventat” cândva în anii 1920, când au fost redactate multe dintre legile care afectează în prezent subcontorizarea. Contorizarea pasantă nu a fost răspândită până la criza energetică de la mijlocul anilor 1970, care a stimulat creșterea subcontorizării pentru consumul de gaz și energie electrică. Subcontorizarea apei a început să crească la nivel național la mijlocul anilor 1990, când prețurile la apă și apă uzată au început să crească. Cu toate acestea, contorizarea pasantă s-a impus cu adevărat în lumea administrării proprietăților abia la sfârșitul anilor 1980, o dată cu creșterea continuă a costurilor asociate utilităților și a unei societăți mai conștiente de conservarea mediului.
Contorizarea pasantă a utilităților își are rădăcinile în Danemarca. În 1902, doi frați danezi, Axel și Odin Clorius, au înființat Clorius Controls. Compania a început activitatea de dezvoltare și producție a unei game de regulatoare automate de temperatură. În 1924, Clorius a primit primul său brevet pentru un repartizor de căldură. Dispozitivul era destinat măsurării consumului de energie în apartamentele construite cu un sistem comun de încălzire prin cazan. Dispozitivul era atașat la fiecare radiator din cadrul unui apartament. Prin măsurarea consumului de energie la fiecare radiator, se putea întocmi o factură de utilități bazată pe consumul individual al fiecărei unități.
România
În România, cadrul juridic pentru individualizarea consumurilor în condominii s-a dezvoltat în special în domeniul energiei termice. Un reper important îl constituie Hotărârea Guvernului nr. 933/2004, care a reglementat contorizarea consumatorilor racordați la sistemele publice centralizate de alimentare cu energie termică și a prevăzut măsurarea consumurilor la nivel de branșament, precum și repartizarea cheltuielilor pe baza repartitoarelor de costuri instalate la nivelul apartamentelor.
În același an, Ordinul nr. 259/2004 a aprobat normele privind autorizarea montării și exploatării sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire și apă caldă de consum în imobilele de tip condominiu.
În prezent, Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor utilizează cadrul de „cheltuieli pe consumuri individuale”. Acesta include apa rece și canalizarea, apa caldă de consum, energia termică, gazele naturale și încălzirea proprietății individuale. Cheltuielile pot fi repartizate în funcție de indexul contoarelor individuale, de indexul repartitoarelor de costuri sau, în condițiile legislației aplicabile, prin alte criterii de individualizare a consumurilor.