Public Access este un film dramatic american din 1993, ce reprezintă debutul regizoral de lungmetraj al lui Bryan Singer. Singer a scris scenariul împreună cu Christopher McQuarrie și Michael Feit Dougan. Producția a fost filmată în doar 18 zile, cu un buget de 250 000 USD. Filmul a rulat la Festivalul Sundance din 1993, unde a fost unul dintre câștigătorii Marelui Premiu al Juriului. Criticii au apreciat aspectele tehnice ale filmului, însă povestea și personajele nu s-au bucurat de aceeași primire.
Rezumat
Un vagabond cu un aspect îngrijit ajunge într-un orășel numit Brewster. Aflând de existența postului local de televiziune prin cablu cu acces public, bărbatul decide să prezinte propria emisiune, denumită Our Town, care devine un punct central în care locuitorii orașului pot suna și își pot exprima anonim problemele. Totuși, lucrurile încep să ia o întorsătură urâtă, iar tensiunile cresc în jurul emisiunii, care transformă celebra întrebare a bărbatului, „Ce nu este în regulă cu Brewster?”, într-un subiect complet nou pentru comunitate, pe măsură ce orașul ajunge prins într-un haos pe care singur l-a creat, condus de un om ale cărui intenții s-ar putea să fie mult mai sinistre decât lasă să se vadă.
Distribuție Ron Marquette în rolul lui Whiley Pritcher Dina Brooks în rolul lui Rachel Bert Williams în rolul lui Bob Hodges Larry Maxwell în rolul lui Jeff Abernathy Charles Kavanaugh în rolul primarului Breyer Brandon Boyce în rolul lui Kevin Havey Margaret Kerry în rolul lui Marge Randall Slavin în rolul lui Pudd Liz Dilts în rolul Lisei Mark Norling în rolul lui Lyle Macintosh Jason Varlance în rolul lui Tray
Producție Bryan Singer, Christopher McQuarrie și Michael Feit Dougan au scris scenariul pentru Public Access. Singer a regizat filmul în 1992, având un buget de 250 000 USD și un program de filmare de 18 zile. Echipa a folosit peliculă rămasă de la producțiile Bram Stoker's Dracula și Hoffa. Regizorul și-a amintit astfel experiența producției: „Chris și cu mine ne uităm la filmul ăla și ne strângem puțin inima. Pe de o parte ne spunem: «Ia te uită ce am făcut atunci era atât de mic și de neșlefuit». Pe de altă parte, trăim din nou atmosfera zilelor în care am tras fiecare scenă. Producția asta a fost plină, de o sută de ori mai multe probleme decât Suspecți de serviciu — fiecare zi era o criză. Dar, în același timp, simțim și o mare nostalgie pentru ea”. Singer a comparat temele din Public Access cu următorul său film, Suspecți de serviciu: „Cele două filme seamănă prin ideea că lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par. Sunt, de asemenea, despre ce proiectează publicul asupra unui necunoscut. În multe privințe, Verbal din Suspecți de serviciu este o continuare a lui Whiley, fiind un pretext pentru proiecțiile noastre. Ambele filme sunt despre cum să spui povești și să provocat publicul, lucru care se potrivește cu stilul meu — adică să folosesc sunetul, imaginile și muzica pentru a crea tensiune”.
Recepție Când Public Access a fost proiectat la Festivalul de Film Sundance din 1993, a fost unul dintre cele două filme care au câștigat Marele Premiu al Juriului la secțiunea dramă, împărțind distincția cu Ruby in Paradise. Filmul a rulat și la Festivalul de Film din Florida din 1993, unde a primit Premiul Publicului pentru cel mai bun lungmetraj. În ciuda acestui succes, producția nu a găsit un distribuitor pentru difuzarea în cinematografe.
Revista Variety a numit Public Access un film „realizat cu o tehnică impecabilă”, având în vedere bugetul redus și timpul scurt de filmare. Publicația a remarcat: „Ceea ce Singer și scenariștii săi pare că încearcă să transmită este o critică la adresa lăcomiei, ipocriziei și antihumanismului din era Reagan, precum și un comentariu despre puterea presei și capacitatea ei de a distrage atenția publicului de la probleme reale prin ambalaje atractive”. În concluzie, revistă a menționat: „Această analiză cu buget foarte redus a răului ce se ascunde sub suprafața liniștită a unui orășel american tipic este abordată cu seriozitate și aduce în discuție idei provocatoare, însă rămâne vagă în privința unor aspecte esențiale, cum ar fi punctele cheie din scenariu, motivațiile și tema principală”. Newsweek a scris: „La doar 27 de ani, Singer este un adevărat talent, însă misteriosul Public Access ar fi avut nevoie de un scenariu mai solid. După o introducere intrigantă, în care un străin enigmatic apare într-un orășel și stârnește haos prin intermediul televiziunii locale, povestea se destramă complet”.
Time Out a descris Public Access drept „această parabolă rece [care] se adapă din izvoarele otrăvitoare ale psihicului din America profundă”. Revista a continuat: „Filmul este exagerat de temperat, plin de panoramări lente și cadre în încetinit (până și actorii par că se mișcă la ralanti), dar este captivant, iar Marquette [care îl joacă pe Whiley Pritcher] este un tip de-a dreptul înfricoșător, un sociopat american impecabil”. În schimb, Henry Sheehan de la The Hollywood Reporter a caracterizat Public Access drept „o producție independentă realizată într-un stil virtuoz, pe cât de plină de artificii, pe atât de lipsită de sens”. Sheehan a considerat că, „din punct de vedere vizual, filmul este ingenios”, iar coloana sonoră are „o rafinată originalitate”. Cu toate aceste puncte forte, autorul a apreciat că personajele din Public Access sunt „simple instrumente” și că filmul ar fi putut servi „unei povești mult mai coerente sau mai bine articulate”.
Note
Legături externe
Categorie:Filme din 1993 Categorie:Filme americane din 1993 Categorie:Filme thriller din 1993 Categorie:Filme în limba engleză din 1993 Categorie:Debuturi regizorale din 1993 Categorie:Filme thriller americane Categorie:Filme thriller în limba engleză Categorie:Filme independente americane Categorie:Filme regizate de Bryan Singer