PolyGram Filmed Entertainment (cunoscută anterior sub numele de Filmworks, Casablanca Record & Filmworks, PolyGram Films și PolyGram Pictures sau, pe scurt, PFE) a fost o companie de producție de film britanico-americană fondată în 1975 ca studio de film american, care a devenit în două decenii un concurent european pentru Hollywood, dar a fost în cele din urmă vândută concernului în 1998 și absorbită în Universal Pictures în 1999. Printre cele mai de succes și cunoscute filme ale sale s-au numărat Adâncurile (1977), Expresul de la miezul nopții (1978), Un vârcolac american la Londra (1981), Flashdance (1983), Batman (1989), Candyman (1992), Patru nunți și o înmormântare (1994), Suspecți de serviciu (1995), Culoarul morții (1995), Fargo (1996), Trainspotting - Din viață scapă cine poate (1996), Jocul (1997), Marele Lebowski (1998), Notting Hill (1999) și Întuneric total (2000).
Prezentare generală În 1975, și-a fondat propria companie de producție, FilmWorks. Apoi, în 1976, aceasta a devenit Casablanca Record & FilmWorks în urma unei fuziuni cu Casablanca Records, în cadrul căreia PolyGram a preluat o participație de 50% până în 1977. Până în 1980, PolyGram a achiziționat și restul de 50% din pachetul de acțiuni al companiei și a redenumit divizia de film PolyGram Pictures.
În cursul ultimilor ani ai decadei 1980 și la începutul anilor 1990, PolyGram a continuat să investească într-o divizie cinematografică diversificată prin achiziționarea unor companii de producție individuale. În 1995, PolyGram a cumpărat ITC Entertainment pentru suma de 156 de milioane USD.
În mai 1998, PolyGram a fost vândută concernului , care la acel moment deținea atât Universal Pictures, cât și Universal Music Group (UMG), pentru suma de 10 miliarde USD. Cu toate acestea, Seagram a fost interesată doar de divizia muzicală a PolyGram și a vândut imediat o parte din activele cinematografice și de televiziune ale PolyGram: catalogul PFE dinainte de martie 1996 (inclusiv catalogul Epic) a fost vândut către MGM pentru 250 de milioane USD, catalogul ITC Entertainment a fost vândut către pentru 91 de milioane GBP, iar operațiunile de distribuție ale PolyGram din SUA au fost vândute către USA Network.
După ce o mare parte din activele sale a fost vândută, restul diviziei de film a PolyGram a fost absorbit în Universal Pictures. Când nou-creata divizie de divertisment a Seagram s-a confruntat cu dificultăți financiare, aceasta a fost vândută concernului Vivendi, iar MCA a devenit cunoscută sub numele de Universal Studios, pe măsură ce Seagram și-a încetat existența.
Vivendi a rămas acționarul majoritar al UMG până în 2021, când și-a vândut cea mai mare parte din pachetul de acțiuni. MGM deține drepturile pentru majoritatea catalogului dinainte de aprilie 1996, în timp ce restul catalogului de filme și emisiuni de televiziune de după martie 1996 se află în proprietatea NBCUniversal.
La 11 februarie 2017, Universal Music Group a înființat o divizie de film și televiziune pe care a numit-o PolyGram Entertainment, reînviind astfel complet numele „PolyGram”.
Istorie
FilmWorks, Casablanca Record & FilmWorks și PolyGram Pictures În 1975, a părăsit Columbia Pictures pentru a fonda FilmWorks cu un contract de producție. Un an mai târziu, în timpul producției filmului Adâncurile, compania a fuzionat cu pentru a forma Casablanca Record & FilmWorks. Compania s-a bucurat de succes cu Adâncurile și Expresul de la miezul nopții. Compania muzicală PolyGram (deținută de compania olandeză Philips și cea germană Siemens) și-a cumpărat participația în Casablanca Record & FilmWorks în 1977. Doi ani mai târziu, în 1979, Casablanca Record & Filmworks a părăsit Columbia Pictures pentru a se alătura Universal Pictures și a obținut controlul creativ asupra producțiilor cinematografice. Un an mai târziu, PolyGram a preluat pachetul integral de acțiuni al companiei, iar aceasta a fost redenumită PolyGram Pictures în 1980. PolyGram a asigurat finanțarea, iar Guber a preluat funcția de director executiv. Guber a creat un parteneriat cu , coaforul Barbrei Streisand, care coprodusese o refacere a filmului clientei sale, S-a născut o stea. Peters urma să producă filmele PolyGram și, în cele din urmă, a devenit acționar alături de Guber. El intenționase să lucreze cu , însă a fost forțat să se alăture PolyGram Pictures.
Primul film rezultat în urma alianței dintre Universal și PolyGram a fost King of the Mountain (1981), care a fost un eșec la box-office. Au urmat și alte filme care au adus pierderi financiare. Piețele secundare, cum ar fi sistemele de transmisie home video și televiziunea cu plată, nu erau încă bine consolidate, iar rețelele de televiziune prin cablu plăteau mai puțin pentru licențele filmelor. Investitorii europeni ai PolyGram au fost nemulțumiți, având în vedere că au pierdut aproximativ 80 de milioane USD cu divizia sa cinematografică. La scurt timp după aceea, Siemens s-a despărțit de Philips. Guber și Peters au părăsit PolyGram Pictures în 1982, luând cu ei proiectul pentru un nou film cu Batman, alături de alte câteva producții. Cei doi și-au găsit în cele din urmă un loc la Warner Bros.. Ca parte a acordului de plecare, PolyGram urma să păstreze o cotă de 7,5% din profiturile unora dintre proiectele lor, inclusiv din filmul Batman lansat în 1989. Tot în 1980, PolyGram a lansat o divizie de televiziune pentru distribuție sindicalizată, PolyGram Television, condusă de fostul director de distribuție de la Columbia Pictures Television, Norman Horowitz. Atât divizia de film, cât și cea de televiziune au fost în cele din urmă închise până în 1983, după o serie de eșecuri ale emisiunilor de televiziune difuzate zilnic.
PolyGram Filmed Entertainment La începutul anilor 1980, a fost lansată PolyGram Video. Condusă de Michael Kuhn și David Hockman, PolyGram Video a fost creată pentru a distribui filme de concert și filme de lungmetraj achiziționate de la terți, precum și videoclipuri muzicale de lungă durată și spectacole de comedie stand-up ale unor artiști precum Roy Chubby Brown, Jethro și (deși ulterior i-au adăugat pe , Billy Connolly și Lee Evans la selecția lor de videoclipuri de stand-up comedy când au cumpărat Vision Video Ltd în 1993). În 1986, o societate mixtă creată împreună cu Heron Communications, Channel 5 Video, și-a început activitatea. Channel 5 Video a început ulterior să obțină drepturile pentru titluri de la divizia pentru copii din SUA a Heron, Hi-Tops Video. Kuhn și Hockman au reușit să transforme succesul PolyGram Video într-o sursă de finanțare pentru filme de lungmetraj. Primul film produs de noua divizie cinematografică a PolyGram a fost P.I. Private Investigations în 1987. În cursul ultimilor ani ai decadei 1980 și la începutul anilor 1990, PolyGram a continuat să investească într-o divizie cinematografică diversificată prin achiziționarea unor companii de producție individuale. În 1989, PolyGram a lansat Manifesto Film Sales pentru a gestiona licențierea filmelor în afara Americii de Nord. În 1991, Michael Kuhn de la PolyGram a devenit conducătorul PolyGram Filmed Entertainment, fiind injectată suma de 200 de milioane USD cu intenția de a dezvolta un studio de film european care să poată produce și distribui filme la nivel internațional la o scară similară cu marile studiouri de la Hollywood.
Urmând modelul activității sale muzicale, compania a produs filme prin intermediul unor case de producție semi-autonome din punct de vedere creativ, cum ar fi Working Title Films în Regatul Unit și sau Interscope Communications în Statele Unite; de asemenea, și-a dezvoltat propria rețea de companii de distribuție.
Producția de film în cadrul PolyGram diferea de cea a studiourilor tradiționale de la Hollywood prin faptul că decizia de aprobare a unui proiect („green light”) nu era centralizată în mâinile unui număr restrâns de executivi, ci era luată în urma unor negocieri între producători, conducere și departamentul de marketing. Kuhn susținea că „filmele se aprobau într-un fel de la sine”.
În 1993, PolyGram a achiziționat Vision Video Ltd (care fusese anterior divizia video a ) de la General Electric Capital pentru 5,6 milioane USD. Vision Video Ltd a fost plasată în cadrul PolyGram Video drept marcă comercială pentru produse cu buget redus.
PolyGram Video a preluat distribuția titlurilor în Australia și Noua Zeelandă la sfârșitul anului 1996, după ce licența Siren Entertainment pentru catalogul Manga Video a expirat, însă PolyGram a pierdut licența pentru catalogul Manga Video în 1998, când Madman Entertainment a preluat licențele. Acest lucru s-a datorat faptului că Manga Entertainment a fost transferată de la Island Records la Palm Pictures.
PolyGram a creat, de asemenea, o catalog vast de filme și emisiuni de televiziune care putea fi profitabil. În 1995, compania a achiziționat pentru 156 de milioane USD. Prin această achiziție, PolyGram a preluat 350 de filme de lungmetraj, câteva mii de ore de programe de televiziune și a obținut acces extins pe piața de televiziune. În același an, PolyGram Filmed Entertainment a achiziționat un pachet majoritar de 75% din acțiunile distribuitorului britanic de produse home video Abbey Home Entertainment. În 1997, PFE a convenit achiziționarea catalogului de filme Epic de la pentru 225 de milioane USD, catalog ce includea o mie de filme de lungmetraj de la diverse companii. PolyGram a încercat, de asemenea, să cumpere MGM și catalogul The Samuel Goldwyn Company, dar fără succes. În iulie 1998, PolyGram purta tratative pentru a-și vinde cota deținută la Abbey Home Entertainment înapoi lui Ian și Anne Miles, permițând AHE să își desfășoare din nou activitatea în mod independent; în schimb, PolyGram Video urma să preia lansarea titlurilor Fun Song Factory. În aceeași perioadă, PolyGram a achiziționat Astrion plc și a plasat-o în cadrul Vision Video Ltd, iar ca urmare a preluat lansarea titlurilor Letterland. La 7 decembrie 1997, PolyGram și Warner Bros. au ajuns la un acord pentru cofinanțarea filmelor produse de Castle Rock Entertainment.
Divizia de distribuție cinematografică a PFE își avea sediul în Regatul Unit și a investit masiv în producția de film britanică — unii atribuindu-i chiar meritul de a fi revitalizat industria cinematografică britanică în anii 1990. În ciuda unui istoric de producție de succes, noul director executiv al Philips, Cor Boonstra, a început să restrângă operațiunile din domeniul media ale Philips, cu excepția coti deținute în PolyGram, în 1997. La acea vreme, Philips era văzută ca un conglomerat supradimensionat și confuz, confruntat cu numeroase probleme; inițial, Boonstra a negat că PolyGram ar urma să fie vândută. Cu toate acestea, până la începutul anului 1998, atitudinea lui Boonstra se schimbase, iar diverși ofertanți au început să își facă simțită prezența, pe măsură ce Philips a început să adopte un model de afaceri axat exclusiv pe producția industrială. În același timp, PolyGram se confrunta cu propriile probleme interne, în special cu o serie de filme nerentabile și cu o lipsă de mari șlagăre de muzică pop. În retrospectivă, analiștii au arătat și un alt motiv pentru vânzarea activelor de către Boonstra, și anume faptul că Philips producea CD-uri goale, în condițiile în care pirateria muzicală a afectat grav industria muzicală în anii următori.