miniatura|„Egoismul personificat”, caricatură în genul Le Bon, circa 1800.Egoismul înseamnă a te preocupa excesiv sau exclusiv de sine sau de propriul avantaj, plăcere sau bunăstare, indiferent de ceilalți. Egoismul este opusul altruismului și a fost pus în contrast cu egocentrismul. Implicațiile egoismului au inspirat opinii divergente în contexte religioase, filosofice, psihologice, economice și evoluționiste.
Psihologie Lipsa de empatie a fost considerată una dintre rădăcinile egoismului, extinzându-se până la manipularea rece a psihopatului. Contrastul dintre autoafirmare și egoism a devenit o arenă conflictuală în care revendicările individuale/comunității se desfășoară adesea, cum ar fi între părinți și copii sau între bărbați și femei. Psihanaliștii favorizează dezvoltarea unui simț autentic al sinelui și pot chiar vorbi despre un egoism sănătos, spre deosebire de auto-ocluziunea („abandon emoțional”).
Egocentrismul a fost marcat ca o caracteristică cheie într-o teorie fenomenologică a criminalității numită modelul „Spinul Criminal”.
Note
Categorie:Egoism Categorie:Filozofia vieții Categorie:Concepte în etică Categorie:Individualism Categorie:Narcisism