Naturismul în Noua Zeelandă

Naturismul se referă la un stil de viață în care se practică nuditatea socială nonsexuală, atât în privat, cât și în public, precum și la mișcarea culturală care susține și apără acest stil de viață. Ambele sunt cunoscute și sub numele de „nudism”. Organizațiile naturiste există în Noua Zeelandă încă din anii 1930. Deși nu este o caracteristică zilnică a vieții publice, nuditatea socială este practicată într-o varietate de alte contexte în cultura neozeelandeză.

Federația Naturistă din Noua Zeelandă O încercare de a înființa un în Dunedin în 1933 a eșuat, atrăgând ostilitatea clerului, a grupurilor de femei și a poliției. Cluburile de nudiști (cunoscute sub numele de „sun clubs”) au fost înființate cu succes în Dunedin și Auckland la începutul anului 1938; Auckland Sun Group a intrat în inactivitate scurt timp după aceea, din cauza izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial.

În 1953, cluburile de nudiști aliate din Noua Zeelandă s-au adunat la Whanganui pentru a organiza un festival, numit „miting” (rally), care a devenit un eveniment anual. La mitingul din 1957, desfășurat pe terenul din , lângă Christchurch, cluburile afiliate au convenit să formeze Asociația de Plajă (Sunbathing Association) din Noua Zeelandă, care a fost înființată oficial la 1 ianuarie 1958. În 1977, Asociația a fost redenumită în Federația Naturistă din Noua Zeelandă (New Zealand Naturist Federation).

În 2016, Federația, în colaborare cu , a găzduit Congresul Mondial al Federației Naturiste Internaționale (INF) la , marcând a doua oară când Congresul a avut loc în Emisfera Sudică. Acest Congres a fost marcat de tulburări politice, deoarece președintele INF în exercițiu, Sieglinde Ivo, a fost votat să plece în favoarea delegatului francez Armand Jamier, cu o majoritate strânsă. Votul a fost anulat, iar Ivo a revenit la președinție în cadrul unui Congres Mondial special în 2017, desfășurat la Viena. Federația a votat retragerea din INF în decembrie 2019, dar a revenit în septembrie 2023.

Federația include astăzi 17 cluburi afiliate, cu un număr total de membri, în 2012, de 1.600 de persoane. Numărul participanților la mitingul anual a scăzut în ultimele decenii.

În 2020 au apărut tensiuni între două grupuri membre ale Federației, Orchard Sun Club și Southern Free Beaches, când aceștia din urmă au instalat publicitate pentru propriul club lângă intrarea pe terenul clubului primilor. Grupurile se separaseră anterior din cauza diferențelor de stil de management. Revista gonatural Federația Naturistă din Noua Zeelandă a publicat o revistă trimestrială între 1956 și 2020. Aceasta a fost lansată de Stewart Ransom sub titlul The National Review, care a devenit The National Naturist Review în 1958, The New Zealand Naturist în 1961 și gonatural în 2005. Conținutul revistei gonatural a fost dedicat în mare parte articolelor despre stilul de viață, alături de știri despre evenimente legate de nuditatea socială și articole de opinie ocazionale.

National Naturist Review a tipărit pentru prima dată ilustrații foto în 1960, iar New Zealand Naturist a început să prezinte o fotografie de copertă pentru fiecare număr în 1963. Fotografiile erau retușate pentru a evita repercusiunile legale, până după decizia din 1968, care a stabilit că fotografiile nud nu sunt ilegale în Noua Zeelandă. Din anii 1990 până în 2018, nuditatea totală a fost exclusă de pe coperte pentru ca revista să poată fi vândută la chioșcurile de ziare fără ambalaj.

În 2018, din cauza costurilor, gonatural a fost retrasă de la chioșcurile de ziare și a devenit o revistă exclusiv pe bază de abonament; totuși, a continuat să producă pierderi pentru Federație și a fost întreruptă în august 2020.

Nuditatea socială în cultura Noii Zeelande Istorie timpurie

Poporul Māori, înainte de colonizarea europeană, purta mantii și kilturi țesute pentru protecție împotriva vremii și pentru a denota statutul social. Cu toate acestea, foarte puțin din corpul uman trebuia ascuns de dragul modestiei. Conform rapoartelor căpitanului James Cook și Joseph Banks din timpul vizitei lor în Noua Zeelandă în 1769–70, bărbații Māori umblau frecvent dezbrăcați, cu excepția unei curele cu o bucată de sfoară atașată care ținea prepuțul închis peste glandul penisului – singura parte pe care arătau vreo reticență de a o dezveli în cadrul social, în timp ce femeile Māori își acopereau întreaga zonă pubiană cu șorțuri mici sau buchete de plante parfumate și reacționau cu rușine când erau surprinse descoperite în prezența bărbaților. Nu exista rușine sau modestie atașată sânilor femeilor și, prin urmare, nu existau articole de îmbrăcăminte dedicate ascunderii lor – corsajul țesut colorat () purtat de femei în spectacolele este o invenție din epoca colonială, care a devenit costum standard abia în anii 1950. Copiii prepuberi nu purtau deloc haine.

Valoarea de șoc a expunerii organelor genitale feminine îi conferea putere ca formă de protest, un gest cunoscut în limba Māori ca . Un exemplu modern notabil a fost cel al lui în în 1917. , un șef , a obiectat față de prezența ei pe „”-ul lui, deoarece era femeie. Stirling a răspuns că ea avea rang superior prin naștere; că nu era ea pe -ul lui, ci el era pe -ul ei; și, în final, că el provine din organele genitale ale unei femei – arătându-le pe ale ei ca ilustrație. Aceasta a contracarat insulta pe care el i-o adusese. Cei prezenți au fost rugați să-i repudieze discursul, dar nimeni nu a intervenit.

Coloniștii europeni considerau nuditatea o obscenitate. Dezgolirea Māori-lor a fost citată, adesea în expresia „sălbatici goi”, ca un semn al inferiorității lor rasiale (ceea ce, la rândul său, era văzut ca punând sub semnul întrebării validitatea Tratatului de la Waitangi).

Schimbarea moravurilor Nuditatea socială în locații izolate în aer liber a început să atragă furia autorităților la sfârșitul anilor 1920. Un număr de infractori bărbați au fost arestați și condamnați pentru „expunere voluntară și obscenă a persoanei” pe diverse plaje din Wellington și Auckland în anii 1930; o amendă tipică era de 1 liră. În 1939, o tânără a fost condamnată, dar a primit o sentință cu suspendare pentru înot nud la în Auckland, după ce a explicat poliției că este adepta mișcării „Back to Health” (Înapoi la Sănătate). Magistratul care a prezidat procesul a descris-o ca fiind „o rușine pentru sexul ei” și a speculat că doar „un element de nebunie” ar putea explica comportamentul ei.

Până în anii 1980, în urma popularității festivalurilor Nambassa (vezi mai jos), nuditatea ocazională în aer liber era o trăsătură suficient de recunoscută a peisajului social, încât caricaturistul (1939–2017) a făcut din unul dintre personajele secundare ale iconicei sale benzi desenate neozeelandeze , Văruța Kathy, o practicantă frecventă.

Atitudini actuale Un sondaj din 2008 realizat de Research New Zealand a raportat că 54% dintre neozeelandezi susțineau dreptul naturiștilor de a merge goi pe plaje cel puțin în zonele desemnate, peste jumătate din acest număr considerând nuditatea acceptabilă pe orice plajă. Totuși, există în continuare un contingent de neozeelandezi care consideră nuditatea obscenă. Naturiștii care practică nuditatea publică ocazională, chiar și în locuri unde acest lucru este legal, riscă să aibă poliția chemată de cetățeni dezaprobatori. În 2019, un bărbat a fost condamnat pentru distrugere voluntară după ce a tăiat cu drujba falusul unei pe un traseu de mers pe jos la , lângă ; el a susținut că statuia „promova sexul pentru plăcere” și că a avut susținere de la Dumnezeu. Când un mic grup de rezidenți din a cerut semnalizare publică pentru interzicerea tangaurilor în parcul local Spa Thermal la începutul anului 2020, puterea opoziției față de propunerea lor a devenit știre națională.

În februarie 2016, au fost depuse plângeri la Comisia de Conduită Judiciară privind fotografii cu judecătorul , David Saunders, jucând pétanque în pielea goală la . Deși numele lui Saunders nu a fost publicat, cazul a atras atenția națională, cu comentarii negative din partea fostului ministru guvernamental și , și sprijin din partea gazdei TV și nudistului declarat . Comisarul de Conduită Judiciară nu raportează rezultatele plângerilor individuale făcute împotriva judecătorilor și nicio acțiune ulterioară nu a fost făcută publică cu privire la caz. Saunders s-a identificat public ca fiind judecătorul implicat după ce a fost ales președinte al Federației Naturiste din Noua Zeelandă în 2023, după pensionarea sa din magistratură.

Nuditatea socială în Noua Zeelandă nu are un aliniament politic specific; este asociată cu cultura hippie, cu cauze de justiție socială precum Free the Nipple, și, de asemenea, cu figuri publice „incorecte politic”, cum ar fi Paul Henry și Marc Ellis.

Ziua Națională a Nudității „Ziua Națională a Nudității” (National Nude Day) a fost o farsă sub formă de sărbătoare publică creată atunci când personalitatea TV și fostul jucător de rugby i-a provocat pe telespectatorii talk-show-ului să în fața prim-ministrului de atunci Helen Clark. Emisiunea a organizat un eveniment în fiecare an, invitând telespectatorii să trimită fotografii și videoclipuri cu ei înșiși desfășurând activități zilnice în stare de nuditate, ceea ce a continuat pe internet (redenumit „Ziua Mondială a Nudității” sau „Ziua Internațională a Nudității”) până în jurul anului 2009. Un număr de pub-uri studențești din orașul natal al lui Ellis, Dunedin, au oferit oferte speciale pentru clienții nudiști în acea zi. Colecțiile de internet cu sărbători mondiale marchează ziua pe 14 iulie; în realitate, era ținută la dorința organizatorilor, căzând variat pe 19 septembrie și 6 februarie.

Tradiții studențești Din 2006, studenții la medicină veterinară de la marchează jumătatea cursului lor de cinci ani pozând pentru un , intitulat Barely There Calendar, pentru a strânge bani pentru o excursie de clasă și o organizație caritabilă selectată. Organizațiile caritabile susținute au inclus Retired Working Dogs NZ, Pet Refuge, și spitalul de animale de la .

Studenții de anul doi la drept de la participă la o tabără anuală de vară organizată de Society of Otago University Law Students (SOULS), care, până în 2017, prezenta un concurs de talente ce includea striptease masculin. În 2018, universitatea a retras sprijinul pentru tabără după ce o investigație a raportat nuditate și un comportament „bețiv și sexualizat”, având ca rezultat anularea acesteia. Investigația nu a găsit dovezi de conduită sexuală neadecvată sau activitate criminală. Pentru a evita anularea în anul următor, SOULS a implementat schimbări în tabără, inclusiv interzicerea nudității și organizarea taberei într-o locație secretă, departe de supravegherea presei.

Nuditatea în sport Un meci de între Noua Zeelandă și Australia în Auckland pe 22 martie 1974 a văzut primul „streaker” (alergător nud) din acel sport, descris de martori ca fiind un tânăr cu părul închis la culoare. O altă „alergare” a avut loc în ziua următoare a aceluiași meci; dacă a fost aceeași persoană sau alta nu poate fi verificat, deoarece niciunul nu a fost prins sau identificat.

Un meci de rugby nud a fost organizat în Dunedin în fiecare iarnă din 2002 până în 2014, ca divertisment pre-meci pentru primul joc de rugby profesionist al sezonului. În anii mai recenți a devenit sporadic, deoarece organizatorii au alte cerințe asupra timpului lor.

Când a deschis primul site comercial de bungee jumping din lume la , lângă Queenstown, clienții care efectuau săritura în nuditate primeau intrare gratuită. Această ofertă a fost ulterior retrasă deoarece prea mulți săritori profitau de ea, dar locația rămâne una în care îmbrăcămintea este opțională. Billy Connolly a sărit în mod faimos nud cu bungy de pe pod în timpul turului său mondial din 2004 în Noua Zeelandă.

Festivaluri