miniatura|Harta Uniunii Europene din 1995 (EU15) miniatura|Cel mai nordic punct din Uniunea Europeană, situat la Utsjoki, Finlanda. Extinderea Uniunii Europene din 1995 a marcat aderarea Austriei, Finlandei și Suediei la Uniunea Europeană. Aceasta a fost a patra extindere a UE și a intrat în vigoare la 1 ianuarie a acelui an. Toate aceste state au fost membre anterioare ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) și, în mod tradițional, au fost mai puțin interesate de aderarea la UE decât alte țări europene.

Norvegia negociase aderarea alături de celelalte trei, dar, în urma semnării tratatului, statutul de membru a fost respins de electoratul norvegian în referendumul național din 1994. Elveția a solicitat, de asemenea, aderarea la 26 mai 1992, dar a retras-o după un rezultat negativ al referendumului din 6 decembrie 1992 (și un al doilea rezultat negativ al referendumului din 4 martie 2001).

Context Cele trei state, plus Norvegia și Elveția (care nu au aderat niciodată din cauza rezultatelor referendumului) au început să ia în considerare legături mai puternice cu UE (Comunitatea Economică Europeană înainte de 1993) spre sfârșitul anilor 1980, din trei motive principale:

recesiunea economică din Europa din anii 1980, dificultățile companiilor AELS de a exporta către UE, sfârșitul Războiului Rece.

După anii 1970, Europa a cunoscut o recesiune economică care a dus la lansarea de către lideri a Actului Unic European, care prevedea crearea unei piețe unice până în 1992. Efectul acestei situații a fost că statelor AELS le-a fost mai greu să exporte către CEE, iar companiile (cum ar fi Volvo) au dorit să se relocheze în cadrul noii piețe unice, ceea ce a agravat recesiunea pentru AELS. Statele AELS au început să discute despre legături mai strânse cu CEE, în ciuda nepopularității sale interne. Austria, Elveția, Finlanda, Norvegia și Suedia au fost neutre în Războiul Rece, așadar apartenența la o organizație care dezvolta o politică externă și de securitate comună ar fi fost incompatibilă cu aceasta.

Cu toate acestea, aderarea era încă nepopulară pe plan intern, iar CEE de atunci nu era interesată nici de o altă extindere deoarece începuse să lucreze la crearea unei monede comune. Președintele Comisiei, Jacques Delors, a propus Spațiul Economic European pentru a oferi AELS acces la piața internă a UE fără a deveni membru deplin. Marii producători din Suedia au jucat un rol esențial în promovarea politicii guvernamentale în direcția aderării, în loc să rămână în SEE, lucru considerat insuficient de industriile axate pe export. Presiunile economice au depășit opoziția de lungă durată din partea guvernelor social-democrate, care considerau UE prea neoliberală și un pericol pentru modelul nordic. Firmele suedeze au fost menținute prin devalorizarea coroanei suedeze, o strategie nesustenabilă pe termen lung.

Spațiul Economic European a fost afectat și mai mult atunci când electoratul elvețian a votat împotriva sa. Austria, Finlanda, Norvegia și Suedia au solicitat aderarea cu drepturi depline la Uniunea Europeană, iar UE a fost de acord să intre în negocieri. Schimbarea de opinie a UE s-a datorat și extinderii preconizate a UE către țări în principal din Europa Centrală, invitată de Comisia Europeană în 1997 și finalizată în cele din urmă în 2004, astfel încât membrii bogați ai AELS ar contribui la echilibrarea bugetului UE.

Negociere La 30 martie 1994, negocierile de aderare cu Austria, Suedia, Finlanda și Norvegia s-au încheiat. Tratatele lor de aderare au fost semnate la 25 iunie a acelui an. Fiecare țară a organizat referendumuri privind aderarea, în urma cărora toate țările au aderat, cu excepția Norvegiei (al cărei al doilea referendum a eșuat):

Austria (cerere depusă în iulie 1989) - 66,6% în favoare (12 iunie 1994); Suedia (cerere depusă în iulie 1991) - 52,8% în favoare (13 noiembrie 1994); Finlanda (cerere depusă în martie 1992 și referendum separat organizat în Åland) - 56,9% în favoare (16 octombrie 1994); Norvegia (cerere depusă în decembrie 1992) - 47,8% în favoare (28 noiembrie 1994).

Domenii de participare după aderarea la UE Austria, Finlanda și Suedia au devenit membre ale UE la 1 ianuarie 1995. Suedia a organizat alegerile pentru Parlamentul European pentru europarlamentarii săi la sfârșitul acelui an, pe 17 septembrie. În anul următor, Austria și-a organizat alegerile pe 13 octombrie, iar Finlanda pe 20 octombrie.

Unele domenii de cooperare în cadrul Uniunii Europene au fost amânate pentru o dată ulterioară:

Zona euro (Suedia încă nu este membră a zonei euro)

Impact Impactul extinderii din 1995 a fost mai mic decât majoritatea deoarece membrii erau bogați și deja aliniați cultural cu membrii existenți. Cu toate acestea, a creat un bloc nordic în consiliu, Suedia și Finlanda susținând Danemarca în probleme de mediu și drepturile omului (susținută și de Austria), iar țările nordice au cerut, de asemenea, aderarea statelor baltice. În calitate de contribuitori neți la bugetul UE, acestea au sporit, de asemenea, vocea pentru reforma bugetară. Țări membrePopulațieSuprafață (km2)PIB (miliarde USD)PIB pe cap de locuitor (USD)LimbăCapitală9.027.99983.871145.23818.048germanViena5.635.971338.14580.95515.859finlandezăsuedezHelsinki10.588.207449.964156.64017.644suedezStockholmȚări în curs de aderare22.029.977871.980382.83317.3782 noiUE12 (1994)350.909.4022.495.1745.894,23216.79710UE15 (1995)372.939.379 (+6,28%)3.367.154 (+34,95%)6.277,065 (+6,50%)16.831 (+0,20%)12

Note

Vezi și

Extinderea Uniunii Europene din 2004 Extinderea Uniunii Europene din 2007 Extinderea Uniunii Europene din 2013

Categorie:Extinderi istorice ale Uniunii Europene