Bradford Dillman () a fost un actor și scriitor american.
Biografie Bradford Dillman s-a născut la 14 aprilie 1930, în San Francisco, fiind fiul lui Dean Dillman, agent de bursă, și al Josephinei Dillman, născută Moore. Bunicii săi paterni au fost Charles Francis Dillman și Stella Borland Dean. A urmat Town School for Boys și St. Ignatius High School, absolvind această din urmă instituție în 1949. Ulterior a studiat la Hotchkiss School, în Connecticut, unde a început să participe la producții teatrale școlare. În 1948, pe când era la Yale University, s-a înrolat în Rezerva Navală a SUA. În anii de studenție, a fost membru al Yale Dramatic Association, Fence Club, Torch Honor Society, The Society of Orpheus and Bacchus, WYBC și Berzelius. A absolvit Yale în 1951, obținând o diplomă de licență în literatură engleză.
După absolvire, Dillman a intrat în Corpul Pușcașilor Marini ai Statelor Unite ca ofițer-candidat și a urmat pregătirea la Parris Island. În septembrie 1951, a primit gradul de sublocotenent în Marine Corps. În timp ce se pregătea să fie trimis pe frontul din Coreea, ordinele sale au fost modificate, iar între 1951 și 1953 și-a petrecut restul serviciului militar predând comunicarea în cadrul Instructors' Orientation Course. A fost lăsat la vatră în 1953, cu gradul de locotenent. Carieră După ce a studiat la Actors Studio, Dillman a petrecut mai multe stagiuni ca actor în formare la Sharon Playhouse din Connecticut, înainte de a debuta profesionist în teatru cu The Scarecrow, în 1953.
Broadway Dillman a apărut pentru prima dată într-o piesă pe Broadway în noiembrie 1956, când a făcut parte din distribuția premierei americane a piesei Long Day's Journey into Night, de Eugene O'Neill. L-a interpretat pe Edmund Tyrone, personaj considerat alter ego-ul autorului, iar pentru această prestație a primit un Theatre World Award. Din distribuția montării au mai făcut parte Fredric March, Florence Eldridge și Jason Robards Jr.; spectacolul a avut 390 de reprezentații și a rămas pe afiș până în martie 1958.
În 1955, Dillman a apărut într-un episod al serialului de televiziune The Big Picture, interpretând un polițist militar care patrula în orașul Augusta, Georgia. În 1957, Katharine Cornell l-a distribuit într-o producție de televiziune Hallmark Hall of Fame după piesa There Shall Be No Night, scrisă de Robert E. Sherwood și distinsă cu Premiul Pulitzer în 1940.
20th Century Fox Dillman a fost distribuit în melodrama cinematografică A Certain Smile (1958). A urmat In Love and War (1958), un film de război în care apăreau mai mulți tineri actori aflați sub contract cu 20th Century Fox; pentru acest rol, Dillman a primit un Glob de Aur. Filmul a avut succes financiar. Un rezultat similar a avut și Compulsion (1959), în care Dillman a jucat alături de Dean Stockwell și Orson Welles, într-o producție realizată de Richard Zanuck și regizată de Richard Fleischer.
Dillman a împărțit cu Stockwell și Welles premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de Film de la Cannes. După ce a filmat Circle of Deception (1960) la Londra, a lucrat din nou cu Welles, Fleischer și Zanuck la Crack in the Mirror (1960), realizat la Paris. Filmul nu a avut succes. Revenit la Hollywood, Dillman a fost distribuit de Fox într-un rol secundar, alături de Yves Montand și Lee Remick, în Sanctuary (1961). Studioul i-a oferit apoi rolul principal în Francis of Assisi (1961).
Televiziune După despărțirea de Fox, Dillman s-a orientat în principal spre televiziune. A avut apariții ca invitat în 1963 într-un episod din The Virginian, intitulat Echo of Another Day, și în 1966 în episodul Twenty-Fifth Mission din 12 O'Clock High. În februarie 1963, a jucat alături de Diana Hyland în episodul To Catch A Butterfly din The Alfred Hitchcock Hour, iar în 1964 a apărut împreună cu Barbara Barrie în episodul Isabel al aceluiași serial. Între 1964 și 1966, a apărut în șapte episoade din Dr. Kildare și în 26 de episoade din Court Martial. A mai avut roluri de invitat în seriale precum The F.B.I. (șase episoade), Ironside (două episoade), Shane, The Name of the Game, Columbo, The Wild Wild West, Night Gallery, The Eleventh Hour, Wagon Train, The Greatest Show on Earth, Breaking Point, Mission: Impossible (două episoade), The Mary Tyler Moore Show, Cannon, Barnaby Jones (șase episoade), Three for the Road, Wonder Woman și într-un episod în două părți din The Man from U.N.C.L.E., transformat ulterior în lungmetrajul The Helicopter Spies (1968).
Dillman a apărut de două ori în serialul western de televiziune The Big Valley (1965–1969): prima dată în sezonul al doilea, episodul 15, Day of the Comet, difuzat la 26 decembrie 1966, iar a doua oară în sezonul al treilea, episodul 9, A Noose is Waiting, difuzat la 13 noiembrie 1967. În aceeași perioadă, a continuat să apară ocazional și în filme, printre care A Rage to Live (1965), Sergeant Ryker (1968) și The Bridge at Remagen (1969).
Dillman l-a interpretat pe pictorul Richard Pickman în adaptarea pentru televiziune a povestirii Pickman's Model, publicată de H. P. Lovecraft în 1926, segment difuzat la începutul unui episod din „Galeria de noapte” din decembrie 1971. În 1970, Dillman a jucat rolul unui căpitan din U.S. Army în filmul de televiziune Suppose They Gave A War and Nobody Came. A interpretat apoi personajul Tony Goodland în The Greenhouse Jungle, al doilea episod al sezonului al doilea din Columbo, difuzat inițial la 15 octombrie 1972. De asemenea, l-a jucat pe Michael Sutton, un vânător sadic, în The Snare, episodul al nouălea din sezonul al treilea al serialului The Incredible Hulk, difuzat inițial la 7 decembrie 1979.
Carieră ulterioară Dillman a apărut în filme realizate pentru televiziune, precum Fear No Evil (1969), Moon of the Wolf (1972) și Deliver Us from Evil (1973). Activitatea sa cinematografică a inclus roluri în Escape from the Planet of the Apes (1971), The Way We Were (1973), Gold (1974), Bug (1975), The Enforcer (1976), The Swarm (1978), Piranha (1978), Sudden Impact (1983) și Lords of the Deep (1989). A jucat în 10 episoade din Falcon Crest (1982–1983) și în două episoade din Dynasty (1984). Ultima sa apariție actoricească cunoscută a fost într-un episod din Murder, She Wrote, în 1995, aceasta fiind a opta sa apariție ca invitat în serial.
Carieră literară În 1995, Dillman a publicat Inside The New York Giants, o carte dedicată fanilor fotbalului american. Autobiografia sa, Are You Anybody?: An Actor's Life, a apărut în 1997.
Viața personală „Bradford Dillman” era numele real al actorului. Dillman a explicat că acesta „suna ca un nume teatral distins, dar artificial, așa că l-am păstrat”. Timp de mulți ani, a locuit la Las Armas, o proprietate din Montecito, California, construită în 1928 și proiectată de arhitecții George Washington Smith și Lutah Maria Riggs.
Între 1956 și 1962, a fost căsătorit cu Frieda Harding, cu care a avut doi copii, Pamela și Jeffrey.
În timpul realizării filmului Circle of Deception (1960), Dillman a cunoscut-o pe Suzy Parker, model de modă născută în Long Island și discipolă a lui Coco Chanel, care se mutase la Hollywood și apăruse în mai multe filme, inclusiv în The Best of Everything. După un timp, Dillman a divorțat de Harding. Dillman și Parker s-au căsătorit la 20 aprilie 1963 și au avut trei copii: Dinah, Charles și Christopher. Căsătoria lor a durat până la moartea lui Parker, la 3 mai 2003, în locuința lor din Montecito, după o lungă luptă cu insuficiența renală. Documentarul Let It Be al formației The Beatles, lansat în 1970, a inclus piesa nelansată comercial „Suzy Parker”, compusă de toți cei patru membri ai grupului, cu versuri care făceau trimitere la celebrul model.
Dillman era rudă îndepărtată cu Aimée Crocker, scriitoare excentrică și moștenitoare. Vărul lui Crocker din partea mamei era Charles Frances Dillman, bunicul lui Bradford, care a fost președinte al D.O. Mills National Bank și a reprezentat în California vastele interese de afaceri ale lui Aimée și ale surorii acesteia, Jennie.
Dillman s-a implicat în sprijinirea cercetării medicale, contribuind la strângerea de fonduri pentru acest domeniu. A murit la 16 ianuarie 2018, în Santa Barbara, California, la vârsta de 87 de ani, în urma unor complicații provocate de pneumonie.
Filmografie selectată AnTitluRolNote 1958 A Certain Smile Bertrand GriotRestul filmografiei AnTitluRolNote 1958 In Love and War Alan Newcombe 1959 Compulsion Arthur A. Straus 1960 Crack in the Mirror Larnier / Claude 1960 Circle of Deception Capt. Paul Raine 1961 Sanctuary Gowan Stevens 1961 Francis of Assisi Francis Bernardone of Assisi 1963 Monstrosity Narator Voce; necreditat 1963 Alfred Hitchcock Presents Bill Nelson Sezonul 1, episodul 19: „To Catch a Butterfly” 1964 Alfred Hitchcock Presents Howard Clements Sezonul 2, episodul 31: „Isabel” 1965 A Rage to Live Sidney Tate 1966 The Plainsman Lt. Stiles 1968 The Helicopter Spies Luther Sebastian Imagini de arhivă 1968 Sergeant Ryker Capt. David Young Folosește imagini de arhivă; versiune remontată a unui film de televiziune din 1963, difuzat inițial ca episod în două părți din Kraft Suspense Theatre, care a dus la serialul Court Martial 1968 Jigsaw Jonathan Fields 1968 Mission: Impossible Paul Shipherd Serial TV 1969 Fear No Evil Paul Varney Film TV 1969 The Bridge at Remagen Major Barnes 1969 Mastermind Jabez Link Nelansat până în 1976 1970 Black Water Gold Lyle Fawcett Film TV 1970 Suppose They Gave a War and Nobody Came Capt. Myerson 1971 Brother John Lloyd Thomas 1971 Night Gallery Richard Upton Pickman Sezonul 2, episodul „Pickman's Model” 1971 The Mephisto Waltz Bill Delancey 1971 Escape from the Planet of the Apes Dr. Lewis Dixon 1971 Five Desperate Women Jim Meeker Film TV 1971 The Resurrection of Zachary Wheeler Sen. Clayton Zachary Wheeler 1972 Moon of the Wolf Andrew Rodanthe Film TV 1972 Mission: Impossible Larry Edison Serial TV 1973 Deliver Us from Evil Steven Dennis Film TV 1973 The Way We Were J.J. 1973 The Iceman Cometh Willie Oban 1974 Chosen Survivors Peter Macomber 1974 99 and 44/100% Dead Big Eddie 1974 Gold Manfred Steyner 1974 A Black Ribbon for Deborah Michel Lagrange 1974 The Disappearance of Flight 412 Maj. Mike Dunning Film TV 1975 Bug James Parmiter 1976 The Enforcer Capt. Jerome McKay 1976 One Away Ruben Bass 1977 The Hostage Heart Dr. Eric Lake Film TV 1977 The Amsterdam Kill Howard Odums 1977 The Lincoln Conspiracy John Wilkes Booth 1978 The Swarm Major Baker 1978 Piranha Paul Grogan 1979 Before and After Jack Matthews Film TV 1979 Love and Bullets Jim Brickman 1979 Guyana: Crime of the Century Dr. Gary Shaw 1980 The Memory of Eva Ryker Jason Eddington Film TV 1980 Running Scared Arthur Jaeger 1982 The Legend of Walks Far Woman Singer Film TV 1983 Sudden Impact Captain Briggs 1985 Treasure of the Amazon Clark 1987 Man Outside Frank Simmons 1989 Lords of the Deep Dobler 1989 Heroes Stand Alone Walt Simmons
Note
Legături externe
Bradford Dillman la Internet Broadway Database Cinema Retro's interview with Bradford Dillman
Bradford Dillman la TCM Movie Database
Categorie:Nașteri în 1930 Categorie:Nașteri pe 14 aprilie Categorie:Decese în 2018 Categorie:Decese pe 16 ianuarie Categorie:Actori americani Categorie:Scriitori americani Categorie:Actori de film americani Categorie:Actori de televiziune americani Categorie:Oameni din San Francisco, California Categorie:Militari americani Categorie:Decese cauzate de pneumonie Categorie:Actori sub contract cu 20th Century Studios Categorie:Actori de film americani de gen masculin Categorie:Actori americani de teatru de gen masculin Categorie:Actori de televiziune americani de gen masculin Categorie:Înmormântări la Cimitirul Santa Barbara Categorie:Câștigători ai premiului Cannes pentru cel mai bun actor Categorie:Decese cauzate de pneumonie în California Categorie:Absolvenți ai Hotchkiss School Categorie:Actori de gen masculin din San Francisco Categorie:Militari din San Francisco