Renunțarea la urmărirea penală este una dintre modalitățile de încetare ale procesului penal. Este o soluție de netrimitere în judecată. În dreptul român, condițiile pentru aplicarea acesteia se regăsesc în Codul de Procedură Penală, la art. 318.A. V. Iugan, Procedură penală. Partea specială. Ediția 2, editura C. H. Beck, București, 2025, p. 85.
Renunțarea la urmărirea penal este o instituție specifică dreptului anglo-saxon, fiind o manifestare a principiului oportunității urmăririi penale, caracteristic acestuia, și fiind o excepție de la principiul legalității procesului penal, caracteristic sistemului de drept continental. Existența sa este motivată de necesitatea de a reglementa o instituție intermediară între clasare și trimiterea în judecată, pentru a ușura activitatea organelor de urmărire penală.
Renunțarea nu există pentru a satisface interesele inculpatului, ci pentru a facilita interesul public de tragere la răspundere penală de către stat a persoanelor ce au săvârșit vreo infracțiune, pentru a găsi o balanță între posibilitatea de trage la răspundere infractorii și de a degreva organele de urmărire penală. Prin urmare, nu există un drept al beneficia de aplicarea instituției renunțării la urmărirea penală, fiind lăsat exclusiv la alegerea organelor judiciare dacă o anumită cauză prezintă suficient interes public pentru a trece prin procesul penal sau nu. A. V. Iugan, ibidem
Note
Bibliografie Iugan, A. V., Procedură penală. Partea specială. Ediția 2, editura C. H. Beck, București, 2025.
Categorie:Drept procesual penal