Sinagoga Ibn Danan (în ; în ) este o sinagogă situată în Mellah (cartierul evreiesc) din Fes, Maroc. Prima sinagogă pe acest sit a fost construită în secolul al XVII-lea, însă clădirea a fost distrusă, parțial sau complet, și restaurată în mai multe rânduri. Cel mai recent, sinagoga a fost redeschisă în 1999, după o nouă restaurare.
Istorie Construcția sinagogii a fost datată în mod diferit ca fiind de la începutul secolului al XVII-lea sau de la sfârșitul secolului al XVII-lea, în timp ce istoricul Hicham Rguig o datează mai exact în anul 1680. Aceasta a fost construită inițial de Mimon Boussidan, un comerciant bogat din rândul notabilităților toshavim din Fez, despre care se spune că ar fi fost din Zawiya Dila'iya, din orașul Ait Ishaq. La fel ca majoritatea sinagogilor din Mellah, a fost probabil distrusă sau grav avariată în anumite ocazii și apoi reconstruită de comunitate. Istoricul de artă Michelle Huntingford Craig afirmă că a fost distrusă prima dată în 1646 de sultanul saadit și a fost reconstruită până în 1701. A fost probabil avariată în timpul persecuției comunității evreiești fassi în 1790 și apoi reparată din nou.
Din 1812 și până la închiderea sinagogii în anii 1960, rabinii acesteia au provenit cu toții din familia Ibn Danan. Această dinastie familială de rabini poate fi urmărită în trecut până în Granada (Spania de astăzi) în secolul al XV-lea. Familia a fugit probabil din Africa de Nord în Granada în secolul al XV-lea, înainte de a se întoarce în Maroc în 1492, în urma expulzării evreilor din Spania. În prezent, sinagoga poartă numele rabinului Shlomo Ibn Danan, care a păstorit sinagoga la începutul secolului al XX-lea.
O restaurare timpurie a sinagogii este cunoscută ca având loc în anii 1870. Mai recent, comunitatea evreiască din Fez a luptat de asemenea pentru conservarea acesteia și a propus cu succes clădirea pentru lista World Monuments Watch a organizației din 1996. Conform organizației, tencuiala se cojea, acoperișurile se prăbușeau, grinzile îmbibate cu apă putrezeau, iar ferestrele erau sparte sau lipseau. Organizația a ajutat la restaurarea sinagogii cu finanțare de la American Express și în colaborare cu Ministerul Culturii din Maroc și cu Fundația Patrimoniului Cultural Iudeo-Marocan. În urma restaurării, sinagoga s-a redeschis în 1999.
În 1997, în timpul lucrărilor de restaurare, o mikve, sau baie rituală, a fost descoperită lângă peretele estic al sinagogii. Săpăturile au scos la iveală o boltă sub bima, cu trepte care coborau spre un bazin pătrat alimentat de un canal de apă subteran.
Arhitectură Sinagoga a fost cândva doar una dintre cele câteva existente în interiorul zidurilor orașului Fez și nu cea mai elaborată. Intrarea se face printr-o ușă simplă, care nu se distinge de ușile caselor din jur. Ușa duce direct la o scurtă suită de trepte care conduc în spațiul înalt, rectangular, al sinagogii. Construcția este din zidărie de cărămidă și mortar de var, acoperită cu tencuială. Sinagoga a fost construită lipită de zidul exterior al cartierului Mellah, într-un spațiu în care, din punct de vedere istoric, se aflau și alte facilități pentru comunitatea locală. Spre deosebire de multe dintre celelalte sinagogi istorice din Fez, aceasta a fost construită inițial ca lăcaș de rugăciune, iar nu ca o casă care a fost transformată ulterior în sinagogă.
Sala principală din interiorul sinagogii este împărțită de un rând de trei stâlpi. Interiorul este iluminat de ferestre mici, situate sus în pereți. Fotografii realizate în 1954 arată un tavan de care atârnau numeroase lămpi memoriale, dispărute în prezent. Tavanul din lemn este cu grinzi și pictat. Pereții sunt placați în partea de jos cu plăci ceramice marocane albastre cu modele. Marele chivot al Torei (hehal), un dulap care ocupă lățimea unui perete întreg, este realizat din lemn sculptat. Peretele de deasupra este decorat cu o lucrare în stuc minuțios sculptată. Vis-à-vis de chivotul Torei se află o alcovă supraînălțată, separată de spațiul principal de rugăciune printr-un paravan de lemn sculptat în mod elaborat cu o serie de arcuri. Aceasta a fost concepută ca zonă de relaxare pentru membrii mai de seamă ai congregației. (sau teva) este accesibilă din acest spațiu, fiind construită ca o mică platformă ieșită în consolă din zona supraînălțată. Bima din lemn este surmontată de un baldachin din fier forjat cu arcuri în stil islamic și forme florale, culminând cu o coroană.
Sub sala principală se află o cameră boltită subterană, accesibilă printr-o scară îngustă, care a fost redescoperită în timpul restaurării de la sfârșitul anilor 1960. Această cameră a servit probabil ca pivniță, în timp ce un pasaj de pe latura sa oferă de asemenea acces la o mikve sau baie pentru abluțiuni rituale, cu acces la o sursă de apă. Inițial, mikve era probabil deschisă spre exterior în interiorul unei curți sau la capătul unei alei, însă ulterior a fost închisă din cauza construirii unor noi structuri rezemate de zidul sinagogii. Scara a fost astfel creată din interiorul sinagogii pentru a permite în continuare accesul.
Galerie de imagini
Note
Legături externe
Categorie:Clădiri și structuri din secolul al XVII-lea Categorie:Sinagogi Categorie:Atracții turistice din Maroc Categorie:Arhitectura africană