Munții Lunii (latină: Montes Lunae; , sau Jibbel el Kumri) sunt un munte sau un lanț muntos legendar din Africa de Est, de unde se presupunea că izvorăște Nilul. În epoca modernă, au fost identificați cu varii formațiuni muntoase reale, ipoteza care îi asociază Munților Rwenzori din Uganda și Republica Democrată Congo fiind considerată cea mai plauzibilă. dreapta|miniatura|317x317px|Jibhel Kumri sau Munții Lunii pe o hartă din 1819
Antichitate Popoarele lumii antice și în special geografii greci antici, și-au arătat deseori interesul pentru descoperirea sursei Nilului, existând multiple izvoare istorice din acea perioadă care exprimă ipoteze, mituri și descrieri fictive. Mai multe expediții romane în amonte, cele mai importante în sec. I d.Hr., nu au reușit să găsească sursa fluviului.
Însă, negustorul și exploratorul grec Diogene relatează că a călătorit în interiorul continentului, din Rapta (Africa de Est), timp de douăzeci și cinci de zile, găsind astfel izvorul Nilului. Acesta povestește că râul începea să curgă dintr-un grup de munți masivi, continuând într-o serie de lacuri mari și că popoarele native numeau această formațiune Munții Lunii din vârfurilor acoperite de zăpadă ale acestora. Relatările sale au fost acceptate de majoritatea geografilor greci și romani și în special de Ptolemeu, care a elaborat hărți ce indicau locația teoretică a munților.
Geografii arabi din Evul Mediu, deși aveau mult mai multe cunoștințe despre Africa decât contemporanii europeni, au presupus și ei că relatarea lui Diogene era adevărată, alegând să înfățișeze munții în aceeași zonă dată de Ptolemeu.
Epoca Modernă Abia în epoca modernă, europenii au reluat căutarea izvorului Nilului. Exploratorul scoțian James Bruce, care a călătorit în Gojjam, Etiopia, în 1770, a investigat izvorul Nilului Albastru de acolo. El a identificat Munții Lunii cu Muntele Amedamit, pe care l-a descris ca înconjurând izvorul râului Abayul Mic:(...) în două semicercuri ca o lună nouă (...) și par, prin forma lor, să merite numele de munți ai lunii, așa cum era dat de antici munților în vecinătatea cărora se presupunea că izvorăște Nilul.dreapta|miniatura|250x250px|O hartă a Africii, publicată de John Cary (1805), pe care se pot vedea Munții Lunii În 1862, James Grant și John Speke au căutat izvorul Nilului Alb în regiunea Marilor Lacuri. Henry Morton Stanley a găsit în cele din urmă, în 1889, munți acoperiți de ghețari care se potriveau descrierii lui Diogene (aceștia rămăseseră necunoscuți exploratorilor europeni din cauza faptului că erau adesea învăluiți în ceață). Cunoscuți astăzi sub numele de Munții Rwenzori, vârfurile sunt, într-adevăr sursa unei părți mici din apele Nilului, iar Diogene ar fi trebuit să traverseze Nilul Alb pentru a ajunge la ei.miniatura|250x250px|Munții RwenzoriMulți cercetători moderni se îndoiesc că aceștia erau Munții Lunii descriși de Diogene, unii susținând că relatările sale au fost complet fabricate. Istoricul englez G.W.B. Huntingford a sugerat în 1940 că lanțul muntos ar trebui identificat cu Muntele Kilimanjaro (deși acesta este un munte solitar și nu alimentează deloc Nilul) și a fost ulterior ridiculizat în lucrarea lui J. O. Thompson, Istoria Geografiei Antice, publicată în 1948. Huntingford a remarcat ulterior că nu era singurul care susținea această teorie, citându-l pe Sir Harry Johnston în 1911 și pe Dr. Gervase Mathew, mai târziu, în 1963, care au făcut aceeași presupunere. Arheologul englez O.G.S Crawford a identificat acest lanț muntos cu zona Muntelui Abuna Yosef din regiunea etopiană Amhara.
În cultură
Literatură
În romanul Don Quijote de la Mancha (1604), al lui Miguel de Cervantes, personajul principal compară vuietul unui râu local cu apa care cade din înalții Munți ai Lunii. Cartea O Săptămână pe Râurile Concord și Merrimack (1849), scrisă de Henry David Thoreau, compară Munții Lunii, Munții Stâncoși și Himalaya ca având „un fel de importanță personală în analele lumii”. Poemul Eldorado (1849), compus de Edgar Allan Poe face referire la Munții Lunii.McIntee, David. (2016) Noroc și Glorie: Ghidul Căutătorului de Comori. New York: Bloomsbury Publishing, 51. Poemul Congo (1914) compus de Vachel Lindsay conține versurile „De la gura râului Congo până la Munții Lunii”. Aventură! (1931), un jurnal de călătorie scris de Carveth Wells, detaliază o excursie peste Pasul Scott Elliot, menționând ghețarii tropicali și „vegetația lor preistorică”, inclusiv lobelii de trei metri înălțime, cruciulițe de nouă metri înălțime și pete enorme de mușchi verzi sau galbeni. Într-un alt capitol, expune povestea marelui explorator Henry Morton Stanley și motivul pentru care descoperirea sa a Munților Lunii, aparent făcută în 1889, a fost respinsă timp de decenii și a cauzat eliminarea lor de pe hărți timp de mai mulți ani. Chander Pahar (1937) este o nuvelă bengaleză scrisă de Bibhutibhushan Bandyopadhyay, al cărei titlu înseamnă Munții Lunii. Romanul relatează aventurile unui băiat indian în pădurile Africii. Într-o carte pentru copii scrisă de Willard Price, intitulată Aventură cu Elefanți (1964), narațiunea are loc în Munții Lunii, unde se presupune că arborii și alte plante sălbatice au dimensiuni cu cel puțin o treime mai mari decât în restul Africii. Price citează un articol din martie 1962 din revista National Geographic ca bază pentru premisa sa. Mountains of the Moon (1969) este o melodie compusă de Robert Hunter (versuri) și Jerry Garcia (muzică), din trupa Grateful Dead. Prima sa lansare înregistrată a fost pe albumul AOXOMOXOA, lansat de casa de discuri Warner Bros-Seven Arts. Expediție către Munții Lunii (2012) este al treilea roman din seria de istorie alternativă steampunk Burton și Swinburne de Mark Hodder. Pigmeul Kitabu (1973), scrisă de Jean-Pierre Hallet citează Munții Lunii ca sursă a Nilului Alb. Conform lui J.K. Rowling și editurii digitale Pottermore, în Munții Lunii se află Uagadou, Școala Africană de Magie și Vrăjitorie din universul romanelor Harry Potter. În Căutarea (2007) de W. A. Smith, Taita Magul, protagonistul aflat în căutarea izvorului Nilului, călătorește în Munții Lunii, unde vrăjitoarea Eos și-a stabilit ascunzătoarea. Deși lucrarea nu face vreo aluzie exactă la faptul că acela e locul din care izvorăște fluviul, susține că munții respectivi sunt esențiali în formarea râului Kitangule, care este un afluent important al Nilului.
Filme și televiziune
Filmul Ea (1965), bazat pe romanul omonim al lui H. R. Haggard (1887) se petrece într-o colonie egipteană pierdută, situată în Munții Lunii. Lungmetrajul Munții Lunii (1990) relatează povestea lui Sir Richard Francis Burton și a lui John Speke, exploratori ai izvoarelor Nilului în anii 1850. Munții Lunii au fost prezentați în serialul documentar de televiziune Africa (2013), regizat de David Attenborough, și difuzat pe BBC 1. Un film (2013) bazat pe romanul bengalez antemenționat Chander Pahar (1937) a fost regizat de Kamaleshwar Mukherjee. Pelicula a fost produsă de Shree Venkatesh Films și a fost filmată în Africa.
Referințe
Categorie:Istoria Africii Categorie:Nil Categorie:Geografie Categorie:Geografia Africii Categorie:Geografia Africii de Est