Colegiul Național „Nicu Gane” din Fălticeni

Colegiul Național „Nicu Gane” din Fălticeni este o instituție de învățământ preuniversitar de nivel liceal, situată în municipiul Fălticeni, județul Suceava.

Unitatea funcționează ca liceu teoretic și este organizată în profiluri reale și umane, cu specializări în matematică-informatică, științe ale naturii, filologie și științe socio-umane. Instituția este integrată în rețeaua colegiilor naționale din România începând cu anul 1999, în urma unei reorganizări care a confirmat statutul său de școală cu funcționare continuă și structură complexă.

Istoria colegiului își are originea din anul 1870, odată cu înființarea Gimnaziului „Alexandru Ioan I”, prima instituție de învățământ secundar din Fălticeni. În 1892 gimnaziul a fost mutat în actuala clădire și a primit denumirea „Alecu Donici”, iar în 1923 a fost ridicat la rang de liceu complet și a preluat numele „Nicu Gane”, în memoria scriitorului și omului politic cu același nume. De-a lungul secolului al XX-lea, instituția a funcționat sub denumiri și structuri variate, determinate de reformele succesive ale sistemului educațional românesc, revenind la profilul teoretic și la denumirea istorică după 1990.

Colegiul este acreditat Erasmus+ și afiliat Alianței Colegiilor Centenare, fiind consemnat în literatura educațională locală ca unitate cu durată de funcționare extinsă, arhivă istorică consistentă și activitate continuă în domeniul formării generale. Istoria instituției este susținută de monografii, publicații școlare și naționale, care evidențiază evoluțiile sale structurale, integrarea în rețeaua educațională regională și rolul de instituție cu prestigiu istorico-cultural de referință pentru zona Fălticeni.

Istoric miniatura|295x295px|Nicolae Gane - scriitor, academician și om politic român

Înființarea gimnaziului și perioada timpurie (1870–1923) Ideea înființării unui gimnaziu la Fălticeni a apărut în contextul proceselor de modernizare care au urmat Unirii Principatelor Române din 1859 și a fost susținută de autoritățile locale încă din anii 1860. La 3 septembrie 1870, comitetul permanent pentru înființarea gimnaziului a solicitat Ministerului Instrucțiunii Publice autorizația de funcționare, care a fost acordată în cursul lunii octombrie 1870.

În acest cadru, la 2 noiembrie 1870 și-a deschis cursurile Gimnaziul „Alexandru Ioan I”, cu o singură clasă și 20 de elevi, într-o încăpere din clădirea Prefecturii orașului. Deschiderea oficială a fost marcată prin oficierea unui Te Deum la catedrala târgului, moment care a consemnat apariția primei instituții de învățământ gimnazial din Fălticeni. miniatura|252x252px|Alecu Donici - poet fabulist În primii ani de funcționare, gimnaziul a avut un singur nivel de clasă, următoarele clase fiind adăugate treptat. Până în 1874, instituția dispunea de patru clase gimnaziale și formase deja prima promoție de absolvenți ai ciclului inferior. Dezvoltarea rețelei de clase a impus extinderea corpului profesoral: în anul școlar 1873-1874 activau șase profesori, la care se adăuga profesorul de desen, care îndeplinea și rolul de arhitect al orașului. Printre profesorii de început se numărau Vasile Balomir (primul director al Gimnaziului „Alecu Donici”), Nicolae Beldiceanu, V. T. Lovinescu și A. R. Wagner, iar între elevii primelor generații au fost Arthur Gorovei și Ștefan Șoldănescu.

În perioada 1870-1892, școala a fost cunoscută sub denumirea de Gimnaziul din Fălticeni, păstrând formal titulatura „Alexandru Ioan I”. Un moment important l-a constituit construirea noii clădiri a școlii, terminată în 1892 și cunoscută în epocă sub numele de „Palatul Școlii”. În cursul iernii 1892, gimnaziul s-a mutat în acest local propriu, clădire utilizată și în prezent de colegiu. Odată cu mutarea, instituția a primit numele Gimnaziul „Alecu Donici”, după poetul și fabulistul Alecu Donici. În 1893 a fost înființată biblioteca școlii.

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, gimnaziul a continuat să funcționeze standard, cu patru clase inferioare, extinzându-și treptat oferta educațională. În contextul reformelor promovate de ministrul Spiru Haret și al Legii învățământului din 1898, în anii 1910 au fost organizate, alături de clasele gimnaziale, și clase superioare, cu statut extrabugetar, ceea ce a anticipat dezvoltarea ulterioară spre un ciclu liceal complet de opt clase. Un proces-verbal din epocă atestă existența acestor clase superioare înainte de 1923.

Primul Război Mondial a afectat semnificativ activitatea școlii. Clădirea gimnaziului a fost transformată temporar în spital militar rusesc, iar în anul școlar 1916-1917 gimnaziul nu a funcționat în mod obișnuit, examenele fiind susținute în particular. După încheierea ostilităților, cursurile au fost reluate, iar până la semicentenarul sărbătorit în 1921 trecuseră prin școală 47 de serii de absolvenți, însumând 859 de gimnaziști. În condițiile în care la Fălticeni nu exista încă un liceu cu drepturi depline, au fost inițiate demersuri pentru transformarea gimnaziului într-un liceu de sine stătător.

La 1 aprilie 1923, Ministerul Instrucțiunii Publice a aprobat ridicarea gimnaziului la rangul de liceu. În Monitorul Oficial a fost anunțată înființarea Liceului „Nicu Gane”, cu opt clase liceale, trecute în bugetul statului. Clasele superioare cu statut extrabugetar au continuat, pentru o perioadă, să funcționeze în regim de învățământ particular. Noul liceu a primit numele scriitorului și omului politic Nicolae (Nicu) Gane, membru al Academiei Române, originar din Fălticeni. Prima promoție a liceului a absolvit în anul școlar 1923-1924, ceea ce arată că o parte dintre elevii claselor superioare ale fostului gimnaziu au fost integrați în structura noului liceu. miniatura|287x287px|Biroul profesorului Vasile Ciurea, expus în Muzeul Apelor „Mihai Băcescu” din Fălticeni

Structura și generațiile de început În perioada 1870-1892, sub titulatura Gimnaziul „Alexandru Ioan I”, instituția a avut ca obiectiv principal consolidarea corpului profesoral și formarea primelor generații de absolvenți care aveau să ocupe ulterior poziții importante în mediul cultural și administrativ regional. În intervalul 1892-1923, sub numele Gimnaziul „Alecu Donici”, școala a funcționat în localul propriu, cu bibliotecă și cu o activitate didactică stabilă. Printre profesorii cunoscuți ai acestei perioade se numărau: Nicolae Apostol (fitolog și filosof român), Aurel George Stino (scriitor), Anastase Spiridonescu (profesor de limba latină) și Mihai Stamatin (om de știință și biolog), iar printre elevi se regăseau: Mihail Sadoveanu (scriitor și politician român), Eugen Lovinescu (scriitor și academician român), Aurel Băeșu (pictor român), Constantin Ureche, Aurel George Stino, Anton Holban (romancier și eseist român) și Vasile Ciurea (specialist în Științele Naturii)

Semicentenarul din 1921 a fost marcat prin manifestări aniversare, iar instituția era, la acel moment, principala școală de învățământ secundar din oraș, cu un număr însemnat de absolvenți și cu tradiție educațională bine conturată.

Transformarea în liceu și perioada interbelică (1923-1947) După 1923, instituția a funcționat ca liceu de sine stătător, sub denumirea Liceul „Nicu Gane”. Inițial, structura liceului cuprindea opt clase, corespunzătoare ciclului liceal complet din epocă. În anii următori, organizarea studiilor a fost adaptată în funcție de evoluțiile legislative din învățământ: între 1928 și 1929 liceul a dat prima promoție după un ciclu redus la șapte ani, iar din anul școlar 1934-1935 s-a revenit la durata de opt ani. Pe parcursul perioadei interbelice, Liceul „Nicu Gane” a funcționat ca liceu de stat pentru băieți; învățământul de fete era organizat separat, la Gimnaziul de fete din Fălticeni.

În iulie 1925, școala a fost vizitată de istoricul și omul de stat Nicolae Iorga, care a susținut cursuri și conferințe pentru elevi și profesori. În 1930, Iorga a fost din nou invitat și sărbătorit în sala de gimnastică a liceului. În septembrie 1931, instituția a organizat manifestările dedicate împlinirii a 50 de ani de la nașterea scriitorului Mihail Sadoveanu, fost elev al gimnaziului fălticenean în anii 1880, eveniment la care acesta a fost prezent.

În plan educațional, liceul a dezvoltat laboratoare științifice și cabinete de specialitate, iar corpul didactic era format din profesori cu pregătire de specialitate, unii dintre ei fiind foști absolvenți ai școlii. Printre profesorii cunoscuți ai perioadei interbelice se numărau: Aurel George Stino, Dan Protopopescu, Virgil Tempeanu, Grigore Ilie, Nicolae Tolea, Sorin Gorovei, Gheorghe Ursu și Vasile Ciurea. În aceeași perioadă, liceul a avut elevi care au devenit ulterior personalități în domenii diverse: sculptorul Ion Irimescu, actorii Grigore Vasiliu-Birlic și Jules Cazaban, scriitorii Horia Lovinescu și Constantin Ciopraga, criticul literar Mihai Gafița, biologul marin Mihai Băcescu, alături de alți absolvenți care s-au remarcat în mediul universitar, cultural sau administrativ.

Ultimii ani ai perioadei interbelice au fost influențați de contextul celui de-Al Doilea Război Mondial. În anul școlar 1940-1941, o parte dintre elevi și profesori au fost mobilizați sau implicați în efortul de război, ceea ce a afectat desfășurarea normală a cursurilor. În anul școlar 1943-1944, activitatea școlară a fost încheiată înainte de termen, notele finale fiind stabilite pe baza rezultatelor din primul semestru; un proces-verbal din 23 martie 1944 consemnează încheierea situației la clasele I-VIII.

În vara anului 1944, clădirea liceului a suferit avarii și a fost folosită temporar de autoritățile militare, activitatea școlară fiind suspendată până la sfârșitul ostilităților. După război, în 1945, liceul și-a reluat cursurile în condiții de pace, dar schimbările politice care au urmat au dus, începând cu 1948, la o reorganizare profundă a învățământului.

Regimul comunist și reorganizarea învățământului (1948-1989) Reforma învățământului din august 1948, promovată de regimul comunist, a determinat modificări importante în structura și denumirea școlii. Liceul de băieți „Nicu Gane” a fost naționalizat și a funcționat, între 1948 și 1951, ca liceu teoretic de stat cu 11 clase, în conformitate cu noul sistem. Legea învățământului din 1948 a reconfigurat rețeaua școlară, iar în 1952, odată cu generalizarea învățământului mixt, instituția a fost reorganizată ca „Școala Medie Mixtă nr. 1 Fălticeni”, cu ciclu de 10, apoi 11 ani, reunind elevi băieți și fete. Fostul liceu de fete din localitate a funcționat ca „Școala Medie nr. 2”. miniatura|252x252px|Nicolae Labiș - poet român, fost elev gănist. În anul școlar 1950-1951, un număr important de elevi din clasa terminală a fost exclus din școală pe criterii politice, iar câțiva dintre ei au fost reținuți de organele de securitate. Potrivit mărturiilor de epocă, incidentul a fost declanșat de un act de protest legat de examenele la limba rusă, urmat de anchete și sancțiuni. În aceeași perioadă, unii profesori, între care Sorin Ștefan Gorovei și V. G. Popa, au fost îndepărtați și au avut de suferit din motive politice, iar foști elevi, cum ar fi Eugen Dimitriu, au cunoscut detenția politică în anii 1950.

În pofida acestor presiuni, școala și-a continuat activitatea, adaptându-se programei școlare și cerințelor ideologice ale vremii. Un exemplu de rezultat școlar remarcabil îl reprezintă poetul Nicolae Labiș, elev al școlii în clasele a VIII-a și a IX-a, care a obținut în 1951 Premiul I pe țară la un concurs de limba română pentru școlile medii. În contextul sosirii refugiaților greci după Războiul Civil din Grecia, în anii 1952-1953, în cadrul școlii a funcționat temporar o clasă pentru copiii greci stabiliți la Fălticeni.