Proba de maraton de la Jocurile Olimpice din 1904 a avut loc pe pe străzile orașului St. Louis din SUA, cu startul de pe . A fost câștigată de americanul Thomas Hicks cu timpul neobișnuit de lung de 3 ore, 28 de minute și 53 de secunde, cel mai slab timp câștigător din istoria Jocurilor Olimpice. Podiumul este completat de , un francez care a concurat pentru Statele Unite din cauza constrângerilor administrative, și americanul , cu timpi de , respectiv .

Au participat la competiției treizeci și doi de sportivi reprezentând patru țări (sau cinci, după atribuirea retroactivă a medaliei de argint lui Albert Corey către Franța), dar numai paisprezece au reușit să termine cursa, într-un context deosebit de dificil, marcat de o organizare și un arbitraj inadecvate. Mai mulți concurenți au fost la un pas de moarte din cauza hemoragiilor interne cauzate de norii de praf produși în urma stării precare a drumului și de traficul intens. Dealurile abrupte au accentuat și mai mult natura ostilă a traseului de . Accesul foarte limitat la apă, cu doar unul sau două puncte de alimentare disponibile pentru sportivi, a dus la accidentări și abandonuri, mai ales că cursa a început târziu, la orele 15:00, pe o temperatură de aproximativ 32 °C. Aceste condiții precare au fost în mare parte intenționat orchestrate de către directorul Jocurilor, , care dorea să testeze limitele corpului uman și să studieze efectele deshidratării forțate în timpul efortului.

În timpul cursei, s-au remarcat și alți sportivi, precum , care a devenit celebru pentru că s-a urcat într-o mașină după ce a abandonat cursa, după care a coborât și a terminat la picior, pretinzându-se câștigător, sau (Andarín Carvajal), un poștaș cubanez care a alergat în haine de stradă și a făcut autostopul până la Saint-Louis ca să ajungă la cursă: a terminat pe locul patru, deși s-a oprit să doarmă puțin în mijlocul cursei din cauza unei indigestii cauzate de cosumul de fructe. Veridicitatea anumitor anecdote legate de eveniment — cum ar fi siesta lui Carvajal — rămâne contestată de istorici, dar aproape toate informațiile cunoscute sunt preluate din raportul oficialului Charles JP Lucas, care s-a remarcat și prin participarea la doparea câștigătorului Thomas Hicks cu stricnină (otravă de șobolani), și coniac.

Pe lângă primul caz dovedit de dopaj la Jocurile Olimpice, evenimentul a fost remarcabil și prin participarea primilor doi olimpici africani , și , care au venit din și s-au alăturat evenimentului din întâmplare, după ; precum și prin primul sportiv olimpic amerindian, . Cursa a rămas în istorie datorită numeroaselor situații comice și periculoase pe care le-a prezentat, și pentru că a fost aproape să ducă la desființarea probei de . Până și Comitetul Internațional Olimpic a numit-o „cea mai ciudată cursă din istoria Jocurilor Olimpice”.

Context

Jocurile Olimpice din 1904 alt=Affiche en anglais majoritairement orange avec des caractères en rouge, un dessin de ville au centre.|miniatura|Copertă a programului , care a servit și drept afiș pentru Jocurile Olimpice. Pentru prima Olimpiadă organizată în Statele Unite, a fost ales ca gazdă orașul St. Louis deoarece acolo se organiza simultan și , care celebra centenarul Achiziției Louisianei, în detrimentul orașului Chicago, care fusese ales în primă fază....

Spre deosebire de cele două Olimpiade anterioarede la Atena 1896 și Paris 1900 care avuseseră mare succes, cele de aici au fost în mare parte eclipsate de Expoziție, care și ea cupridndea probe sportive: foarte controversatele , în care niște băștinași au fost siliți să participe la probe umilitoare.. Organizate la inițiativa înșuși directorului Jocurilor Olimpice și al cursei de maraton, , aceste probe aveau ca scop legitimarea ideilor lui rasiste și demonstrarea superiorității oamenilor față de „sălbatici” prin compararea performanțelor lor sportive...

S-a vehiculat și ideea că publicul american nici nu știa că se organizează Olimpiada în țara lor, dar istoricul George R. Matthews contestă această idee, remarcând numeroasele articole legate de eveniment care saturaseră presa în lunile anterioare, chiar și în ziare locale publicate departe de St. Louis.

Participanți Acest al treilea maraton olimpic a avut loc în ziua de . Înainte de această competiție, recordul olimpic la maraton era de , iar deținătorul său era atletul grec , care l-a stabilit pe la .. alt=Des coureurs sont alignés, des hommes les regardent de part et d'autre. Un nuage de fumée provenant d'un pistolet se dégage.|stanga|miniatura|Focul de armă tras de a dat startul competiției pe stadionul (numit după el). Dintre participanții la , doar Arthur L. Newtoncare a terminat pe locul cincia concurat din nou. Printre alergătorii americani s-au numărat și ultimii trei câștigători ai : (1902), (sau Lorden, 1903) și (1904)... Favoriți erau și alți doi sportivi: Thomas Hicks și , clasați pe locurile doi și, respectiv, cinci la ultimul maraton din Boston. Metropolitan Association of the Amateur Atheltic Union a organizat și o „cursă specială de șapte mile” pe , în Queens, de unde cei mai buni opt alergători au primit o excursie plătită pentru a participa la maraton, ceea ce a adus o bună parte dintre americanii care s-au aliniat în cele din urmă la start..

Cei mai buni alergători străini nu au fost prezenți la concurs din cauza costurilor de călătorie și cazare pe parcursul mai multor luni de competițienici măcar Pierre de Coubertin nu și-a permis să facă deplasarea. Dintre cei patruzeci și unu de înscriși, doar treizeci și doi de concurenți s-au prezentat la startdintre care optsprezece erau americanireprezentând doar patru .. Sub culorile Statelor Unite au participat și rezidenți străini, cum ar fi francezul (scris uneori greșit Coray), care nu a fost selectat pentru deoarece nu avea documentele necesare, întrucât Franța nu trimisese oficial o delegație la Jocurile Olimpice. Prin urmare, el și-a reprezentat efectiv doar clubul de atletism la care era afiliat, Chicago Athletic Association, lăsând să se înțeleagă că ar fi alergat la , pentru a-și legitima pretenția de participare... În plus, evenimentul a reunit specialiști ai probei de maraton cu alergători de și chiar cu amatori care nu mai participaseră niciodată la o cursă.. Aceasta este valabilă în special pentru cei nouă membri ai , toți locuind deja în Statele Unite, dar ale căror aptitudini atletice erau necunoscute. Unii, în special John Furla, au fost multă vreme considerați greci, dar astăzi sunt considerați americani. Se pare, de altfel, că majoritatea sportivilor greci aveau dublă cetățenie. alt=Deux hommes noirs, l'un pieds nus, posent sur une piste d'athlétisme.|miniatura| (stânga) și (dreapta) înainte de cursă. Această cursă s-a remarcat prin prezența la linia de start a primilor doi sportivi africani negri care au concurat la Jocurile Olimpice: și întrucât numele au fost înregistrate fonetic, sunt raportate multe alte ortografii, cum ar fi Lentauw și Yamasanidescriși pe atunci ca zuluși. Cercetări ulterioare, în special cele ale lui Floris van der Merwe în 1999. și în 2004,. au stabilit că nu erau zuluși, ci și au clarificat ortografia numelui lor. Cu toate acestea, primul atlet de culoare care a concurat a fost probabil franco-haitianul Constantin Henriquez cu patru ani mai devreme, în 1900și primul care a câștigat o medalie de aur la rugby. și încă din 1896 existau (albi din Africa), precum francezul Paul Masson, născut în Algeria, sau grecul Dionysios Kasdaglis, care locuia în Egipt.. Taunyane și Mashiani nu se aflau inițial la Saint-Louis pentru a participa la Jocurile Olimpice, deoarece erau soldați care jucau rol de figuranți într-o reconstituire a Războiului Burilor la Expoziția Universală, dar au fost invitați să participe din cauza lipsei de entuziasm și de sportivi pentru Jocuri, chiar dacă nu erau afiliați la niciun club. Întrucât Africa de Sud încă nu exista ca țară și nu era cunoscută sub acest nume, ei au reprezentat Marea Britanie. CIO le-a recunoscut însă retroactiv participarea ca reprezentând ..

a fost primul băștinaș american care a participat la Jocurile Olimpice, dar se știu puține lucruri despre cursa făcută de el și despre viața lui în general, cu excepția faptului că a luat startul la cursă, dar apoi a abandonat... Charles JP Lucas menționează doar că retragerea sa a avut loc după orele 17:17.

Condițiile de cursă

Condițiile meteorologice

În loc să se ia startul dimineața devreme, așa cum se practica la acea vreme pentru a profita de răcoarea dimineții, organizatorii din St. Louis au decis începerea cursei în mijlocul după-amiezii, în jurul orelor 15:00. Focul de armă tras de , președintele Expoziției Universale și fost guvernator al statului Missouri, a fost tras la 15:03, pe o temperatură inițială de aproximativ 32 °C (s-a raportat și valoarea de 28 °C la umbră ) și o de 90 %. Rapoartele diferă însă în ceea ce privește umiditatea și este posibil ca aceasta să fi fost semnificativ mai mică.. David Martin și Roger Grynn deduc în special că umiditatea trebuie să fi fost scăzută, deoarece un document contemporan relatează evaporarea rapidă a apei de pe corpul unui atlet care se răcorea.

Charles JP Lucas relatează că exista o singură locație desemnată de unde concurenții puteau obține apă proaspătăo fântână aflată la de start care a fost menționată de majoritatea publicațiilor. Referințele ulterioare mai menționează o sursă suplimentară de apăun turn de apă pe la de startcare pare să fi fost utilizat într-o manieră necontrolată. Cantitatea mică de apă disponibilă a fost o alegere deliberată a organizatorilor, deoarece directorul Jocurilor, , a decis să limiteze apa consumată de sportivi pentru a testa efectele deshidratării, în concordanță cu Zilele Antropologice, deoarece directorul era interesat să studieze legătura dintre rasă, antrenament, stimulente și performanță. Acest „experiment” a fost realizată în colaborare cu Departamentul de Cultură Fizică al Expoziției Mondiale, care a oferit asistență la testarea antropometrică și la arhivarea unor date fiziologice extinse despre sportivi înainte și după efort. Maratonul prezenta un interes deosebit deoarece se considera că, având în vedere intensitatea efortului, rezultatele ar putea fi extrapolate la curse mai scurte. Modul în care sportivii au accesat apa rămâne necunoscut, în special ni se știe dacă au fost prezenți și voluntari care mai ofereau pahare cu apă sau dacă era disponibil un simplu robinet.

Traseul alt=Mașină de la începutul secolului al douăzecilea, ocupată de patru bărbați cu pălării pe cap.|thumb|Charles JP Lucas (în stânga șoferului), de la care provin majoritatea informațiilor cunoscute despre cursă, înainte de start. Distanța totală de parcurs a fost de , lungimea actuală a probei de maraton, cea de , nefiind pe atunci încă standardizată. Lungimea exactă a cursei rămâne însă incertă, deoarece nu a fost efectuată cu mijloace suficient de precise, cum ar fi un odometru: în raportul său despre Jocurile Olimpice, redactat în 1905, Charles JP Lucas a dat valoarea de 24 de mile și 1500 de yarzi, valoare care a rămas consemnată până astăzi, dar doi locuitori din St. Louis, June W. Becht și Wayne McFarland, au sugerat în 1999 că distanța ar fi fost mai aproape de .