Neofit Duca (în ; ) a fost un preot, cărturar și filolog grec de origine macedo-română, autor al unui număr mare de lucrări și traduceri din operele grecești antice, fiind una dintre cele mai importante personalități ale Iluminismului grecesc modern (Diafotismos) din perioada ocupației otomane a Greciei.
Biografie Neofit Duca s-a născut în satul Ano Soudena, în regiunea muntoasă Zagori din Epir, nord-vestul Greciei. A fost de origine aromână. Cu toate acestea, Duca a manifestat opinii negative față de cultura și limba aromână, adoptând o poziție pronunțat filoelenă și autoidentificându-se strict ca grec. Într-una dintre lucrările sale târzii, el a numit limba aromână o „limbă murdară” și „împuțită”, exprimând dorința de a „șterge orice urmă” a acesteia de pe teritoriul Greciei. Pe de altă parte, el a recunoscut că aromânii au păstrat mai bine cultura elenică decât grecii înșiși, datorită „dinamismului” și „generozității” lor.
În copilărie, Duca a trăit într-o comunitate monahală și a fost hirotonit preot la maturitate. Și-a început studiile la Ioannina și Mețovo, continuând apoi la București, în Țara Românească. Interesele sale principale au fost filosofia și literatura greacă antică, precum și documentele religioase grecești și latine.
În 1803 s-a mutat la Viena, devenind una dintre figurile centrale ale comunității grecești de acolo, în care a trăit timp de 12 ani. Cariera sa de profesor a început în 1812, la București, când a fost numit director al Școlii Eponime (în greacă: Επώνυμη Σχολή). Într-o scrisoare adresată în 1815 patriarhului Constantinopolului, Chiril al VI-lea, Duca a pledat pentru o „cruciadă culturală” menită să extindă influența limbii și culturii grecești în rândul bulgarilor, vlahilor, albanezilor, dar și în Asia Mică.
Metodele sale pedagogice au devenit rapid populare, numărul elevilor crescând de la 60 la 400 în doar șase luni. Activitatea sa a fost recunoscută de Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului. În 1820 a devenit membru al organizației Filiki Eteria, implicată în pregătirea Revoluției grecești.
După crearea statului grec independent, Duca s-a întors în Grecia și a fost numit administrator al orfelinatului din Egina, la invitația guvernatorului Ioannis Kapodistrias. El a donat instituției o bibliotecă de 11.000 de volume. În aceeași perioadă, a fost desemnat director al Seminarului Rizarios din Atena (instituție teologică de învățământ superior), însă a murit la Atena înainte de a prelua efectiv funcția.
Activitate și operă Activitatea sa didactică și editorială de mare amploare a rămas în mare parte necunoscută până la sfârșitul secolului al XX-lea, în principal din cauza conservatorismului său lingvistic și a promovării grecii clasice în educație. A fost criticat de Adamantios Korais, care l-a numit „antifilosof”, însă contribuțiile sale la bibliografia elenă și la Iluminismul grecesc au fost esențiale.Greece: Books and Writers (2001). Section III: The Era of Enlightenment , page 73.
Duca a editat și publicat numeroși autori ai Antichității grecești, printre care Aristofan, Bibliotheca (Pseudo-Apollodor), Homer, Pindar, Euripide și Sofocle. În total, a lăsat peste 70 de lucrări tipărite.
Lucrări principale Ē kat’ epitomēn grammatikē Terpsithea, Viena, 1812; ed. a V-a, 1832; reeditare, 1833 Peri tēs hellēnikēs glōssēs („Despre limba greacă”)
Note
Categorie:Nașteri în 1760 Categorie:Decese în 1840 Categorie:Decese pe 1 ianuarie Categorie:Filozofi greci Categorie:Preoți ortodocși greci Categorie:Antiromânism Categorie:Aromânii din Grecia Categorie:Greci din Imperiul Otoman Categorie:Scriitori greci Categorie:Filologi greci