Procura este actul juridic prin care o persoană (numită mandant) împuternicește o altă persoană (numită mandatar) să acționeze în numele și pe seama sa într-un anumit raport juridic. Ea constituie dovada mandatului și poate fi limitată la un anumit act sau generală, pentru o sferă mai largă de operațiuni.

Definiție și natură juridică Procura este o manifestare unilaterală de voință, materializată de obicei într-un înscris autentic sau sub semnătură privată, prin care se conferă dreptul de reprezentare. Ea este strâns legată de contractul de mandat, reglementat de Codul civil.

Tipuri de procuri

Procură specială - conferă mandatarului puterea de a îndeplini un singur act juridic (ex. vânzarea unui bun, ridicarea unui document). Procură generală - conferă dreptul de a îndeplini mai multe acte juridice dintr-un anumit domeniu (ex. administrarea unui patrimoniu). Procură autentică - redactată și autentificată de notar public, obligatorie pentru anumite acte juridice (ex. vânzarea unui imobil). Procură sub semnătură privată - folosită pentru acte de mică importanță sau proceduri administrative curente.

Reglementare în România În România, procura este reglementată de Codul civil (Legea nr. 287/2009), în cadrul dispozițiilor privind mandatul. Pentru validitate, procura trebuie să conțină datele de identificare ale părților, obiectul mandatului și întinderea puterilor acordate.

Exemple de utilizare

Reprezentarea mandantului în relația cu autoritățile și instituțiile publice Procurile sunt utilizate pentru exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații în fața administrației publice centrale și locale, precum și a altor autorități ale statului. Astfel, mandatarul poate proceda la: depunerea și ridicarea documentelor oficiale; depunerea declarațiilor, cererilor și petițiilor; formularea de contestații, plângeri sau alte acte procedurale; susținerea intereselor mandantului în proceduri administrative. Aceste atribuții sunt exercitate cu respectarea principiilor legalității, reprezentării și răspunderii civile.

Operațiuni de natură patrimonială: tranzacții imobiliare și bancare Procurile sunt frecvent necesare pentru efectuarea de acte juridice ce privesc patrimoniul unei persoane, precum: încheierea, modificarea și executarea contractelor imobiliare (vânzare-cumpărare, donație, ipotecă etc.); realizarea formalităților de carte funciară și publicitate imobiliară;reprezentarea în relația cu instituțiile bancare, deschiderea și administrarea conturilor, retragerea de fonduri, ridicarea instrumentelor bancare și efectuarea operațiunilor financiare permise. De regulă, pentru actele de dispoziție patrimonială, se impune forma autentică a procurii, certificată de notarul public.

Ridicarea de înscrisuri și corespondență oficială Procurile pot fi utilizate pentru obținerea unor documente personale sau administrative, cum ar fi: acte de identitate, pașapoarte, permise de conducere; certificate de stare civilă și alte documente eliberate de autorități; ridicarea corespondenței oficiale, inclusiv a celei judiciare sau administrative; primirea documentelor oficiale de la instituții ale statului sau entități private. Mandatarul acționează în baza împuternicirii, iar instituțiile eliberatoare pot verifica veridicitatea procurii.

Reprezentarea judiciară prin procură avocațială În materie procesuală, reprezentarea este realizată, de regulă, prin avocat, în baza unei procuri avocațiale, document reglementat de legislația privind profesia de avocat. Prin aceasta, mandatarul (avocatul): exercită toate drepturile procesuale ale clientului în fața instanțelor de judecată;reprezintă interesele mandantului în fața organelor judiciare, administrative sau altor autorități; semnează și depune acte procedurale;formulează căi de atac și orice alte cereri permise de lege. Procurile avocațiale se supun reglementărilor specifice profesiei de avocat și procedurilor judiciare aplicabile.

Note

Categorie:Drept civil