Procesul Massie, cunoscut sub numele de Afacerea Massie, a fost un proces penal din 1932 care a avut loc în Honolulu, Teritoriul Hawaii. Grace Fortescue, o femeie din înalta societate, împreună cu mai mulți complici, a fost acuzată de uciderea cunoscutului boxer local Joseph Kahahawai. Fortescue era mama Thaliei Massie, care o acuzase pe Kahahawai că făcea parte dintr-un grup de bărbați care o violaseră.
Prolog Familia Massie Grace Hubbard Fortescue, născută Grace Hubbard Bell, a fost nepoata lui Gardiner Greene Hubbard, primul președinte al Societății National Geographic. Tatăl ei, Charles James Bell, a fost văr primar al inventatorului Alexander Graham Bell. Căsătoria ei cu maiorul Roland Granville „Rolly” Fortescue, fiul lui Robert Barnwell Roosevelt, născut în afara căsătoriei, nu a adus-o la un nivel financiar atât de ridicat pe cât și-ar fi dorit, dar cu toate acestea și-a păstrat aparențele și și-a crescut fiica, Thalia, într-un stil de viață american de clasă superioară.
Thalia Fortescue s-a căsătorit cu locotenentul Thomas Massie, un ofițer în ascensiune în Marina Statelor Unite. În 1930, Massie a ajuns la Pearl Harbor, unde Thalia se considera „deasupra” celorlalte soții de ofițeri și a devenit curând o proscrisă. Căsătoria, aparent nu tocmai reușită la început, a degenerat în băutură excesivă și certuri publice. Thalia a avut un al doilea avort spontan cu puțin timp înainte de incident și era „în probă” cu soțul ei, care a scris un set informal de condiții în care acesta urma să continue căsătoria.
Poliția din Honolulu În 1931, forțele de poliție din Honolulu erau divizate aprig între două facțiuni: facțiunea McIntosh, condusă de căpitanul Nelson McIntosh, care era formată în mare parte din ofițeri albi; și facțiunea Hao, condusă de adjunctul șerifului David Hao, care era formată în mare parte din ofițeri de poliție de origine hawaiană. Ambele facțiuni aveau sprijin politic - McIntosh era alegerea elitei de afaceri din Hawaii, în timp ce Hao avea sprijinul membrilor familiei regale hawaiene, încă puternice din punct de vedere politic. McIntosh era considerat rasist de hawaiienii indigeni, în timp ce facțiunea lui Hao era considerată coruptă de facțiunea lui McIntosh. Patrick K. Gleason, șeriful din Honolulu, a încercat să mențină pacea în cadrul departamentului său, deoarece avea nevoie de voturile ambelor facțiuni pentru a fi reales.
Lucrurile s-au încins deosebit de tare în august 1931, când Hao a fost forțat să se retragă. Deși pensionarea în sine nu a fost finalizată, McIntosh i-a preluat temporar funcția, toți detectivii raportându-i oficial. Cu toate acestea, deoarece McIntosh era ostil detectivilor din facțiunea lui Hao, șeriful Gleason le-a dat unora dintre ei misiuni directe, menținând astfel structura de comandă paralelă.
Acuzatul Doi dintre acuzați – Joseph Kahahawai și Ben Ahakuelo – erau sportivi locali cunoscuți. Kahahawai era boxer, iar Ahakuelo practica boxul și juca în ligi semiprofesioniste de fotbal.
Evenimentele din 12–13 septembrie 1931 În seara zilei de sâmbătă, 12 septembrie 1931, soții Massie, Brown și Branson – toți cupluri din Marină – au participat la un eveniment al Marinei la Ala Wai Inn, un club de noapte din Waikiki. În jurul orei 23:30, Thalia s-a certat cu locotenentul Stogsdal, care s-a încheiat cu o palmă dată de ea unui ofițer și apoi a ieșit furios. Thomas, nefiind martor la eveniment, a presupus că era obosită și că plecase acasă, rămânând la clubul de noapte. Între timp, între orele 11:30 și 12:00, Thalia a părăsit Ala Wai Inn. Ea a susținut că a mers pe jos spre Parcul Waikiki – o sală de dans la câteva sute de metri de clubul de noapte, care avea și un dans în acea seară. Dansul era programat în mod normal să se termine la 23:45, dar s-a încheiat mai aproape de ora 23:55 în acea seară.
Duminică dimineața, între orele 12:20 și 12:45, Thalia a fost preluată de o mașină care circula pe Ala Moana Road, pe atunci un drum relativ izolat care lega Waikiki de Honolulu, adesea folosit ca alee a îndrăgostiților de către localnici. Mașina era ocupată de familiile Berringer și Clark, care au fost primele care au recunoscut-o cu siguranță pe Thalia după ce a părăsit Ala Wai Inn. Conform mărturiei lor, Thalia a susținut că a fost agresată și jefuită (dar nu violată) de mai mulți bărbați hawaieni. A refuzat intervenția poliției și a cerut să fie dusă acasă; a ajuns acolo în jurul orei 1 dimineața. Cu toate acestea, șoferul a făcut mai multe greșeli în timp ce conducea acolo, așa că nu era cel mai scurt traseu. Deoarece Thomas încă nu era acasă și ea nu avea chei, Thalia a trebuit să spargă ușa din spate pentru a intra.
Ultimul dans de la Ala Wai Inn trebuia să se oprească la miezul nopții; cu toate acestea, clienții nu au lăsat orchestra să se oprească până la ora 1 dimineața. La acea oră, Thomas a încercat să-și caute din nou soția, dar a renunțat și a mers la o petrecere de după concert la casa lui Rigby, unde ofițerii Marinei trebuiau să se întâlnească după seară. El a fost însoțit de locotenentul Branson, a cărui soție a plecat cu mașina lor. Cu toate acestea, nu a fost nicio petrecere la Rigby, așa că Branson a adormit acolo, iar Thomas s-a dus să ia niște gustări târzii. Thomas a încercat să-și sune soția pentru a se asigura că a ajuns în siguranță - după mai multe apeluri, ea a răspuns în cele din urmă. Ea i-a spus lui Thomas să vină imediat acasă, deoarece i se întâmplase ceva teribil. Thomas a luat mașina și a plecat, lăsându-l în urmă pe Branson, care dormea.
Când Thomas a ajuns acasă, Thalia i-a povestit despre agresiune. În ciuda obiecțiilor ei, Thomas a sunat imediat la poliție, care a sosit pentru a-i lua declarația. Inițial, nu a putut oferi niciun detaliu, declarând că era prea întuneric pentru a identifica vreunul dintre bărbați sau pentru a vedea detalii despre mașina din care au ieșit. Cu toate acestea, Thalia și-a schimbat versiunea câteva ore mai târziu, nu numai că descriind agresorii drept „localnici”, dar oferind poliției și un număr de înmatriculare.
În câteva ore, poliția a arestat un bărbat american de origine japoneză pe nume Horace Ida. Ida nu a fost complet surprins la început, deoarece cu doar câteva ore mai devreme fusese implicat într-o coliziune aproape totală în timp ce conducea mașina surorii sale cu mai mulți prieteni, inclusiv Kahahawai și Ahakuelo. Deși nu au existat pagube, a izbucnit o ceartă între cuplul care conducea cealaltă mașină, care a culminat cu lovirea femeii de către Kahahawai. La sosirea sa la secția de poliție, acuzațiile de altercație nu au fost niciodată aduse în discuție - în schimb, a descoperit, spre consternarea sa, că este acuzat de viol.
Teritoriul Hawaii împotriva lui Ben Ahakuelo și a altora La prima vedere, povestea părea credibilă. Plăcuța de înmatriculare a Thaliei era diferită cu o singură cifră (sau literă), iar descrierea bărbaților, Ida și prietenii lui, era destul de exactă. Cu toate acestea, ulterior s-a aflat că poliția care i-a luat declarația Thaliei îi „dăduse” de fapt ambele informații, aparent după ce auzise numele și descrierea din plângerea inițială depusă de șoferiță. Avocatul Charles Riccio, consilier juridic în cadrul Patrulei Statului Colorado, oferă următoarea relatare a incidentului în care a fost implicat Horace Ida:
Contraamiralul Yates Stirling Jr., comandantul celui de -al 14-lea District Naval al Marinei SUA (care includea insulele Hawaii), a indicat că prima sa înclinație a fost să- i linșeze pe acuzații de agresiune, dar că aceștia trebuie să le ofere „autorităților șansa de a aplica legea și de a nu interveni”.
Pe măsură ce cazul a evoluat, au apărut imediat fisuri în povestea Thaliei. Pentru a o agresa pe Thalia – un eveniment care până acum nu a fost dovedit – ar fi fost extrem de dificil ca aceasta să fi fost implicată în accidentul care s-a produs în cealaltă parte a orașului. Poliția însăși avea opinii împărțite în privința cazului; mulți dintre detectivi erau localnici care au considerat cazul o farsă și, când li s-a refuzat accesul în sala de judecată, au început să vorbească direct cu presa.
Riccio:
Grace Fortescue, înfuriată de aceste povești și de ceea ce considera o încercare de a păta numele fiicei sale și al familiei, a început o campanie publică de atacare a inculpaților. Cu toate acestea, cazul s-a destrămat rapid în instanță. După un proces de trei săptămâni și lungi deliberări ale juriului, jurații s-au declarat blocați și s-a declarat anularea procesului.
Teritoriul Hawaii împotriva Grace Fortescue și a altora
Grace nu a fost dispusă să aștepte un alt proces. Mai întâi a aranjat răpirea și bătaia brutală a Idei, apoi l-a convins pe Thomas să o răpească pe Kahahawai, cel mai închis la culoare dintre cei cinci inculpați, cu ajutorul a doi soldați din Marină - Albert O. Jones și Edward J. Lord. Kahahawai a fost supus unui „interogatoriu”, în timp ce Grace, Thomas și cei doi marinari au încercat să-i obțină o mărturisire în bătaie - în cele din urmă, unul dintre cei patru l-a împușcat pe Kahahawai.
Dezbătând ce să facă, grupul a decis în cele din urmă să arunce trupul lui Kahahawai de pe Koko Head , pe atunci o zonă pustie, departe de centrul orașului Honolulu. Deși avea să fie găsit în cele din urmă, li se părea puțin probabil ca cineva să-i pese. L-au înfășurat pe Kahahawai într-un cearșaf și l-au pus în mașina închiriată de Fortescue, trăgând draperiile pentru a ascunde interiorul. Un motociclist al poliției, alertat de răpire, a văzut jaluzelele și a considerat-o suspectă. I-a oprit pe dreapta, a descoperit trupul lui Kahahawai și i-a arestat imediat pe toți patru sub suspiciunea de crimă.
Clarence Darrow a decis să preia apărarea grupului pentru suma de 30.000 de dolari. El a fost scos din pensie de Eva Stotesbury, o veche prietenă de familie și soția lui Edward T. Stotesbury.
Juriul a returnat un verdict de omor din culpă, nu de crimă. Tensiunile rasiale erau atât de mari încât toată lumea se așteptase la un alt juriu suspendat. Presa de pe continent a explodat cu și mai multe știri, iar situația din Hawaii a devenit și mai tensionată. Amiralul Stirling a luat în considerare legea marțială în cazul în care ar începe revolte, deoarece luase în considerare impunerea ei de la început.
După o serie de manevre diplomatice între Washington, DC și Honolulu, legea marțială a fost evitată. În schimb, sub presiunea Marinei, guvernatorul teritorial Lawrence M. Judd a comutat pedepsele de 10 ani ale ucigașilor condamnați la o oră, care urmau să fie executate în biroul său. Câteva zile mai târziu, întregul grup, inclusiv familia Massie și ceilalți doi marinari, Fortescue și Darrow, s-au îmbarcat pe o navă și au părăsit insula în haos. Thalia și Massie au divorțat în 1934; ea s-a sinucis în 1963; el a murit în 1987. Grace Hubbard Fortescue a murit în 1979 și este înmormântată la Cimitirul Național Arlington. Albert Jones a murit pe 23 septembrie 1966. Edward Lord a murit în 1967.
În 1966, în timp ce era intervievat de autorul Peter Van Slingerland, Albert O. Jones a recunoscut că el a fost cel care l-a împușcat pe Joseph Kahahawai.
Ancheta Pinkerton asupra cazului „Ala Moana”
Deși martora principală a acuzării, Thalia Massie, părăsise Teritoriul și nu putea fi forțată să se întoarcă pentru a depune mărturie, cei patru inculpați supraviețuitori din Ala Moana nu puteau fi exonerați sau condamnați. După cum a scris Peter Van Slingland, „Congresul, Marina și opinia publică de pe continent nu ar permite retragerea acuzațiilor fără un motiv întemeiat”. Înainte de respingerea ulterioară a acuzațiilor, guvernatorul Judd a angajat Agenția Națională de Detectivi Pinkerton pentru a investiga în continuare și a examina probele. Agenția Pinkerton a răspuns cu un raport de 279 de pagini, în care scrisoarea introductivă preciza:
În cultura populară