Constantin Pantazi (n. 26 august 1888, Călărași – d. 23 ianuarie 1958, Râmnicu Sărat) a fost un general de armată român și ministru al apărării în perioada 23 ianuarie 1942 - 23 august 1944. A fost unul din cei mai fideli adepți ai mareșalului Ion Antonescu. Pentru crime de război a fost degradat și condamnat la moarte, condamnare care a fost comutată în închisoare pe viață.

Biografie S-a distins în Bătălia de la Oituz (1917), din anul 1917 și a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum și-a condus compania din Regimentul de Vânători de Munte. „Pentru curajul și avântul cu care în lupta de la 6-8 august 1917 a condus linia I-a a batalionului, la atacul dat asupra poziției inamice de la Cireșoaia, iar în luptele de ka 27-29 a condus personal operația tăierii sârmelor uvrajului inamic, dintr-o mască care se găsea la numai 15 pași de rețele.” Înalt Decret no. 1191 din 16 octombrie 1917

La data de 8 iunie 1940 a fost înaintat la gradul de general de divizie.Decretul Regal nr. 1.928 din 7 iunie 1940 pentru înălțarea în grad a unor ofițeri generali, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.829.

Devenit Conducător al Statului Român în Guvernul național-legionar, Ion Antonescu l-a numit pe Pantazi la 7 septembrie 1940 subsecretar de stat la Ministerul Apărării NaționaleDecretul conducătorului Statului Român și Președintelui Consiliului de Miniștri nr. 3.070 din 7 septembrie 1940 pentru numiri de Subsecretari de Stat, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 208 din 8 septembrie 1940, partea I-a, p. 5.295. și reconfirmat la 14 septembrie 1940 ca subsecretar de stat pe lângă Departamentul Apărării Naționale, pentru Armată.Decretul-lege al Conducătorului Statului Român și Președintelui Consiliului de Miniștri nr. 3.152 din 14 septembrie 1940 privind numiri de miniștri și subsecretari de Stat, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 214 bis din 14 septembrie 1940, partea I-a, p. 5.415.

La 22 septembrie 1941, după moartea într-un accident a gen. Alexandru Ioanițiu, gen. de corp de armată adjutant Iosif Iacobici a fost eliberat din funcția de ministru al apărării naționale și numit șef al Marelui Stat Major și al Marelui Cartier General al trupelor de operațiuni.Decretul Conducătorului Statului nr. 2.679 din 22 septembrie 1941 pentru numirea Șefului Marelui Stat Major, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 225 din 23 septembrie 1941, partea I-a, p. 5.666. Conducerea Ministerului Apărării Naționale a fost preluată interimar în aceeași zi de mareșalul Antonescu,Decretul Conducătorului Statului nr. 2.678 din 22 septembrie 1941 pentru preluarea interimatului la Departamentul Apărării Naționale, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 225 din 23 septembrie 1941, partea I-a, p. 5.666. care i-a delegat generalului de divizie Constantin Pantazi, subsecretar de Stat la Departamentul Apărării Naționale pentru Armata de Uscat, conducerea ministerului și atribuțiile plenipotente de a semna „toate decretele privitoare la numiri de persoane, precum și pe acele privitoare la materii urgente” pe tot timpul lipsei sale.Decretul Conducătorului Statului nr. 2.680 din 22 septembrie 1941 pentru delegație, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 225 din 23 septembrie 1941, partea I-a, p. 5.666.

La 22 ianuarie 1942 Pantazi a fost numit ministru secretar de stat al apărării naționale.Decretul Conducătorului Statului nr. 217 din 22 ianuarie 1942 pentru numire de ministru secretar de Stat al Apărării Naționale, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 19 din 23 ianuarie 1942, partea I-a, p. 436.

Pantazi a fost arestat la 23 august 1944, judecat în „lotul Antonescu” și trecut din oficiu în poziția de retragere, alături de mareșalul Antonescu și de alți comandanți militari cu rang înalt ai regimului antonescian, care au fost acuzați că „prin activitatea lor în funcțiunile sau comenzile ce au avut, au sprijinit conducerea politico-militară a Mareșalului Antonescu Ioan, contribuind astfel la dezastrul Armatei”, prin decretul nr. 312 din 6 februarie 1945.Decretul regal nr. 312 din 6 februarie 1945 pentru treceri în poziția de retragere, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 33 din 10 februarie 1945, partea I-a, p. 938. În 1946, Tribunalul Poporului din București l-a condamnat la moarte, pentru crime de război. Premierul Petru Groza i-a comutat pedeapsa cu moartea în muncă silnică pe viață, în timp ce Pantazi era dus spre locul de execuție .

Primul ministru Groza și ministrul de justiție Lucrețiu Pătrășcanu au semnat decretul la 1 iunie 1946 și l-au înaintat, pentru contrasemnare, Regelui Mihai I.

Constantin Pantazi a murit în 1958 în penitenciarul de la Râmnicu Sărat.

Lucrări publicate Cu Mareșalul până la moarte. Memorii, Editura Publiferom, București, 1999

Decorații 20px Ordinul „Steaua României” în gradul de Comandor (8 iunie 1940)Decretul Regal nr. 1.905 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Steaua României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.783. 20px Ordinul „Coroana României” în gradul de Mare Cruce (7 noiembrie 1941)Decretul Regal nr. 3.064 din 7 noiembrie 1941 pentru conferiri de decorații, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 266 din 8 noiembrie 1941, partea I-a, p. 6.996. 20px Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 16 octombrie 1916Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930 Note

Categorie:Nașteri în 1888 Categorie:Nașteri pe 26 august Categorie:Decese în 1958 Categorie:Decese pe 23 ianuarie Categorie:Călărășeni Categorie:Decorați cu Ordinul Steaua României Categorie:Generali români din Al Doilea Război Mondial Categorie:Criminali de război români Categorie:Români condamnați la moarte Categorie:Condamnați la moarte care nu au fost executați Categorie:Decorați cu Ordinul Coroana României Categorie:Decorați cu Ordinul Mihai Viteazul clasa III, în Primul Război Mondial Categorie:Fasciști români Categorie:Români care au murit în detenție