Economia cooperatistă (sau cooperativă) reprezintă un domeniu de cercetare din sfera științelor economice care încorporează studii de cooperare și economie politică pentru studierea și gestionarea de cooperative.
Istorie Economia cooperatistă s-a dezvoltat atât ca o teorie, cât și ca o alternativă concretă pentru capitalismul industrial de la sfârșitul anilor 1700, respectiv începutul anilor 1800. Prin urmare, era o formă apatridă de socialism. De fapt, termenul „socialism” a apărut pentru prima dată în 1827, în revista The Cooperative. Aceste tipuri de socialism au apărut drept o formă de revoltă în urma efectelor negative ale industrialismului, atunci când numeroși clerici, muncitori și industriași din Anglia, precum Robert Owen, au experimentat diferite sisteme de agricultură bazate pe ferme colective și locuințe comunitare, înregistrând diferite grade de succes. Această mișcare era de multe ori asociată altor mișcări progresiste de la acea vreme, precum dreptul de vot al femeilor și aboliționismul.„Industriașul britanic Robert Owen (1771-1858) a înființat un model de oraș industrial în jurul fabricii sale de bumbac, iar mai târziu, un model de comunitate socialistă, New Harmony, în Indiana. Câteva susținătoare ale drepturilor femeilor, precum Emma Martin (1812-1851) din Marea Britanie și Flora Tristan (1801-1844) din Franța, au stârnit controverse, încurajând ideea de socialism ca soluție împotriva opresiunii la care erau supuse femeile”În timp ce socialismul statal a luat amploare la începutul anilor 1900 și a decăzut în secolul al XX-lea, mișcarea cooperatistă s-a bucurat de o creștere exponențială în toate țările afectate de colonialismul britanic și de socialism și anume Canada, Statele Unite, Africa de Sud și cele din Europa. Jessica-Gordon Nembhard a pus cap la cap una dintre cele mai amănunțite monografii academice privind economia cooperatistă, denumită Collective Courage: A History of African American Cooperative Economic Thought and Practice,care arată modul în care comunitățile afro-americane au supraviețuit naționalismului alb, capitalismului și colonialismului din secolul al XX-lea. Alianța Cooperativă Internațională (ACI) a fost înființată în 1895The International Cooperative Alliance, iar Uniunea națională a cooperativelor din sectorul de afaceri în 1916.
După cel de-al Doilea Război Mondial, interesul privind cooperativele din domeniul economic a scăzut, fapt regăsit și în articolele publicate în cărți în perioada postbelică, care aveau o calitate inferioară față de cele publicate în perioada antebelică.
Centrul de Cooperative al Universității din Wisconsin a fost înființat în 1962, fiind probabil prima organizație care a extras informații despre cooperative. În anii 2000, fundația Democracy Collaborative a fost înființată de Universitatea din Maryland,Democracy Collaborative lucru care i-a permis (pe lângă altele) crearea și dezvoltarea unor cooperative. În 2004 a fost înființată Federația Cooperativelor de Lucrători din Statele Unite (FCLSU), care la fel ca ACI, facilitează cooperative de muncă (vezi „Tipurile și structuri de cooperative” de mai jos). Succesul continuu al economiei cooperatiste în ce privește propunerea unor alternative mult mai eficiente pentru firmele capitaliste a dat rezultate atât de bune până în secolul al XXI-lea, încât Adunarea Generală a Națiunilor Unite: “...a declarat anul 2012 ca fiind Anul Internațional al Cooperativelor, punând în lumină contribuția cooperativelor la dezvoltarea socio-economică, dar mai ales impactul pe care acestea l-au avut în privința diminuării sărăciei, creării de locuri de muncă și intregrării sociale.”Economia cooperatistă contemporană a devenit chiar mai populară începând cu anul 2012, cu ajutorul multor discursuri TED care susțin această temă. Acestea demonstrează că economia cooperatistă este capabilă să rezolve probleme în sectoare precum cel imobiliar, alimentar și legat de sărăcie, aspecte pe care țările dezvoltate au fost până în acel moment incapabile să le rezolve. În 2013, FCLSU a dat naștere unei organizații similare, Democracy at Work Institute, care susține evoluția, crearea și transformarea cooperativelor de muncă.
Tipuri și structuri de cooperative
Structuri generale În general, există patru tipuri majore de organizații cooperatiste:
Cooperative de consumatori, în care consumatorii de bunuri si servicii ale unei cooperative sunt definiți ca membri ai acesteia (inclusiv cooperative alimentare cu amănuntul, uniuni de credit, societăți mutuale de asigurări etc.) (Exemplu: REI, uniuni de credit federale, etc.) Cooperative de muncă, care sunt deținute in comun și gestionate in mod democratic de către lucrători/contribuitori. (Exemplu: Asociații de îngrijire la domiciliu, Cooperativa șoferului, Means TV, etc.) Cooperative de producători sau cooperative de furnizori, care sunt deținute și organizate de producători sau furnizori, cum ar fi fermieri (de exemplu, OceanSpray, Sunsweet etc.). Surplusul este distribuit în funcție de cantitatea de bunuri sau servicii pe care membrul a furnizat-o cooperativei. Cooperative de cumpărare, care sunt deținute de organizații care achiziționează în comun bunuri sau servicii.
Așadar, structurile de capitaluri proprii ale cooperativelor sunt diverse și nelimitate. Unele implementează capitalul privat/investitor, în timp ce altele nu. Există multe dezbateri interne cu privire la ceea ce înseamnă cu adevărat „cooperativ”, „democratic” etc., întrucât scopul general al cooperativelor este de a oferi structuri de putere diferite de cele ale instituțiilor capitaliste obișnuite (care sunt deținute de persoane în căutarea de profit ce pot lucra sau nu la firmă), precum și de a îmbunătăți viața economică și socială a lucrătorilor și a tuturor celor implicați dincolo de obținerea unui simplu profit și de crearea de produse/servicii. De exemplu, dacă o firmă este deținută în proporție de 60% de investitori privați și 40% de muncitori, aceasta nu ar fi considerată, în general, o „cooperativă de muncitori”. De asemenea, ESOP-urile nu sunt considerate cooperative, chiar dacă lucrătorii dețin 100% din firmă, din cauză că de obicei modul de guvernare nu este unul democratic.
Structuri juridice Cooperativele pot adopta structuri juridice diferite în funcție de jurisdicție, cum ar fi un LLC, ESOP, 503c non-profit sau o structură juridică distinctă de cooperare (dacă statul prevede una, cum ar fi Massachusetts). ESOP-urile (Equity Stock Ownership Plans, prin care lucrătorii dețin acțiuni pentru pensionare; vezi, de exemplu, Bob's Redmill) care implementează guvernanța democratică sunt denumite colocvial „ESOPeratives”.
În 1996, Noua Zeelandă a adoptat Legea Societăților Cooperative. În 2003, Statutul Societății Cooperative Europene a creat o structură juridică specifică pentru cooperativele din UE.
Fapte și cifre despre cooperative
Există aproximativ 3 milioane de cooperative pe planetă. 12% din umanitatea globală este membru al unei cooperative. 1 din 3 americani sunt membri ai unei cooperative. 1,5 milioane de americani trăiesc într-o cooperativă de locuințe. Cooperativele alimentează cu energie electrică 56% din suprafața de uscat a Statelor Unite și 42 de milioane de oameni. Cooperativele dețin active de peste 1 trilion de dolari la nivel mondial și peste 640 de miliarde de dolari în vânzări anuale. 92 de milioane de americani apelează la 7.500 de uniuni de credit (cooperative deținute de clienți) pentru servicii financiare; 50.000 de familii americane se bazează pe centrele de îngrijire de zi ale cooperativelor. Navy Federal Credit Union (înființată în 1933) este cea mai mare uniune de credit din lume, cu 10,8 milioane de membri, 345 de sucursale și active în valoare de 147,9 miliarde de dolari, care deservește bărbaților și femeilor din Forțele Armate, Departamentul de Apărare, veteranilor și familiilor acestora. Cea mai mare cooperativă de muncitori este Mondragon Corporation din Spania, care are peste 80.000 de asociați (lucrători). Cel mai mare sector cooperatist după numărul de membri este cel al asigurărilor mutuale, cu peste un sfert de milion de membri.
Următoarele statistici provin din: International Labor Organization, “Statistics on Cooperatives.” Disponibil pe https://www.ilo.org/ ; NCEO (2020). Disponibil pe https://www.nceo.org ; International Cooperative Alliance, "Facts and Statistics," https://www.ica.coop/en/cooperatives/facts-and-figures ; NCBA, https://ncbaclusa.coop/resources ; NRECA https://www.electric.coop/electric-cooperative-fact-sheet
Cea mai cuprinzătoare colecție de date privind cele mai mari cooperative provine de la World Cooperative Monitor. (see the 2021 report here )
Trăsături distinctive Cooperativele sunt diferite de firmele convenționale prin faptul că scopul lor nu este acela de a aduce profit acționarilor, ci de a aduce beneficii membrilor (fie că este vorba de lucrători, consumatori, furnizori sau cumpărători). Deoarece unele părți ale mișcării cooperatiste erau anticapitaliste, dar nu la fel de revoluționare precum Marx (care urmărea abolirea întregii proprietăți private), Marx și marxiștii au ezitat să susțină mișcarea cooperatistă (în special cooperativele de consum) în secolul al XIX-lea. Valoarea cooperativelor de consum față de cea a cooperativelor de muncitori continuă să fie dezbătută de teoreticieni, activiști și cercetători (vezi mai jos).
Alianța Internațională a Cooperativelor oferă șapte principii ale cooperativelor, fiecare dintre acestea contrastând cu firmele capitaliste:
„Afiliere voluntară și deschisă” (spre deosebire de participarea forțată/involuntară) „Controlul democratic al membrilor” (spre deosebire de controlul nedemocratic) „Participarea economică a membrilor” (spre deosebire de relațiile pur tranzacționale și managementul cu carte închisă) „Autonomie și independență” (spre deosebire de proprietatea de stat sau corporatistă) „Educație, formare și informare” (spre deosebire de „ Managementul ciupercilor ” în care lucrătorii sunt „ținuți în întuneric”, iar informațiile sunt direcționate în mod intenționat prin canale de putere) „Cooperarea între cooperative” (spre deosebire de concurența între firme) „Preocuparea pentru comunitate” (spre deosebire de preocupările orientate exclusiv spre produs sau profit)
Un rezumat anterior al principiilor cooperatiste este numit „Principiile Rochdale ”.
Guvernele pot defini întreprinderile cooperatiste cu o variantă simplificată a principiilor enumerate mai sus. De exemplu, guvernul australian definește o întreprindere cooperatistă după cum urmează:„Acestea își deservesc membrii prin furnizarea de bunuri și servicii care pot fi indisponibile sau prea costisitoare pentru a fi accesate ca persoane fizice. Membrii împart costurile și își desfășoară activitatea în conformitate cu următoarele principii:
nediscriminare democrație independență educație și îngrijire pentru comunități”.În spațiul public, economia cooperatistă este, de asemenea, suficient de diferită de economia capitalistă, încât și-a înființat și a menținut propriul domeniu (.coop).
Cooperative, dezvoltare durabilă și schimbări climatice Jeffrey Sachs, un economist care colaborează cu Organizația Națiunilor Unite, a subliniat caracterul central al modelelor cooperatiste ale economiei pentru supraviețuirea viitoare a speciei noastre; deși acordă puțină atenție întreprinderilor cooperatiste reale și dezvoltării lor ca modele de producție mai durabile și mai umane, el susține totuși, în general, că oamenii trebuie să „creeze o nouă eră a cooperării la scară globală” pentru a supraviețui.
Elinor Ostrom, prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru economie, a demonstrat capacitatea întreprinderilor și organizațiilor cooperatiste de a gestiona mai eficient bunurile de mediu decât mijloacele strict politice sau de piață.