miniatura|250px|O linie modernă de asamblare auto. Producția în masă, cunoscută și sub numele de producție în flux sau producție continuă, reprezintă producția de cantități substanțiale de produse standardizate într-un flux constant, inclusiv și în special pe liniile de asamblare. Împreună cu producția la comandă și producția în loturi, producția în masă este una dintre cele trei metode principale de producțieProduction Methods , BBC GCSE Bitesize, retrieved 26 October 2012..
Termenul de producție în masă a fost popularizat în 1926 de un articol din Encyclopædia Britannica, scris pe baza corespondenței cu Ford Motor Company. Publicația New York Times a folosit acest termen în titlul unui articol care a apărut însă înainte de publicarea articolului din Britannica.
Metodele de producție în masă se aplică în prezent pentru a produce diferite tipuri de produse: de la substanțe fluide și în vrac (mâncare, combustibili, produse chimice și minereurile), la piese și ansambluri de piese (aparate de uz casnic și automobile).
Unele tehnici de producție în masă, cum ar fi dimensiunile standardizate șda2Di liniile de producție, precedează cu multe secole Revoluția Industrială. Cu toate acestea, producția modernă în masă a fost posibilă abia după introducerea mașinilor-unelte și dezvoltarea tehnicilor de producere a pieselor interschimbabile, începând cu mijlocul secolului al XIX-lea.
Prezentare generală Producția în masă presupune realizarea mai multor exemplare dintr-un produs într-un timp foarte scurt, folosind anumite tehnici de asamblare pentru a trimite produse parțial complete către muncitori, aceștia lucrând fiecare la câte o etapă individuală, în loc să lucreze la un produs întreg de la început până la sfârșit.
Producția în masă de materii fluide implică, de obicei, conducte cu pompe centrifuge sau transportoare cu șuruburi (transportoare elicoidale cu șnecuri) pentru a transfera materii prime sau produse parțial complete între rezervoare. Procesele în flux continuu, cum ar fi rafinarea petrolului sau procesarea materialelor vrac, precum rumegușul și pasta de hârtie, sunt automatizate cu ajutorul unui sistem de control al procesului de fabricare, care utilizează diverse instrumente pentru a măsura variabile precum temperatura, presiunea, volumul și nivelul, oferind apoi feedback.
Materialele în vrac, cum ar fi cărbunele, minereurile, cerealele sau rumegușul, sunt manipulate de transportoare cu bandă, cu lanț, cu lamele, pneumatice sau cu șurub, de elevatoare cu cupă și de echipamente mobile, cum ar fi încărcătoarele frontale. Materialele plasate pe paleți sunt manipulate cu ajutorul stivuitoarelor. Pentru manevrarea materialelor grele, cum ar fi rolele de hârtie, oțelul sau alte echipamente, se utilizează, de asemenea, macarale suspendate, numite uneori și poduri rulante, deoarece acestea traversează de obicei halele mai mari ale fabricilor.
Producția în masă presupune o utilizare intensivă de capital și energie, deoarece aceasta se folosește de o proporție mare de mașini și energie în raport numărul de muncitori. Acesta este un proces în general automatizat, astfel încât cheltuielile totale per unitate de produs sunt reduse. Cu toate acestea, utilajele necesare pentru a crea o linie de producție în masă (cu utilaje precum roboti și prese) sunt atât de costisitoare încât, pentru a fi profitabil, trebuie să existe o anumită asigurare că produsul va avea succes.
Una dintre descrierile producției în masă este că "aptitudinile sunt încorporate în instrument" ("The skill is built in the tool"), ceea ce înseamnă că muncitorul care folosește instrumentul respectiv poate să nu aibă nevoie de aptitudini pentru a realiza produsul respectiv. Un bun exemplu este un alt citat, din perioada secolului al XIX-lea sau începutul secolului al XX-lea, când acest lucru putea fi exprimat astfel: "meșteșugul se află în bancul de lucru în sine" (nu în pregătirea muncitorului). Decât să fie nevoie de un muncitor calificat care să măsoare fiecare dimensiune a fiecărei părți a produsului în raport cu planurile sau cu celelalte piese pe măsura ce era format, mai degrabă existau șabloane pregătite la îndemână, pentru a se asigura că piesa a fost făcută pentru a se potrivi cu celelalte piese la montaj. Piesa finită fusese deja verificată pentru a se potrivi cu toate celelalte piese finite -- iar acest lucru lua mult mai puțin, fără a mai fi nevoie de timp în plus pentru finisarea pieselor ca să se potrivească între ele. Mai târziu, odată cu apariția controlului computerizat (de exemplu, mașinile-unelte cu control numeric), șabloanele au fost eliminate, însă afirmația de mai sus, care spunea că abilitățile (sau cunoștințele) sunt încorporate în scule (sau în procese, sau în documentație), mai degrabă decât în capul muncitorului a rămas valabilă. Acesta este capitalul specializat necesar pentru producția în masă; fiecare banc de lucru și set de scule (sau fiecare mașină-unealtă cu comandă numerică, sau fiecare coloană de fracționare) este diferit (reglat special pentru funcția pe care o îndeplinește).
Istorie
Perioada preindustrială miniatura| Uneori, producția în serie prezintă unele avantaje evidente, așa cum este în cazul acestei matrițe de turnare cu 5 seceri din epoca bronzului expusă la un muzeu din Ekaterinburg, Rusia . miniatura|Această xilogravură din 1568 îl arată pe tipograful din stânga scoțând o pagină din tipar, în timp ce tipograful din dreapta aplică cerneala pe blocurile de text. O astfel de muncă în echipă putea ajunge la 14.000 de mișcări ale mâinilor per zi lucrătoare, ajungând astfel sa tipărească aproximativ 3.600 de pagini: . Piesele, dimensiunile standardizate și tehnicile de producție în fabrică s-au dezvoltat cel mai mult în perioada preindustrială; înainte de inventarea mașinilor-unelte, fabricarea pieselor de precizie, în special a celor din metal, ce necesitau o forță de muncă considerabilă.
Arbaletele realizate cu piese de bronz erau produse în China, în timpul perioadei Sengoku. Împăratul Qin a unificat China, cel puțin o parte din aceasta, prin echiparea marilor armate cu aceste arme, care erau dotate cu un mecanism sofisticat de declanșare alcătuit din piese interschimbabileMass-Produced Pre-Han Chinese Bronze Crossbow Triggers: Unparalleled Manufacturing Technology in the Ancient World. by David Williams. Arms & Armour, Volume 5, Number 2, October 2008, pp. 142-153(12) http://www.ingentaconnect.com/content/maney/aaa/2008/00000005/00000002/art00003 . Se crede, de asemenea, că armata de teracotă care păzește necropola împăratului a fost creată utilizând matrițe standardizate pe o linie de asamblare.
În Cartagina antică, navele de război erau produse în masă pe scară largă la un cost moderat, ceea ce le permitea cartaginezilor să mențină un control eficient asupra Marii Mediteraneene. Multe secole mai târziu, Republica Venețiană va urma exemplul Cartaginei în ceea ce privește producerea de nave, folosind și ei la rândul lor piese prefabricate pe o linie de asamblare: Arsenalul Venețian ajunsese să producă aproximativ o navă în fiecare zi, în ceea ce a fost de fapt prima fabrica din lume, care, în perioada sa de glorie a avut 16.000 de muncitori angajați.
Invenția tiparului cu caractere mobile a permis producerea în masă a unor documente precum cărțile. Primul sistem de tipărire cu caractere mobile a fost inventat în China de către Bi Sheng, în timpul Dinastiei Song, unde era folosit, printre altele, pentru a emite bani de hârtie. Jikji , tipărită în Coreea în anul 1377, reprezintă cea mai veche carte existentă care a fost produsă cu ajutorul tiparului cu caractere mobile din metalMemory of the World, unesco.org, accesat în Decembrie 2021. Johannes Gutenberg, prin inventarea presei tipografice și prin producerea Bibliei Gutenberg, a introdus tiparul cu litere mobile în Europa. Ca urmare, producția în masă în cadrul industriei editoriale europene a devenit obișnuită, ceea ce a dus la o democratizare a cunoașterii, la creșterea alfabetizării și a educației și la începuturile științei moderne.
Jean-Baptiste de Gribeauval, un inginer francez de artilerie, a introdus o proiectare standardizată a tunurilor la mijlocul secolului al XVIII-lea. El a conceput un obuzier de câmp de 150 mm (6 inch) a cărui țeavă, afet și specificații legate de muniție au fost uniformizate pentru toate tunurile franceze. Faptul că piesele acestor tunuri, până la piulițe, buloane și șuruburi, erau standardizate și interschimbabile a făcut producția în masă și repararea lor mai ușoară decât înainte.
Perioada industrială În timpul Revoluției Industriale, au fost utilizate tehnici simple de producție în masă la Portsmouth Block Mills, în Anglia, cu scopul de a se fabrica palane pentru navele Marinei Regale în decursul Războaielor Napoleoniene. Acest lucru a fost realizat în 1803 de Marc Isambard Brunel, în colaborare cu Henry Maudslay, sub conducerea lui Sir Samuel Bentham. În secolul al XVIII-lea, în Anglia, au apărut primele exemple clare ale unor operațiuni de fabricație care erau atent concepute astfel încât să reducă costurile de producție prin specializarea forței de muncă și prin utilizarea de mașiniBrumcarrier. stanga|miniatura|Un palan pentru tachelajul de pe o navă cu vele. Până în 1808, producția anuală în Portsmouth a ajuns la 130.000 de blocuri.