O economie mixtă este definită în mod divers ca un sistem economic care îmbină elemente ale economiilor de piață cu cele ale economiilor planificate, piețele libere cu intervenționismul statului sau întreprinderea privată cu întreprinderea publică. Nu există o singură definiție a economii mixte, A variety of definitions for mixed economy. ci mai degrabă două definiții majore. Prima dintre aceste definiții se referă la un amestec dintre piață și intervenționismul statului, referindu-se la economiile de piață capitaliste cu o supraveghere regulamentară puternică, politici intervenționiste și furnizarea de servicii publice de către guvern. A doua definiție este de natură politică și se referă strict la o economie care conține o combinație între întreprinderea privată și cea publică.
În cele mai multe cazuri și, în special, în ceea ce privește economiile occidentale, termenul „economie mixtă” se referă la o economie capitalistă caracterizată prin predominarea proprietăților private asupra mijloacelor de producție cu întreprinderile realizatoare de profit și acumularea de capital ca forță motrică fundamentală. Într-un astfel de sistem, piețele sunt supuse diferitelor grade de control de reglementare, iar guvernele exercită o influență macroeconomică indirectă prin politici fiscale și monetare, cu scopul de a contracara istoria capitalului ciclurilor de expansiune și contradicție, șomajului și diferențelor de venit. În acest cadru, diferite grade de utilități publice și servicii esențiale sunt furnizate de guvern, activitatea statului fiind adesea limitată în producția bunurilor publice și cerințelor civice universale. Acestea includ asistența medicală, infrastructura fizică și gestionarea terenurilor publice. Pollin, Robert. 2007. '"Resurrection of the Rentier", book review of Andrew Glyn's Capitalism Unleashed:Finance, Globalization and Welfare. New Left Review 46:July–August. pp. 141–142. http://www.peri.umass.edu/fileadmin/pdf/other_publication_types/NLR28008.pdf . "The underlying premise behind the mixed economy was straightforward. Keynes and like-minded reformers were not willing to give up on capitalism, and in particular, two of its basic features: that ownership and control of the economy's means of production would remain primarily in the hands of private capitalists; and that most economic activity would be guided by ‘market forces’, that is, the dynamic combination of material self-seeking and competition. More specifically, the driving force of the mixed economy, as with free-market capitalism, should continue to be capitalists trying to make as much profit as they can. At the same time, Keynes was clear that in maintaining a profit-driven marketplace, it was also imperative to introduce policy interventions to counteract capitalism’s inherent tendencies—demonstrated to devastating effect during the 1930s calamity—toward financial breakdowns, depressions, and mass unemployment. Keynes's framework also showed how full employment and social welfare interventions could be justified not simply on grounds of social uplift, but could also promote the stability of capitalism." Acest lucru contrastează cu capitalismul Laissez-faire, unde activitatea statului se limitează la furnizarea de bunuri și servicii publice, precum infrastructură și cadrul legal pentru protejarea drepturilor de proprietate și aplicarea contractelor.
Referitor la modelele economice occidentale de după Al Doilea Război Mondial, promovate de creștini-democrați și sociali-democrați, economia mixtă este o formă de capitalism în care majoritatea industriilor sunt deținute în mod privat, dar cu un număr mic de utilități publice și de servicii esențiale aflate în proprietate publică. În epoca postbelică, democrația socială europeană a fost asociată cu acest model economic așa cum demonstrează punerea în aplicare a statului social.
Economiile mixte, drept ideal economic, susțin oamenii cu diverse convingeri politice, de obicei de centru-stânga și de centru-dreapta, precum social-democrații "social democracy". Jason P. Abbot. Routledge Encyclopedia of International Political Economy. Ed. R. J. Barry Jones. Taylor & Francis, 2001. 1410 sau democrații creștini.
Etimologie Nu există doar o definiție a economii mixte. A variety of definitions for mixed economy. Cu toate acestea, există, în general, două definiții majore, una fiind politică iar cealaltă apolitică.
Definiția politică a economiei mixte se referă la gradul de intervenție a statului în economia de piață, înfățișând statul ca un urzupator al pieței, presupunând că piața este mecanismul „natural” de alocare a resurselor. Definiția politică se limitează la economiile capitaliste și exclude extinderea până la sistemele non-capitaliste, fiind preocupată de politica publică și influența statului pe piață. Pe de altă parte, definiția apolitică se referă la tipurile de proprietate și de gestionare a întreprinderilor economice dintr-o economie.
Definiția apolitică a economiei mixte se referă strict la o combinație între proprietatea publică și cea privată a întreprinderilor din economie și nu este preocupată de formele politice și politica publică.
Istorie Termenul „economie mixtă” a apărut în contextul dezbaterii politice din Regatul Unit în perioada postbelică, deși setul de politici asociate ulterior termenului fusese susținut încă din anii ’30. Susținătorii economiei mixte, inclusiv RH Tawney, Anthony Crosland și Andrew Shonfield au fost în mare parte asociați cu Partidul Laburist Britanic, chiar dacă Conservatori, inclusiv Harold Macmillan au exprimat păreri similare. Criticii economiei mixte, inclusiv Ludwig von Mises și Friedrich von Hayek, au afirmat faptul că nu poate exista o zonă intermediară durabilă între planificarea economică și economia de piață, iar orice mișcare în direcția planificării socialiste este o mișcare neintenționată spre ceea ce Hilaire Bloc a numit "starea servilă". Gardner, Martin. Whys of a Philosophical Scrivener St. Martin's Press (1991), p. 126
Filozofia politică În sens apolitic, termenul „economie mixtă” este utilizat pentru a descrie sisteme economice, care îmbină diferite elemente ale economiilor de piață și ale economiilor planificate. Deoarece majoritatea ideologiilor politico-economice sunt definite într-un sens idealizat, ceea ce este descris rar - dacă vreodată - există și în practică. Majoritatea nu ar considera absurd să eticheteze o economie care, deși nu este o reprezentare perfectă, seamănă foarte mult cu un ideal, prin aplicarea rubricii care numește acel ideal. Cu toate acestea, atunci când un sistem în cauză se abate într-o măsură semnificativă de la un model economic idealizat sau de la o ideologie, sarcina identificării acestuia poate deveni problematică. Prin urmare, a fost inventat termenul „economie mixtă”. Deoarece este puțin probabil ca o economie să conțină un mix perfect egal, economiile mixte sunt de obicei notate ca fiind orientate către o proprietatea privată sau publică, spre capitalism sau socialism sau spre o economie de piață sau de comandă în diferite grade.
Învățătură socială catolică Autorul iezuit David Hollenbach, SJ a susținut că învățarea socială catolică necesită o „nouă formă” de economie mixtă. El se referă la afirmația lui Papei Pius al XI-lea potrivit căreia guvernul „ar trebui să ofere ajutor membrilor corpului social, dar nu îi poate distruge sau asimila niciodată”. Pius XI, Quadragesimo Anno, para 79, published 15 May 1931, accessed 12 August 2018; the papal text refers to "every social activity", not only to government. Hollenbach scrie că o economie mixtă socială implică forța de muncă, conducerea și statul care lucrează împreună printr-un sistem pluralist și distribuie pe scară largă puterea economică .
Cu toate acestea, savanții ulteriori au ilustrat conceperea subsidiarității ca un „exercițiu politic de sus în jos, condus de guvern” care necesită o lectură selectivă a enciclicelor din anii ’60. O lectură mai cuprinzătoare a învățăturii sociale catolice sugerează o conceptualizare a subsidiarității ca și „concept de jos în sus”, care este „înrădăcinat în recunoașterea unei umanități comune, înafara echivalentului politic al nobilei obligate ”.
Democrația socială europeană În perioada timpurie de după război, în Europa de Vest, partidele social-democrate au respins modelul politic și economic stalinist, care circula atunci în Uniunea Sovietică, adoptând fie o cale alternativă către socialism, fie un compromis între capitalism și socialism. În această perioadă, social-democrații au îmbrățișat o economie mixtă bazată pe predominanța proprietăților private, doar cu o minoritate de utilități esențiale și servicii publice aflate în proprietatea publică. Drept urmare, democrația socială a început să fie asociată cu economia keynesiană, intervenționismul de stat și statutul de bunăstare, abandonând totodată obiectivul anterior de înlocuire a sistemului capitalist (piețele factorilor, proprietatea privată sau munca salarială ) cu un sistem economic socialist diferit calitativ. : "In the second, mainly post-war, phase, social democrats came to believe that their ideals and values could be achieved by reforming capitalism rather than abolishing it. They favored a mixed economy in which most industries would be privately owned, with only a small number of utilities and other essential services in public ownership."
Fascism Deși fascismul este, în primul rând, o ideologie politică care subliniază importanța problemelor culturale și sociale asupra economiei, acesta susține, în general, o economie mixtă și larg capitalistă. Fascismul susține un intervenționism de stat asupra piețelor și întreprinderilor private, alături de un cadru corporatist, denumit „a treia poziție ” care, în mod evident, își propune să fie o cale de mijloc între socialism și capitalism, prin medierea disputelor între forța de muncă și cea de afaceri pentru promovarea unității naționale. Regimurile fasciste ale secolului XX din Italia și Germania au adoptat programe de lucru publice considerabile pentru a-și stimula economiile, intervenționismul de stat în economiile dominate în mare parte de sectorul privat pentru a promova rearmamentul și interesele naționale. Savanții au deosebit New Dealul american de programele de lucru publice promovate de fascism, susținând că fascismul a apărut în mod similar ca răspuns la amenințarea revoluției socialiste și a vizat în mod asemănător „salvarea capitalismului” și a proprietății private. The Political Economy of Fascism, by Gupta, Dipankar. 1977. Economic and Political Weekly, Vol. 12, No. 25 (Jun. 18, 1977), pp. 987-992
Socialism „Economiile mixte”, fiind un amestec de întreprinderi social deținute si private, au fost prezise și pledate de diverși socialiști ca formă de tranziție necesară între capitalism și socialism. În plus, o serie de propuneri pentru sistemele socialiste cer un ansamblu de diferite forme de proprietate a întreprinderii, inclusiv un rol pentru întreprinderea privată. De exemplu, concepția lui Alexander Nove despre „socialismul fezabil” conturează un sistem economic bazat pe o combinație de întreprinderi de stat pentru industrii mari, cooperative de muncitori și consumatori, întreprinderi private pentru operațiuni de scară mică și întreprinderi deținute individual. Feasible Socialism: Market or Plan – Or Both: http://www.whatnextjournal.co.uk/Pages/Ratner/Feassoc.html
Teoreticianul social-democrat Eduard Bernstein a pledat pentru o formă de economie mixtă, considerând că un sistem mixt de întreprindere publică, cooperativă și privată va fi necesar pentru o lungă perioadă de timp înainte de evoluarea capitalismului pe cont propriu în socialism. Steger, Manfred B. The Quest for Evolutionary Socialism: Eduard Bernstein And Social Democracy. Cambridge, England, UK; New York, New York, USA: Cambridge University Press, 1997. pg. 146.