Academia Germană de Științe, sau Academia Leopoldină, în limba , este academia națională a Germaniei.
Istoric thumb|230px|Împăratul Leopold I thumb|230px|Miscellanea Curiosa cu mottoul, 1688 Secolul XVII și XVIII Academia Leopoldină este cea mai veche academie științifică și medicală. Mai târziu, s-a deschis și pentru științele empirice cum sunt cele comportamentale, sociale și umaniste. Nunquam otiosus („Niciodată inactiv”) este mottoul ei. Societăți științifice similare au apărut după Războiul de Treizeci de Ani în Anglia (Royal Society, 1660)Richard Toellner, Uwe Müller, Benno Parthier, Wieland Berg (ed.): Die Gründung der Leopoldina – Academia Naturae Curiosorum – im historischen Kontext - Johann Laurentius Bausch zum 400. Geburtstag”, nr. 49, Editura Wissenschaftliche Verlagsgesellschaft, Stuttgart 2008, p. 135-162 (autor: Philip Beeley) și Franța (Academia Franceză de Științe, 1666).Richard Toellner, Uwe Müller, Benno Parthier, Wieland Berg (ed.): Die Gründung der Leopoldina – Academia Naturae Curiosorum – im historischen Kontext - Johann Laurentius Bausch zum 400. Geburtstag”, nr. 49, Editura Wissenschaftliche Verlagsgesellschaft, Stuttgart 2008, p. 163-173 (autor: Claude Debru)
Leopoldina a fost fondată la 1 ianuarie 1652 în orașul imperial Schweinfurt de către medicii Johann Laurentius Bausch (1605-1665), Johann Michael Fehr (1610-1688), Georg Balthasar Metzger (1623-1687) și Georg Balthasar Wohlfahrt (1607-1674) ca societate privată sub denumirea Academia Naturae Curiosorum. Biblioteca societății asociată a cuprins între altele monografii medicale și farmaceutice, care au fost numite în statutele (leges) tinerei academiei modele pentru activitatea viitoare. Bausch a determinat în testamentul său, că pentru viitor, biblioteca să fie transmisă ereditar întotdeauna unui medic din familie. Într-un prim program ambițios de lucru, organizația a vrut să desăvârșească tradiția literară până la aproximativ 1630 (care a culminat în jurul începutului secol al XVII-lea): publicarea de monografii enciclopedice care aveau să cuprindă toate obiectele din regnul mineral, vegetal și animal începând în antică, pentru a face disponibil medicilor toate cunoștințele deja din cele mai vechi timpuri, dar în conformitate cu criteriile științifice uniforme, adormam și formam Academiae Naturae Curiosorum, cu alte cuvinte, să fie creată o enciclopedie completă a remediilor.Wieland Berg: „Die frühen Schriften der Leopoldina – Spiegel zeitgenössischer Medizin und ihrer Anverwandten“, în: „Schriftenreihe für Geschichte der Naturwissenschaften, Technik und Medizin”, Editura NTM, vol. 22, nr. 1, Leipzig 1985, p. 69 Dar volumul enorm de muncă cerut în primele leges ( la fiecare șase luni un obiect), a suprasolicitat membri. Astfel prima monografie a apărut la nouă ani după înființarea academiei. Ea a fost scrisă de Philipp Jacob Sachs von Lewenhaimb (1627-1672) sub titlul Ampelographia și a fost o lucrare cu imagini de 670 de pagini deasupra viței de vie.Philipp Jacob Sachs von Lewenhaimb: „Ampelographia sive Vitis Viniferae […]”, Editura Vitus Jacob Trescher & Christian Michaelis, Leipzig; Breslau 1661
În anul 1670 societatea a publicat pentru prima dată jurnalul anual Miscellanea Curiosa medico-physica Academiae Naturae Curiosorum sive Ephemeridum medico-physicarum germanicarum curiosarum căutând în același timp, recunoașterea imperială a tinerei academii. De acea, jurnalul a fost dedicat împăratului Leopold I al Sfântului Imperiu Roman. Și chiar, însă 1677, societatea a fost recunoscută de Leopold, cunoscut pentru interesul său deosebit în artele și științele timpului său, acum numită oficial Akademie des Heiligen Römischen Reiches („Academia de Sfântul Imperiu Roman“), iar la 7 august 1687 a confirmat prin decret privilegiile imperiale ale academiei. Președintele și directorul, responsabili pentru publicarea revistei precum și succesorii lor au fost numiți doctori personali imperiali și înnobilați. De deosebită importanță pentru activitatea ulterioară a academiei a fost eliberarea de cenzură. De atunci a fost numită Sacri Romani Imperii Academia Caesareo-Leopoldina Naturae Curiosorum, din care derivă forma scurtă din prezent „Leopoldina”.Uwe Müller, Danny Weber und Wieland Berg: „Protocollum Academiae Caesareo-Leopoldinae Naturae Curiosorum, în: „Acta Historica Leopoldina”, nr. 60. Stuttgart 2013, p. 41Richard Toellner, Uwe Müller, Benno Parthier, Wieland Berg (ed.): Die Gründung der Leopoldina – Academia Naturae Curiosorum – im historischen Kontext - Johann Laurentius Bausch zum 400. Geburtstag”, nr. 49, Editura Wissenschaftliche Verlagsgesellschaft, Stuttgart 2008, p. 13-41
Împăratul Carol al VI-lea (1685-1740) a acordat în 1712 un sprijin semnificativ financiar pentru publicarea revistei și a aprobat schimbarea numelui în Kaiserlich Leopoldinisch-Carolinische Akademie der Naturforscher (Academia Imperială Leopoldină-Carolingiană a Naturaliștilor), iar împăratul Carol al VII-lea (1697-1745) a confirmat și a completat privilegiile academiei în 1742.Johann Ferdinand Neigebaur: „Geschichte der kaiserlichen leopoldino-carolinischen deutschen Akademie der Naturforscher während des zweiten Jahrhunderts ihres Bestehens”, Editura Frommann, Jena 1860, p. 10-11
Secolul XIX thumb|230px|Loja masonică 1825 thumb|230px|Sediul vechi în Halle Academia a câștigat o recunoaștere internațională din ce în ce mai mare și sa răspândit, de asemenea, peste granițele confesionale. În secolul al XIX-lea, sub președinția lui Christian Gottfried Nees von Esenbeck (1776-1858), revista a fost reformată, purtând acum numele Nova Acta Leopoldina și a dezvoltat un efect științific remarcabil, nu în ultimul rând datorită adăugării de gravuri de cupru rafinate.Kai Torsten Kanz, Johanna Bohley, Dietrich von Engelhardt: „Die Leopoldina zwischen Französischer Revolution und innerer Reform - Die Präsidentschaften von Nees von Esenbeck, Kieser und Carus von 1818 bis 1869”, în: Benno Parthier, Dietrich von Engelhardt (ed.): „350 Jahre Leopoldina – Anspruch und Wirklichkeit”, comemorativ al Deutsche Akademie der Naturforscher Leopoldina 1652–2002, Halle 2002, p. 121 pp.
Președintele Wilhelm Friedrich Georg Behn (1808-1878) reformat instituția, formând astfel o organizație științifică modernă. Noul statut, hotărât în 1872, a ținut seamă de specializarea științelor prin introducerea de secțiuni, fiecare în frunte cu un conducător de departament, un consiliul de administrație din grupurilor adjuncte regionale ca legislatori și președinția în calitate de executivă.Michael und Joachim Kaasch: „Von der Akademiereform über Konsolidierung und Kontinuität in die Krise – Die Leopoldina unter den Präsidenten Behn, Knoblauch, Freiherr von Fritsch und Wangerin von 1870 bis 1921, în: Benno Parthier, Dietrich von Engelhardt (ed): „350 Jahre Leopoldina – Anspruch und Wirklichkeit”, „Festschrift der Deutschen Akademie der Naturforscher Leopoldina 1652–2002”, Halle 2002, p. 157 pp.Georg Uschmann: „Kurze Geschichte der Akademie”, în: Präsidium der Akademie (ed.): „Deutsche Akademie der Leopoldina 1652–1977”, Editura Wissenschaftliche Verlagsgesellschaft, suplementul 1, Leipzig 1977, p. 44 pp. thumb|230px|Biblioteca Leopoldină Din anul 1878, sub președinția lui Hermann Knoblauch (1820-1895), academia a luat sediul final în Halle ca urmare a unei inițiative pentru o clădire nouă a bibliotecii în acest oraș prin bibliotecarul universitar Oscar Grulich (1844-1913), care o supraveghease pentru ani de zile. Astfel, după finalizarea proiectului, sediul permanent al academiei s-a mutat și el acolo. Anterior, locul a fost stabilit de acela de reședință al președintelui respectiv. Așa Leopoldina se afla de-a lungul secolelor în Schweinfurt, Nürnberg, Augsburg, Altdorf, Erfurt, Halle, apoi din nou în Nürnberg, Erlangen, Bonn, Breslau, Jena, Dresden și, din nou, Halle.Michael und Joachim Kaasch: „Von der Akademiereform über Konsolidierung und Kontinuität in die Krise – Die Leopoldina unter den Präsidenten Behn, Knoblauch, Freiherr von Fritsch und Wangerin von 1870 bis 1921, în: Benno Parthier, Dietrich von Engelhardt (ed): „350 Jahre Leopoldina – Anspruch und Wirklichkeit”, „Festschrift der Deutschen Akademie der Naturforscher Leopoldina 1652–2002”, Halle 2002, p. 164 pp.
Secolul XX și XXI În ciuda tuturor problemelor cauzate de Primul Război Mondial și a răsturnării sistemului imperial, academia nu a fost afectată, numai situația financiară sa înrăutățit. În ajunul preluării de putere de către Adolf Hitler și a partidului NSDAP, savantul elvețian Emil Abderhalden (1877-1950) a fost numit președintele societății. El dorea să dea academiei din nou un profil internațional, însă a fost confruntat după scurt timp cu un alt spirit al vremurilor. După preluarea puterii de către naziști în 1933, academia sub Emil Abderhalden a pus în aplicare cu regularitate legea pentru restabilirea serviciului public profesional (7 aprilie 1933) prin faptul că nu au mai fost luați membri evrei noi, în timp ce până în 1932 au fost propuși numeroși savanți evrei, (Albert Einstein de Abderhalden însuși). El a refuzat inițial eliminarea de membrii din motive politice, opunându-se vicepreședintelui nazist Johannes Weigelt (1890-1948). Dar în cartea de înmatriculare stă scris cu creion „șters” sub numele lui Einstein, fără dată, și deja în lista de membri din 1933 lipsește numele său, probabil ca reacție în urma întreruperi tuturor contactelor sale cu Germania.Benno Parthier: „Die rätselhafte ‚Streichung‘ von Albert Einsteins Mitgliedschaft im Matrikelbuch der Leopoldina - Ein Indizienbericht mangels eindeutiger Beweise”, nr. 45, Editura Wissenschaftliche Verlagsgesellschaft, Stuttgart 2005, p. 413–429 La sesiunea festivă din 1937, a fost tipărită încă odată o listă completă a tuturor membrilor Leopoldinei incluzând majoritatea celor evreiești și prezentată publicului larg, astfel, de asemenea, celebrităților naziste, ce a reprezentat un afront (care a rămas fără consecințe), dar ce documentează că Abderhalden nu s-a grăbit în nici un caz să își facă datoria.Emil Abderhalden: „Verzeichnis der Mitglieder der Akademie und ihrer Förderer, Zusammensetzung des Vorstandes und Senates”, în: „Bericht über die Tätigkeit der Kaiserlich Leopoldinisch-Carolinischen Deutschen Akademie der Naturforscher vom 1. April 1933 bis 31. März 1937”, Halle 1937, p. 33–59Wieland Berg: „Emil Abderhalden und die Deutsche Akademie der Naturforscher Leopoldina nach 1932 – eine Projektskizze”, în: Jahrbuch (anuarul) 1991, Halle 1992, p. 265-284
Doar după instrucțiuni explicite către toate societăților al „cartelul academiilor”, membrii consiliului au discutat problema la 23 noiembrie 1938 și au decis să elimine restul membrilor evrei. Astfel, la 30 noiembrie 1938, majoritatea acestor membrii au fost scoși oficial din listă cu dată precisă. Cu toate acestea, ei au continuat să primească cărțile din anul curent ale Nova Acta Leopoldina. Fapt este, că cei mai mulți savanți de religie mozaică cu naționalitate străină au fost tot așa de puțin eliminați ca și câțiva germani, de exemplu chimistul Edmund Oskar von Lippmann (1857-1940) sau Karl Wessely (1874-1953). S-a constat ulterior, că celelalte acte fuseseră scoase din arhivă, dar nu distruse, ci depuse într-un registru separat și ascunse tot timpul în spatele unei perdele. Deja la 9 mai 1945 au fost reînșirate. Nouă membri ai Leopoldinei și-au pierdut viața prin tirania nazistă (8 evrei, un creștin).