Războaiele Ruso–LituanieneConflictele sunt denumite în istoriografia poloneză , adică „războaiele moscovite”, sau „războaiele muscălești”, iar în cea rusă — „Războaiele Lituaniene”. au fost un șir de conflicte armate între Marele Ducat al Lituaniei, aliat cu Regatul Poloniei, și Marele Cnezat al Moscovei. După mai multe înfrângeri în fața lui Ivan al III-lea și Vasile al III-lea, lituanienii s-au bazat din ce în ce mai mult pe ajutorul polonez, factor ce a contribuit la crearea Uniunii Polono-Lituaniene. Înaintea primei reprize de războaie din secolul al XV-lea, Marele Ducat al Lituaniei cucerise multe teritorii rutenești, de la Kiev la Mojaisk, în urma prăbușirii statului acestora după invaziile mongole. De-a lungul șirului de războaie, mai ales în secolul al XVI-lea, muscalii au reușit să-și extindă domeniul către vest, cucerind și ei unele din teritoriile care în trecut făcuseră parte din Rutenia Kieveană.
Context istoric
Secolul al XIV-lea: expansiunea Lituaniei thumb|349x349px|Expansiunea statului lituanian între secolele al XIII-lea-al XV-lea Țaratul moscovit și Lituania fuseseră implicate într-o serie de conflicte de la domnia lui Gediminas, care a înfrânt o coaliție de voievozi ruteni în și a cucerit Kievul, fosta capitală a Ruteniei Kievene. Până la jumătatea secolului al XIV-lea, Lituania s-a extins absorbind Cernigăul și Severia. Algirdas, urmașul lui Gediminas, a făcut o alianță cu Marele Cnezat al Tverului și a efectuat trei expediții împotriva Moscovei, încercând să profite de tinerețea marelui cneaz al Moscovei, Dmitri Ivanovici, care a reușit totuși să respingă aceste atacuri.
Primele intruziuni ale trupelor lituaniene în cnezatul moscovit au avut loc în 1363. În 1368, Algirdas a efectuat prima expediție majoră împotriva Moscovei. După ce a devastat zona de frontieră, liderul lituanian a izgonit oastea cneazului Starodoubului, Simeon Dmitrievici Krapiva și cneazului Obolenskului Konstantin Iurevici. La 21 noiembrie, Algirdas a pus pe fugă străjerii muscali de pe râul Trosna. Algirdas nu a reușit însă să cucerească Kremlinul de la Moscova. Oastea lui Algirdas a pârjolit împrejurimile cetății și a capturat o parte importantă a populației moscovite. În 1370, Algirdas a lansat o nouă campanie împotriva Moscovei. El a devastat zona din preajma Volok Lamskiului. La 6 decembrie, el a asediat Moscova și a început să devasteze zona din jur. După ce a primit veste că cneazul Vladimir Andreevici sosește în ajutorul Moscovei, Algirdas s-a întors în Lituania. În 1372 Algirdas a atacat din noul cnezatul moscovit și a ajuns până la . Marele cneaz al Moscovei, Dmitry Ivanovich, i-a gonit însă pe soldații lui Algirdas și s-a convenit asupra unui armistițiu. În 1375, Algirdas a mai devastat și cnezatul Smolenskului.Serghei Soloviov. Istoria Rusiei din cele mai vechi timpuri, ISBN 5-17-002142-9, v.3
Unele elemente moscovite doreau să dobândească control asupra tuturor teritoriilor ce făcuseră anterior parte din Rutenia Kieveană, dintre care multe acum fuseseră cucerite de Marele Ducat al Lituaniei (inclusiv teritoriile actuale ale Belarusului și Ucrainei). Mai mult, Moscova dorea să-și extindă accesul la Marea Baltică, o rută comercială din ce în ce mai importantă. Astfel, conflictul dintre Lituania și Moscova era abia la început.Obolensky (2000), p. 365Perrie (2002), p. 98
Secolul al XV-lea: întărirea Moscovei Conflictele s-au reluat în timpul domniei fiului lui Dmitri, Vasile I, care a fost căsătorit cu , unica fiică a marelui duce al Lituaniei. În 1394, Vytautas a devastat Marele Cnezat al Reazanului, arzând multe sate. În 1402, a intrat în conflict cu ginerele său pentru controlul asupra cnezatului Smolenskului. După ce Vytautas i-a cucerit capitala, cneazul a fugit la curtea lui Vasile și a încercat să obțină ajutorul acestuia pentru recucerirea Smolenskului. Vasile a ezitat până când Vytautas a înaintat spre Pskov. Alarmat de expansiunea persistentă a Lituaniei, Vasile a trimis oaste pentru a-i ajuta pe pskoveni împotriva socrului său. Armatele rusă și lituaniană s-au întâlnit lângă dar niciunul din comandanți nu s-a aventurat să ordone un atac. S-a ajuns din nou la pace, iar Vytautas a păstrat Smolenskul.
Primul război, cel de graniță (1492–1494) Ivan al III-lea se considera moștenitor al Imperiului Bizantin decăzut și apărător al Bisericii Ortodoxe. El s-a proclamat și suveran al toată Rutenia și a revendicat drepturi asupra fostelor teritorii ale Ruteniei Kievene.Kiaupa (2000), p. 221 Aceste ambiții au fost susținute de constanta creștere a puterii și a teritoriului Cnezatului Moscovei. Dominația mongolă asupra cnezatelor rusești a luat sfârșit după cu al Hoardei de Aur în 1480. Moscova și-a extins influența asupra în 1456, a anexat Republica Novgorodului în 1477 și în 1483.Petrauskas (2009), p. 460 Alte obiective expansioniste ale lui Ivan al III-lea se ciocneau cu interesele lituanienilor.
În perioada 1486–1487, teritoriile aflate de-a lungul vag definitei granițe între Lituania și Moscova în zona cursului superior al râului Oka erau atacate de moscoviți,Petrauskas (2009), p. 460 aliați cu Meñli I Giray, han al Crimeei.Smith Williams (1907), p. 179 Tensiunile au continuat să crească. În august 1492, fără a declara război, Ivan al III-lea a demarat ample acțiuni militare: a capturat și a ars , , și ,Stevens (2007), p. 57 a prădat , a atacat teritoriile cnejilor din Veazma.Petrauskas (2009), p. 461 Nobilii ortodocși au început să treacă de partea Moscovei, care promitea protecție mai bună față de raidurile militare și oprirea discriminărilor religioase practicate de lituanienii catolici. Ivan al III-lea a declarat oficial război în 1493, dar conflictul s-a terminat repede.Petrauskas (2009), p. 461 Marele Duce al Lituaniei Alexandru Jagiellon a trimis la Moscova o solie să negocieze pacea. S-a încheiat o pace „veșnică” la 5 februarie 1494. Acordul marca primele pierderi teritoriale ale Lituaniei în fața Moscovei: principatul Veazmei și o regiune importantă pe cursul superior al râului Oka.Kiaupa (2000), p. 221 Zona pierdută a fost estimată la 87.000 km2.Norkus (2009), p. 61 Cu o zi înaintea confirmării oficiale a tratatului, Alexandru Jagiellon s-a logodit cu , fiica lui Ivan al III-lea (logodna s-a celebrat prin delegat, mirele fiind reprezentat de , Alexandru fiind în Polonia).Petrauskas (2009), p. 463
Al doilea război (1500–1503) thumb|271x271px|Campaniile militare din 1500 Ostilitățile s-au reluat în mai 1500,Davies (2005), p. 111 când Ivan al III-lea a profitat de o campanie polono-maghiară împotriva Imperiului Otoman.Kiaupa (2000), p. 221 Preocupate cu luptele cu turcii, Polonia și Ungaria nu puteau ajuta Lituania. Pretextul a fost presupus intoleranță față de ortodocși la curtea Lituaniană. Elenei i s-a interzis de către tatăl ei Ivan al III-lea să se convertească la catolicism, ceea ce i-a dat lui Ivan multe ocazii, ca „apărător al tutuor ortodocșilor”, să se amestece în chestiunile interne ale Lituaniei și să-i agite pe ortodocșii din Marele Ducat.Kiaupa (2000), p. 221
Moscoviții au înaintat rapid peste forțele lituaniene la Breansk, Veazma,Davies (2005), p. 111 , Toropeț, Putîvl.Stevens (2007), p. 58 Nobilii locali, dintre care familia , s-au raliat adesea cauzei moscovite. Un alt atac a venit dinspre sud-est în , Volînia și Podolia.Petrauskas (2009), p. 463 La 14 iulie 1500, lituanienii au suferit o grea înfrângere în ; a căzut prizonier. Înfrângerea a fost unul din motivele pentru care s-a propus între Polonia și Lituania. În noiembrie 1501, lituanienii au fost din nou înfrânți în . Tătarii crimeeni au distrus Hoarda de Aur, aliat al Lituaniei, cucerind capitala, Noul Sarai, în 1502.Magocsi (2010), p. 180
În iunie 1501, Ioan I Albert, regele Poloniei, a murit lăsându-l pe fratele său Alexandru Jagiellon, mare duce al Lituaniei, cel mai puternic candidat la tronul Poloniei. Alexandru a devenit preocupat mai mult de succesiune.Petrauskas (2009), p. 464 Pentru a contra acuzațiile ce veneau pe linie religioasă, Alexandru a încercat să stabilească o între catolici și ortodocși, după cum fusese imaginată la conciliul de la Florența – ortodocșii păstrându-și tradițiile, dar acceptându-l pe papă drept suveran spiritual.Nowakowska (2007), p. 134 a acceptat un astfel de aranjament, dar Elena a protestat. Nobilii poloni, între care episcopul și cardinalul , au discutat posibilitatea unui divorț regal.Nowakowska (2007), pp. 134–135
Războiul a continuat între timp, doar că nu atât de bine pentru Moscova. Oștile lituaniene au sosit în regiune, și i-au încetinit pe moscoviți. Ordinul Livonian, condus de Wolter von Plettenberg, s-a alăturat și el războiului ca aliat al Lituaniei.Stevens (2007), p. 58 Trupele livone au câștigat în august 1501, au asediat Pskovul, și au câștigat bătălia de pe lacul Smolino în septembrie 1502. În 1502, Ivan al III-lea a organizat o campanie de cucerire a Smolenskului, dar orașul a rezistat asediului întrucât moscoviții au ales o strategie slabă și nu aveau suficientă artilerie.Stevens (2007), p. 58 Negocierile de pace au început pe la jumătatea lui 1502. Alexandru i-a cerut lui Ladislau al II-lea al Boemiei și Ungariei să acționeze ca mediator și s-a convenit un armistițiu pe șase ani în ziua de Buna Vestire (25 martie) în 1503.Nowakowska (2007), pp. 135–136 Marele Ducat al Lituaniei a pierdut circa 210.000 de kilometri pătrați,Norkus (2009), p. 61 adică o treime din teritoriu: Cernigău, Novhorod-Siverski, , teritorii din jurul cursului superior al râului Oka.Kiaupa (2000), p. 221 Istoricul rus Matvei Kuzmici Liubavskii estima pierderile Lituaniei la 70 de voloste, 22 de orașe și 13 sate.Alef (1959), p. 155 Lituanienii au recunoscut și și titlul lui Ivan de suveran al tuturor rusilor.Smith Williams (1907), p. 179
Al treilea război (1507–1508) + Pierderile teritoriale ale Marelui Ducat al Lituaniei între 1430 și 1583Norkus (2009), pp. 60–62AnSuprafață (aproximativ) Explicație 1429 930.000 km2 (360,000 sq mi) Cea mai mare întindere 1430 Pierdut 21.000 km2 A pierdut Podolia de vest în favoarea Poloniei în timpul 1485 Pierdut 88.000 km2 A pierdut Edisanul în favoarea Hanatului Crimeei 1494 Pierdut 87.000 km2 Primul război cu Moscova 1503 Pierdut 210.000 km2 Al doilea Război cu Moscova 1522 Pierdut 56.000 km2 Al patrulea război cu Rusia; inclusiv Smolensk 1537 Câștigat 20.000 km2 Al cincilea război cu Rusia 1561 Câștigat 85.000 km2 A câștigat prin 1569 Pierdut 170.000 km2 A cedat Poloniei teritoriile ucrainene prin Unirea de la Lublin 1582 Pierdut 40.000 km2Războiul Livonian 1583 365.000 km2 Teritoriul după Războiul Livonian În 1506, Alexandru a murit. Vasile al III-lea, care i-a urmat la tron tatălui său Ivan al III-lea în 1505, și-a depus candidatura pentru tronul Poloniei,Smith Williams (1907), p. 185 dar nobilii polonezi l-au ales pe Sigismund I cel Bătrân, care a fost încoronat atât ca rege al Poloniei cât și ca mare duce al Lituaniei. În 1507, Sigismund I a trimis soli la Moscova, cerând retrocedarea tuturor teritoriilor cedate prin armistițiul din 1503.Kiaupa (2000), p. 225 În același timp, hanul Meñli I Giray a rupt alianța cu Moscova din cauza campaniei sale împotriva Kazanului.Smith Williams (1907), p. 185 Sigismund I a primit un pentru teritoriile moscovite Novgorod, Pskov, Reazan.Smith Williams (1907), p. 185