A nu se confunda cu muzicianul Ion Vasilescu (1903 - 1960)
Ion Valjan (pseudonimul literar al lui Ion Al. Vasilescu), n. 16 decembrie 1881, Turnu Măgurele - d. 29 aprilie 1960, spitalul Penitenciarului Văcărești, București) a fost avocat, judecător, om politic, dramaturg, memorialist român.
Biografie Primii ani Tatăl său, originar din Slatina, era funcționarul vamal Alexandru Vasilescu, iar mama a fost Elisa Alexandrina Bătășanu, originară din satul Ciorâca, comuna Chilia (astăzi, sat în comuna olteană Făgețelu).
Tatăl ajunge șeful vămii la Turnu Măgurele, loc în care se naște viitorul magistrat și dramaturg, Ion Alexandru Al. Vasilescu, consacrat în literatură ca I. ValjanVolumul „Cu glasul timpului" de Ion Valjan, la Humanitas
Copilul trăiește cu părinții la Turnu Măgurele, până când intră în clasa I, pe care o parcurge la Giurgiu, unde tatăl său, conform, reglementărilor din domeniul vamal, primește un nou loc de muncă. Clasele a II-a și a III-a le urmează la Ploiești, apoi familia se mută Turnu Severin, unde Ion Al. Vasilescu parcurge clasa a IV-a (în anul școlar 1891/1892) și, mai departe, clasele elementare și o parte din cele liceale în cadrul Liceului Traian din Turnu Severin, continuate la Liceul Nicolae Bălcescu din Brăila, unde l-a avut coleg de bancă pe Panait Cerna. De fapt, este „reperat” viitorul Ion Al. Vasilescu - Valjan ca violonist chiar, într-o fotografie brăileană din 1899, fiind probabil la finele liceului.
În 1903 a absolvit Facultatea de Drept a Universității din Iași, după care și-a dat doctoratul la Paris.. A fost directorul Teatrului Național din București în perioada 1923–1924 și director general al teatrelor României între 1923–1926.
După 1945 Valjan a fost arestat în 1950; a fost închis la Aiud, la Ocnele Mari și la Pitești.
Distincții Medalia „Meritul Cultural” clasa a II-a, pentru teatru (22 septembrie 1931)
Opera literară Piese de teatru Comedii (1912) — Ce știa satul... - prima piesă de teatru radiodifuzată în România la 18 februarie 192980 de ani de Teatru National Radiofonic (1920) — Nodul gordian (1920) — Lacrima (1941) — O inspecție (1933 și 1936) — Generația de sacrificiu
Postume Teatru. Generația de sacrificiu, București, Editura Minerva, (1985) și Vremea, (1998); Cu glasul timpului. Amintiri, București, Editura Eminescu, (1987 și 1996); Humanitas, * (2013); Trei crime celebre, București, Garamond, (1994).
Referințe și note
Vezi și Listă de dramaturgi români
Categorie:Nașteri în 1881 Categorie:Nașteri pe 16 decembrie Categorie:Decese în 1960 Categorie:Decese pe 29 aprilie Categorie:Avocați români Categorie:Decese în București Categorie:Dramaturgi români Categorie:Judecători români Categorie:Magistrați români Categorie:Memorialiști români Categorie:Oameni din Turnu Măgurele Categorie:Politicieni români Categorie:Români cunoscuți sub pseudonimele folosite Categorie:Scriitori români din secolul al XX-lea Categorie:Victime ale regimului comunist din România