miniatura|Un mac de opiu în Turcia, cca. 1988.
Opiul (cunoscut și sub numele de lacrimile macului sau Lachryma papaveris) este latexul uscat obținut din capsulele semințelor de mac de opiu, Papaver somniferum.Definiția opiului, Drugs.com. Accesat 28 februarie 2015 (https://www.drugs.com/dict/opium.html) Latexul de mac reprezintă sucul lăptos extras din capsulele de Papaver somniferum, care conține mai mulți alcaloizi opiacei, precum morfina și codeina, care se solidifică la uscare și formează opiul brut. Aproximativ 12% din opiu este format din alcaloidul analgezic morfină, care este procesat chimic pentru a produce heroină și alți opioidzi sintetici pentru uz medicinal și pentru traficul ilegal de droguri. Principalii alcaloizi psihoactivi ai opiului, în primul rând morfina, acționează asupra receptorilor μ-opioidici, provocând analgezie și dependență, utilizarea pe termen lung ducând la toleranță, dependență și risc crescut de cancer. Latexul conține, de asemenea, opiatele strâns înrudite codeină și tebaină, precum și alcaloizi non-analgezici, cum ar fi papaverină și noscapină. Metoda tradițională, care necesită multă muncă, de obținere a latexului este de a zgâria ("cresta") manual păstăile imature de semințe (fructele); latexul se scurge și se usucă formând un reziduu lipicios, gălbui, care este ulterior răzuit și deshidratat.
Cuvântul românesc pentru opiu este un împrumut din franceză (opium), care la rândul său provine din latină (opium), care derivă din ὄπιον (ópion), un diminutiv al lui ὀπός (opós, "suc de plantă").opium | Etymology of opium by etymonline, www.etymonline.com (https://www.etymonline.com/word/opium) Cuvântul meconiu (derivat din grecescul pentru "asemănător opiului", dar acum folosit pentru a se referi la materiile fecale ale nou-născutului) se referea istoric la preparate înrudite, mai slabe, făcute din alte părți ale macului de opiu sau din diferite specii de maci.HON Mother & Child Glossary, Meconium, Simon O'Dochartaigh, hon.ch. Accesat 4 aprilie 2016 (http://www.hon.ch/Dossier/MotherChild/labor_complications/birth_meconium.html) Regiunea mediteraneană deține cele mai vechi dovezi arheologice ale utilizării macului de opiu de către om, datând de peste 5000 î.e.n., cultivarea începând în jurul anului 3400 î.e.n. în Mesopotamia. Opiul a fost utilizat pe scară largă pentru hrană, medicină, ritualuri și ca analgezic în civilizațiile antice, inclusiv în Grecia, Egipt și societățile islamice până în Evul Mediu.
Metodele de producție nu s-au schimbat semnificativ din antichitate. Prin ameliorarea selectivă a plantei Papaver somniferum, conținutul alcaloizilor fenantrenici morfină, codeină și, într-o măsură mai mică, tebaină a fost mult crescut. În timpurile moderne, o mare parte din tebaină, care servește adesea ca materie primă pentru sinteza oxicodonei, hidrocodonei, hidromorfonei și a altor opiacee semisintetice, provine din extragerea din Papaver orientale sau Papaver bracteatum. Producția modernă de opiu, odată interzisă pe scară largă, implică acum cultivarea pe scară largă – în special în Afganistan – unde este recoltat prin crestarea capsulelor de mac pentru a colecta latexul utilizat atât pentru droguri ilicite, cât și pentru medicamente legale, reducerile recente conduse de talibani reducând drastic cultivarea în Afganistan cu peste 95%.
Pentru traficul ilegal de droguri, morfina este extrasă din latexul de opiu, reducând greutatea în vrac cu 88%. Aceasta este apoi transformată în heroină, care este aproape de două ori mai puternică,Sawynok J, "The therapeutic use of heroin: a review of the pharmacological literature", Canadian Journal of Physiology and Pharmacology, vol. 64, nr. 1, pag. 1–6, ianuarie 1986, pmid 2420426, doi 10.1139/y86-001 și crește valoarea cu un factor similar. Greutatea și volumul redus facilitează contrabanda.
Istoric Regiunea mediteraneană conține cele mai vechi dovezi arheologice ale utilizării umane; cele mai vechi semințe cunoscute datează de peste 5000 î.e.n., în Neolitic,Merlin, M. D., "Archaeological Evidence for the Tradition of Psychoactive Plant Use in the Old World", Economic Botany, septembrie 2003, vol. 57, nr. 3, pag. 295–323, issn 0013-0001, jstor 4256701, doi 10.1663/0013-0001(2003)057[0295:aeftto]2.0.co;2, s2cid 30297486 cu scopuri precum hrană, anestezice și ritualuri. Dovezile din Grecia antică indică faptul că opiul era consumat în mai multe moduri, inclusiv prin inhalarea vaporilor, supozitoare, cataplasme medicale și ca o combinație cu cucuta pentru sinucidere.PAPADAKI, P. G.; KRITIKOS, S. P., "The history of the poppy and of opium and their expansion in antiquity in the eastern Mediterranean area", United Nations Office on Drugs and Crime. Accesat 31 mai 2022 (https://www.unodc.org/unodc/en/data-and-analysis/bulletin/bulletin_1967-01-01_4_page003.html) Opiul este menționat în cele mai importante texte medicale din lumea antică și medievală, inclusiv în Papirusul Ebers și în scrierile lui Dioscoride, Galen și Avicenna. Utilizarea medicală pe scară largă a opiului neprocesat a continuat până la Războiul Civil American, înainte de a face loc morfinei și succesorilor săi, care puteau fi injectate într-o doză controlată precis.
Utilizarea antică (înainte de 500 e.n.)
Citat: Puțin din el, luat cât un bob de mazăriche, alină durerea, provoacă somnul și ajută digestia... dar băut în exces dăunează, făcându-i pe oameni letargici, și ucide. ( Dioscoride, Introducere la The Herbal of Dioscorides the Greek)
thumb|dreapta|Cultură de mac din Malwa în India (probabil Papaver somniferum var. albumPaul L. Schiff Jr., "Opium and its alkaloids", American Journal of Pharmaceutical Education, 2002. Accesat 8 mai 2007 (http://findarticles.com/p/articles/mi_qa3833/is_200207/ai_n9107282/print ))
Opiul a fost colectat activ începând cu aproximativ 3400 î.e.n.Santella, Thomas M.; Triggle, D. J., Opium, Facts On File, Incorporated, 2009, p. 8, isbn 978-1-4381-0213-9 (https://books.google.com/books?id=9BLfZSZHzgcC)
Cel puțin 17 descoperiri de Papaver somniferum din așezări neolitice au fost raportate în Elveția, Germania și Spania, inclusiv plasarea unui număr mare de capsule de semințe de mac într-un sit funerar (Cueva de los Murciélagos, sau "Peștera Liliecilor", din Spania), care a fost datată cu carbon-14 la 4200 î.e.n. Numeroase descoperiri de P. somniferum sau P. setigerum din așezări din Epoca Bronzului și Epoca Fierului au fost, de asemenea, raportate.Suzanne Carr, "MS thesis", 1995. Accesat 16 mai 2007 (http://www.oubliette.org.uk/Four.html) (citând pe Andrew Sherratt) Prima cultivare cunoscută a macului de opiu a fost în Mesopotamia, aproximativ 3400 î.e.n., de către sumerieni, care au numit planta hul gil, "planta bucuriei".M J Brownstein, "A brief history of opiates, opioid peptides, and opioid receptors", Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, 15 iunie 1993, vol. 90, nr. 12, pag. 5391–5393, pmc 46725, doi 10.1073/pnas.90.12.5391, pmid 8390660, bibcode 1993PNAS...90.5391BPBS Frontline, "The Opium Kings", PBS, 1997. Accesat 16 mai 2007 (https://www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/shows/heroin/etc/history.html) Tabletele găsite la Nippur, un centru spiritual sumerian la sud de Bagdad, descriau colectarea sucului de mac dimineața și utilizarea acestuia în producția de opiu. Cultivarea a continuat în Orientul Mijlociu de către asirieni antici, care, de asemenea, colectau sucul de mac dimineața după ce crestau păstăile cu o lingură de fier; ei numeau sucul aratpa-pal, posibil rădăcina cuvântului Papaver., "Description of the Culture of the White Poppy and Preparation of Opium, as Practised in the Province of Bahar", The Asiatic Journal and Monthly Miscellany, vol. 3, Wm. H. Allen & Company, 1817. Accesat 31 mai 2022 (https://books.google.com/books?id=VhgSo7NMGbYC) Producția de opiu a continuat sub babilonieni și egipteni.
Opiul era folosit cu cucuta otrăvitoare pentru a ucide oamenii rapid și fără durere. Era folosit și în medicină. Spongia somnifera, bureți îmbibați în opiu, erau folosiți în timpul intervențiilor chirurgicale. Egiptenii cultivau opium thebaicum în faimoasele câmpuri de mac în jurul anului 1300 î.e.n. Opiul era comercializat din Egipt de către fenicieni și minoici către destinații din jurul Mării Mediterane, inclusiv Grecia, Cartagina și Europa. Până în 1100 î.e.n., opiul era cultivat în Cipru, unde se foloseau cuțite de calitate chirurgicală pentru a cresta păstăile de mac, iar opiul era cultivat, comercializat și fumat.P. G. Kritikos; S. P. Papadaki, "The early history of the poppy and opium", Journal of the Archaeological Society of Athens, 1 ianuarie 1967 Opiul a fost menționat și după cucerirea persană a teritoriilor asiriene și babiloniene în secolul al VI-lea î.e.n. thumb|Figurină "Zeița Extazului" din Creta, datată în jurul Epocii Bronzului Târziu Încă de la cele mai vechi descoperiri, opiul pare să fi avut o semnificație rituală, iar antropologii au speculat că preoții antici ar fi putut folosi drogul ca dovadă a puterii de vindecare. În Egipt, utilizarea opiului era în general restricționată preoților, magicienilor și războinicilor, invenția sa fiind atribuită lui Thot, și se spunea că a fost dat de Isis lui Ra ca tratament pentru o durere de cap. O figurină a unei zeițe datată în jurul anului 1300 î.e.n. din perioada minoică conține trei ace de păr în formă de capsule de mac, toate având incizii care sugerează că cretanii cunoșteau metoda de extragere a opiului. În plus, zâmbetul și buzele ei întredeschise sugerează că s-ar putea afla într-o stare indusă de opiu. Acest lucru i-a influențat pe unii cercetători să o numească "zeița extazului".Askitopoulou, Helen; Ramoutsaki, Ioanna A; Konsolaki, Eleni, "Archaeological evidence on the use of opium in the Minoan world", International Congress Series, The history of anesthesia, vol. 1242, 1 decembrie 2002, pag. 23–29, doi 10.1016/S0531-5131(02)00769-0, issn 0531-5131 (https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0531513102007690)
Dovezi suplimentare confirmă utilizarea opiului în Mediterana începând cu Epoca Bronzului Târziu, datorită unui număr de mici lekythoi din diverse locuri din Creta. Se presupune că acești lekythoi conțineau opiu farmaceutic, datorită formei vaselor, analogă cu cea a capului de mac. În plus, fiecare vas este decorat cu dungi verticale, foarte asemănătoare cu procesul de tăiere a macului pentru extragerea sevei.Askitopoulou, Helen; Ramoutsaki, Ioanna A; Konsolaki, Eleni, "Archaeological evidence on the use of opium in the Minoan world", International Congress Series, The history of anesthesia, vol. 1242, 1 decembrie 2002, pag. 23–29, doi 10.1016/S0531-5131(02)00769-0, issn 0531-5131 (https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0531513102007690) Există și alte dovezi ale utilizării opiului în această epocă, datorită pyxis-urilor pictate. Acestea erau decorate cu capsule de mac pictate și păsări ținând atât capsule de mac, cât și tulpini de mac.
Utilizarea opiului în lumea mediteraneeană antică este bine documentată, mulți autori discutând despre utilizările sale. În Grecia antică, era considerat o plantă magică și otrăvitoare, folosită în ceremonii religioase. Inițiații cultului lui Demetra luau, cel mai probabil, opiu.Booth, Martin, Opium: a history, St. Martin's Griffin, New York, 1998, Thomas Dunne books, isbn 978-0-312-20667-3 Acest lucru se datorează faptului că se spune că Demetra a mâncat planta de opiu când fiica ei, Persefona, a fost răpită, pentru a putea adormi și a-și uita durerea."A History of Opium in Antiquity", Journal of the American Pharmaceutical Association (1961), vol. 8, nr. 8, 1 august 1968, pag. 446–447, doi 10.1016/S0003-0465(16)30721-2, issn 0003-0465 (https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0003046516307212) Pentru cetățenii din Micene, macul de opiu era un obiect de cult, reprezentat pe mormintele regale.