Viorel Oancea

Viorel Oancea (, Timișoara, România) a fost un militar român cu gradul de general-maior cu două stele, în retragere, avansat prin decret prezidential 997 pe 21 Octombrie 2010 în cadrul Armatei Române și un om politic.

Date biografice A urmat cursurile Liceului Militar Ștefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc, după care în perioada 1964-1968 a urmat cursurile la Brașov ale Școlii Militare Superioare de ofițeri activi de Artilerie și Rachete A. A. - specialitatea radiolocație. A fost repartizat în garnizoana Timișoara unde și-a terminat studiile inginerești în anul 1973 la Institutul Politehnic "Traian Vuia" din TImișoara, Facultatea de electrotehnică.

În același an s-a căsătorit cu Elena-Pia, medic stomatolog cu care au avut doi copii: Andreea-Ingrid și Mark-Anton, adolescenți în anul 1989.

Participare la Revoluția din 1989 În timpul Revoluției din decembrie 1989 Viorel Oancea era inginer militar cu gradul de maior într-o mică unitate de reparat tehnică militară din Timișoara. În dimineața de 22 decembrie 1989, înainte de căderea lui Nicolae Ceaușescu, a urcat îmbrăcat în uniforma militară în balconul Operei din Timișoara, unde funcționa comitetul revoluționar și a ținut mulțimii adunate în centrul Timișoarei o cuvântare prin care a exprimat adeziunea cadrelor militare din unitatea sa la revoluție. Ca urmare a acestei cuvântări, a fost plasat pentru puțin timp în stare de semiarest conform declarațiilor sale de generalul Ștefan GușăMiodrag Milin - "Timișoara 15-21 decembrie '89", Întreprinderea Poligrafică Banat Timișoara 1990, pag. 162, scăpând însă ca urmare a victoriei revoluției. A fost avansat rapid înainte de termen ("la excepțional", după terminologia de atunci) la gradul de locotenent-colonel, respectiv la cel de colonel. După revoluție, a fost numit în 8 februarie 1990 comandant al Poliției municipiului Timișoara, funcție din care și-a dat demisia în ianuarie 1991, fiind însă destituit în luna următoare în urma unei campanii de presă defăimătoare. S-a pensionat la cerere, având activități civice. În 1990 a condus o comisie de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989 care a propus, printre altele, cercetarea penală a generalilor Victor Atanasie Stănculescu, Mihai Chițac și Ștefan Gușă. Respectiva comisie a fost desființată imediat după mineriada din iunie 1990. Este unul din susținătorii legii lustrației, prin care se dorește eliminarea din politică a foștilor activiști comuniști și informatorilor securității.

Pe 1 decembrie 2009, Viorel Oancea a fost promovat de președintele Traian Băsescu la gradul de General cu 2 stele (general-maior).

Activitate politică și administrativă Viorel Oancea a fost membru PCR în perioada 1979 - 1989., intrând în rândurile Partidului Comunist Român foarte târziu, la vârsta de 35 de ani, condiție obligatorie pentru accederea într-o funcție de maior. A intrat în politică, fiind fondator al filialei locale a Partidului Alianța Civică din toamna anului 1991. În 1992 a fost ales primar al Timișoarei, după ce a candidat din partea acestei formațiuni politice. În 1996 a candidat din nou pentru postul de primar, dar Gheorghe Ciuhandu a fost ales din partea PNȚ-CD.

Trecut la Partidul Național Liberal odată cu fuziunea acestuia cu PAC, a fost ales în 2004 deputat în Parlamentul Românie, ulterior membru al Partidului Liberal Democrat. În cadrul activității sale parlamentare, Viorel Oancea a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlanda de Nord, Republica Islamică Pakistan și Republica Federativă a Braziliei.

Între anii 1991 și 1998 a fost membru al Consiliului Național al Partidului Alianței Civice.

Între anii 1998 și 2004 a fost membru în Biroul Politic Județean Timiș al PNL.

Membru în perioada 2000-2004 în Consiliul local al Muncipiului Timișoara.

În anul 1998 a fost numit secretar general al Ministerului de interne (ministru Dudu Ionescu), fiind destituit în aprilie 1999.

În perioada 14 ianuarie 2009 - 9 mai 2012 a deținut funcția de secretar de stat în cadrul Ministerului Apărării Naționale pentru politici de apărare și planificare.

Activitate civică În anul 1994 împreună cu ÎPS Nicolae Corneanu și Consiliul Local Timișoara l-a invitat pe Regele Mihai I să viziteze orașul cu ocazia sărbătorilor de Paști.

Membru fondator al Societății Timișoara din 1990 și cofondator al ziarului Timișoara.

Membru al CADA din 1990, comisie constituită pentru democratizarea armatei, desființată cu treceri în rezervă a membrilor acesteia.

Membru din 1990, al Comisiei guvernamentale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989.

Din 1993 este ales membru al Societății "Victoria".

Membru al "Memorialului revoluției" din 1995.

Premii și distincții În 1992 a fost laureat cu premiul PL Foundation Award for Freedom, împreună cu Radu Filipescu, pentru lupta împotriva regimului comunist și drepturile umanității acordat de fundația olandeză Poul Lauritzen.

Premiul "Ion Monoran" acordat de Societatea Timișoara în anul 2005.

Decorat cu Virtutea militară în grad de cavaler în decembrie 2010.

Cetățean de onoare al municipiului Timișoara.

Note

Categorie:Nașteri în 1944 Categorie:Nașteri pe 8 decembrie Categorie:Decese în 2026 Categorie:Membri ai Partidului Comunist Român Categorie:Comuniști români Categorie:Participanți la Revoluția Română din 1989 Categorie:Politicieni români din secolul al XX-lea Categorie:Politicieni români din secolul al XXI-lea Categorie:Primari ai Timișoarei Categorie:Deputați români 2004-2008 Categorie:Brașoveni