Bănișor (în maghiară: Alsó Bán) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sălaj, Transilvania, România. Așezarea românească este atestată din evul mediu pe aceste meleaguri. Satul Bănișor apare ca atestare documentară în anul 1213 sub denumirea de villa Ban.
Așezare thumb|300 px|Bănișor în harta iosefină, 1769-1773.Vatra satului este adunată pe Valea Banului. Pe vale, la intrarea în sat se vede o moară pe malul stâng. La ieșire din sat, pe malul drept este marcată biserica de lemn din 1747, lângă care s-a ridicat în 1896 una nouă de piatră. Pe hartă se recunosc o parte din ulițele și drumurile folosite azi.
thumb|300 px|Hotarul satului Bănișor în anii 1868-1869, în a doua hartă militară. Drumul ce leagă satele de-a lungul văii Banului este trasat precum și structura de ulițe care se păstrează până astăzi. De notat câteva toponime de ape și locuri. Pe valea Banului sunt marcate 4 mori de apă, două la intrare în sat, una în sat și una în jos, la hotarul cu satul Peceiu. Bănișorul este adunat pe Valea Banului, în centrul comunei Bănișor, învecinându-se cu satul Cizer pe partea de miazăzi, cu satul Ban spre apus, Marin spre miazănoapte și Peceiu spre răsăsrit. Se află în Depresiunea Șimleului, la 30 de km de Zalău. Așezarea este accesibilă pe un drum asfaltat ce leagă Crasna de localitatea Sâg. În urma datelor recensământului din 1992 în Bănișor trăiau 857 de locuitori, aproape toți de naționalitate română, religia ortodoxă fiind și ea majoritară.
Relieful zonei este deluros și pe alocuri împădurit, cu peisaje frumoase, tipice unei zone neexploatate industrial, factorii majori poluanți fiind inexistenți. Economia așezării este preponderent agrară, aici înregistrându-se însemnate producții la culturile cerealiere. Istoric Cea mai veche atestare a așezării este din anul 1213. Satul a fost de-a lungul timpului proprietatea familiilor de magnați Bánffi și Báthori.Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. III, pp. 89-91, Zalău 1902
Pe 25 octombrie 1943, episcopul Iuliu Hossu a fost în vizitațiune canonică la Bănișor.
Locuitorii Date mai concrete despre locuitorii satului avem începând cu secolul 18.Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. III, pp. 109, Zalău 1902. Într-o conscripție din 1715 sunt menționați șapte capi de familie iobagi: Gavrilă Boțea, Badea Șimon, Nistor Negru, Ioan Groza, Tivadar Dimkan, Laurențiu Stoica.Arhivele Naționale Maghiare/Az 1715. évi országos összeírás/Kraszna/Also Ban versiune digitală. Fotocopie după document
Note
Bibliografie Studii monografice
Anuarul Asociației „Fiii satului Bănișor”, nr: 1-5, 2004-2008. Vanca Artemiu (2009), Comoara din Dealul Magiarului. București, Editura Contrast. Studii generale
Vezi și Biserica de lemn din Bănișor Comuna Bănișor, Sălaj
Legături externe Szilágy Vármegye Monographiája (1901): Bán Hartă actuală Bănișor în Anuarul Socec din 1925 Statistica locuitorilor, pe etnii, 1850-1992
Imagini de arhivă
Imagini
Bănișor, Bănișor