Dămăcușeni (în ) este un sat ce aparține orașului Târgu Lăpuș din județul Maramureș, Transilvania, România.
Istoric Prima atestare documentară: 1393 (Damunkusfalva). Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Tran¬silvania, București, Editura Academiei, 1967-1968.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, așezarea a făcut parte din comitatul maghiar Solnoc-Dăbâca, iar în perioada interbelică a aparținut de județul Someș, plasa Lăpuș.
Etimologie Etimologia numelui localității: din numele de grup dămăcușeni < n.fam. rom. Dămăcuș (< magh. Domokos „Dominic") + suf. -eni. Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016.
După Iorgu Iordan (1963) denumirea derivă din antroponimul Dămăcuș, derivat din antroponimul magh. Domokos “Dominic” Iorgu Iordan, Toponimia românească, 1963, p. 166.. Acest nume de familie este atestat în județul Maramureș, în variantele: Domokos (69 de persoane cu acest nume), Domokoș (32), Domocoș (18), Domocos (11). Potrivit tradiției locale, “se pare că numele satului derivă de la întemeietorul său, pe care-l chema Domokos, un haiduc din Chioar, care s-a așezat aici”Florica Butian, Țara Lăpușului, 2004, p. 78.. Ipoteza este întărită de un document din anul 1767, în care localitatea este numită Damokosfalwa alio nomine Tolvaj-Domokos, adică “Satul lui Domokos același cu Domokos-Tâlharul”. De precizat că, potrivit uzanțelor vremii, apelativul tâlhar avea sensul de “haiduc”. În țară a mai existat o localitate cu nume asemănător, având, probabil, aceiași etimologie (Dămăcușa, sat desființat, înglobat în satul Podu Turcului, jud. Bacău). În anul 1750, satul lăpușean își schimbă denumirea din Damokosfalwa în Domokoseny (= Dămăcușeni), după numele comun al locuitorilor (dămăcușean, dămăcușeni, “urmașii lui Domokos”). Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2023.
Monument istoric Biserica Reformată (1843). Lista monumentelor istorice, județul Maramureș. Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 670 bis / din 1.10.2010.
Demografie Populație: 971 locuitori (2002), dintre care 863 maghiari și 103 români. Religia majoritară este cea reformată-calvină (835), urmată de cea ortodoxă (132) și romano-catolică (28).
La recensământul din 2011, populația era de 907 locuitori, majoritatea maghiari.
Obiective turistice Biserica reformatǎ-calvină a fost construitǎ în jurul anului 1700. În anul 1942 a fost incendiatǎ, fiind refăcutǎ în 1946 de arhitectul Kós Károly. Turnul este asemǎnător cu cele ale bisericilor de lemn, având o clopotnițǎ cu foișor și patru turnulețe.
Sit erheologic Așezare, epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus (punct La Obreja).Carol Kacsó, Repertoriul arheologic al județului Maramureș, Editura Eurotip, Baia Mare, 2011.
Note
Dămăcușeni, Târgu Lăpuș