thumb|Papa Francisc salutându-l pe rabinul Walter Homolka cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la promulgarea declarației Nostra Aetate, 28 octombrie 2015 Nostra aetate (în latină: „În vremea noastră”) este declarația privind relațiile Bisericii cu religiile necreștine dată de Conciliul Vatican II. Adoptată cu 2.221 de voturi pentru și 88 împotrivă, exprimate de episcopii adunați, această declarație a fost promulgată la 28 octombrie 1965 de papa Paul al VI-lea.
Sumarul textului final
Introducere Hinduși, budiști și alte religii Musulmani Evrei Concluzii
Declarația începe cu o descriere a unității originii tuturor oamenilor și cu afirmarea credinței că toți se întorc la Dumnezeu; și astfel scopul lor este același. Introducerea descrie întrebările veșnice pe care omul și le-a pus de la începuturi, și felul cum diverse religii au încercat să le dea răspuns. Printre aceste răspunsuri, sunt amintite cele date de hinduși, budiști și de membrii altor credințe acestor întrebări filosofice. Se punctează dorința Bisericii Catolice de a accepta unele adevăruri existente în alte religii, în măsura în care ele reflectă învățăturile catolice și în care pot conduce sufletul omului la Hristos.
Partea a treia continuă afirmând că Biserica Catolică îi privește cu stimă pe musulmani, și arată punctele pe care Islamul le are în comun cu creștinismul și catolicismul: venerarea unui singur Dumnezeu, creatorul cerului și al Pământului, atotputernic și milostiv, care a vorbit oamenilor; respectul musulmanilor pentru Avraam și pentru Maria, și marele respect pe care îl au pentru Isus, pe care îl consideră a fi profet, dar nu Dumnezeu. Sinodul a cerut tuturor catolicilor și musulmanilor să uite de ostilitățile și diferențele lor și să lucreze împreună pentru înțelegere reciprocă.
Partea a patra vorbește despre legătura dintre oamenii „Noului Legământ” (creștinii) și cei ai „legământului lui Avraam” (credincioșii mozaici). Se afirmă că deși autoritățile evreiești din vremea respectivă au cerut moartea lui Isus, nu pot fi învinuiți pentru aceasta toți evreii din acea vreme, și cu atât mai puțin evreii din vremea noastră, repudiind astfel orice acuzație colectivă de deicid; „evreii nu trebuie prezentați ca fiind respinși sau blestemați de Dumnezeu”. Declarația deplânge toate manifestările de antisemitism.
Partea a cincea afirmă că toți oamenii sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, și că este împotriva învățăturilor Bisericii să se facă discriminări, să se urască sau să se hărțuiască orice persoană și orice grup de persoane pe baza culorii pielii, rasei, religiei, condițiilor de trai și așa mai departe.
Receptarea declarației Textul declarației Nostra Aetate nu a fost acceptat de clericii tradiționaliști care din acest motiv s-au rupt de Biserica Catolică și au întemeiat Societatea Sf. Pius al X-lea.
Bibliografie
, stenograma unei prelegeri ținute cu ocazia aniversării a 40 de ani de la Nostra Aetate
Serafian, Michael, The Pilgrim: Pope Paul VI, The Council and The Church in a time of decision [Papa Paul al VI-lea, conciliul și biserica la o vreme a horărârilor], Farrar, Straus, New York, 1964
US House Concurrent Resolution: Recognizing the 40th anniversary of the Second Vatican Council's Declaration on the Relation of the Church to Non-Christian Religions, Nostra Aetate, and the continuing need for mutual interreligious respect and dialogue.
Philip A. Cunningham, Nostra Aetate: A Catholic Act of Metanoia [Nostra Aetate, un act catolic de metanoia]
Categorie:Documente ale Bisericii Catolice Categorie:1965 Categorie:Dialog interreligios Categorie:Conciliul Vatican II