Yvelines este un departament francez situat la vest de Paris, în marea sa centură, în regiunea Île-de-France. Se întinde pe 2.284 km² și cuprinde 259 de comune. Cu 1.456.365 de locuitori (2021), acest departament este cel mai populat din marea centură și al optulea ca mărime din Franța.
Acesta provine din divizarea departamentului Seine-et-Oise, decisă în 1964 și intrată în vigoare în 1968. Numele său se datorează poetului Jehan Despert și face referire la vechea pădure Yveline. INSEE și La Poste îi atribuie codul 78, fostul număr al departamentului Seine-et-Oise.
Reședința sa este Versailles, un oraș care s-a dezvoltat sub Vechiul Regim în jurul castelului său, fiind capitala Regatului Franței alternativ cu Parisul.
Geografie Localizare Departamentul Yvelines face parte din regiunea Île-de-France. Situat în centrul Bazinului Parisian, la vest și sud-vest de Paris, distanța sa față de capitală variază de la aproximativ douăzeci de kilometri (Chatou se află la 14 km de Paris, Versailles la 16 km) până la aproximativ cincizeci de kilometri (Rambouillet este la 53 km de Paris).
Departamentele limitrofe sunt Val-d'Oise la nord, Hauts-de-Seine la est și Essonne la sud-est, trei departamente din Île-de-France care, la fel ca Yvelines, provin din divizarea fostului departament Seine-et-Oise. La sud-vest, se învecinează cu Eure-et-Loir, departament al regiunii Centre-Val de Loire, iar la nord-vest cu Eure, departament al regiunii Normandia.
Estul departamentului, precum și nordul de-a lungul Senei, fac parte din aglomerația pariziană, în timp ce restul departamentului este încă rural și cuprinde zone întinse împădurite, precum pădurea Rambouillet.
Principalele orașe (cu o populație de peste 25.000 de locuitori), în ordine descrescătoare, sunt: Versailles (reședința de departament), Sartrouville, Mantes-la-Jolie (subprefectură), Saint-Germain-en-Laye (subprefectură), Poissy, Conflans-Sainte-Honorine, Montigny-le-Bretonneux, Plaisir, Houilles, Les Mureaux, Trappes, Guyancourt și Rambouillet (subprefectură). Majoritatea acestora se află în nord-estul departamentului, precum și în orașul nou Saint-Quentin-en-Yvelines, care include douăsprezece comune, printre care Montigny-le-Bretonneux, reunite într-o comunitate de aglomerație.
Două parcuri naturale regionale se află integral sau parțial în departamentul Yvelines: Parcul Natural Regional al Văii Superioare a Chevreuse (21.300 ha) și o parte din Parcul Natural Regional Vexin Francez (11.984 ha dintr-un total de 65.670 ha).
Timp de peste un secol, trei câmpii din Yvelines și Val-d'Oise au fost utilizate ca terenuri de împrăștiere a apelor reziduale provenite din rețeaua de canalizare a Parisului. În consecință, solurile sunt puternic poluate cu metale grele, provocând cazuri de saturnism, în special la copii.
Relief și geologie Relieful departamentului Yvelines este cel al unei câmpii fragmentate de văi relativ pronunțate, având o altitudine medie de aproximativ 150 de metri. Cel mai înalt punct natural, de 201 metri, se află în pădurea Garennes, în comuna Lainville-en-Vexin, la extremitatea nordică a departamentului, pe marginea sudică a Vexinului Francez. Totuși, un deal artificial situat la Élancourt atinge 231 de metri. De asemenea, comuna Les Alluets-le-Roi este cea mai înaltă localitate din Yvelines, cu un vârf situat la 187 de metri altitudine, pe un platou care poartă același nume.
Cel mai jos punct al departamentului, la 9 metri altitudine, se află în Limetz-Villez, în vestul cursului Senei, la locul unde fluviul părăsește Yvelines pentru a intra în departamentul Eure.
Structura geologică a departamentului Yvelines se încadrează în cea a regiunii Île-de-France și, mai general, în cea a Bazinului Parisian, o vastă depresie sedimentară aproximativ centrată pe Paris. Aceasta este alcătuită dintr-o suprapunere de straturi sedimentare din era terțiară, alternând calcare, marnă, nisipuri și argile.
Aceste straturi se sprijină pe un substrat gros de cretă din Cretacicul superior, care iese la suprafață pe versanții anumitor văi. Acest fenomen este vizibil în special în valea Senei, unde s-au format faleze de cretă, uneori exploatate pentru realizarea de locuințe trogloditice, de exemplu la Carrières-sur-Seine, Méricourt, Mousseaux-sur-Seine, Gommecourt sau Bennecourt.
Sedimentele terțiare au fost puternic erodate de cursurile de apă, în principal de Sena, și înlocuite în fundul văilor de aluviuni cuaternare. Pe platouri, depozitele eoliene semnificative de loess au dat naștere unor soluri agricole fertile.
Anumite straturi geologice sunt exploatate pentru producerea materialelor de construcție. Este vorba în special de agregate aluvionare (nisipuri, pietrișuri etc.), extrase din terasele aluviale ale Senei sau din lunca majoră a fluviului, exploatate în special în apropiere de Mantes-la-Jolie (în meandrele de la Guernes și Moisson).
De asemenea, calcarele și argilele sunt exploatate pentru fabricarea cimentului, în special în cariera de la Guitrancourt (Ciments Calcia, grupul Italcementi). O carieră situată la Sandrancourt (comuna Saint-Martin-la-Garenne), exploatată de Compagnie des sablières de la Seine (grupul Lafarge), furnizează nisipul utilizat pentru operațiunea Paris-Plages.
În trecut, și alte roci au fost exploatate pe scară largă, precum gipsul în zona Hautil, calcarul grosier utilizat în construcții în regiunea Saint-Germain-en-Laye, o activitate încă evocată de toponime precum Carrières-sur-Seine, Carrières-sous-Poissy și Carrières-sous-Bois.
De asemenea, creta a fost exploatată pentru producerea albului de Spania la Bougival, iar gresia și piatra au fost extrase în diferite comune, în special în vale Chevreuse.
Carierele vechi, numeroase în departament, prezintă riscuri de prăbușire, acestea fiind inventariate de „Inspection générale des carrières des Yvelines, de l'Essonne et du Val-d'Oise”. Aproximativ o sută de comune, numite „subminate”, adică în care se află foste cariere subterane abandonate, sunt afectate și sunt răspândite în întregul departament.
Un alt risc pentru construcții, legat de retracția argilei în perioadele de secetă, afectează în mod deosebit departamentul . În 2007, erau în studiu planuri de prevenire a riscului „argilă” pentru cinci comune: Auteuil-le-Roi, Bréval, Magnanville, Saint-Cyr-l'École și Saint-Nom-la-Bretèche.
Pliurile straturilor geologice profunde sunt valorificate pentru crearea unor depozite de gaze naturale în acvifere profunde la Beynes și Saint-Illiers-la-Ville.
Hidrografie
Departamentul Yvelines este drenat de Sena, care traversează nordul departamentului pe o distanță de aproximativ o sută de kilometri, între Carrières-sur-Seine și Limetz-Villez. Cursul său, cu o pantă foarte mică, este caracterizat de meandre adânci, care lărgesc considerabil valea, în special în meandrul de la Saint-Germain-en-Laye, care înconjoară pădurea cu același nume, și în meandrul de la Moisson, situat la vest, între Mantes-la-Jolie și Bonnières-sur-Seine.
Pe parcursul său în Yvelines, fluviul, navigabil, este reglementat de mai multe baraje, situate la Chatou, Bougival, Andrésy și Méricourt. Sena primește la Conflans-Sainte-Honorine principalul său afluent, Oise, un râu de asemenea navigabil, care parcurge doar 2,5 kilometri în acest departament.
Numeroase râuri secundare, dintre care multe își au izvorul în masivul Rambouillet, adevărat „castel de apă” al departamentului Yvelines, străbat teritoriul în toate direcțiile înainte de a se vărsa, direct sau indirect, pe malul stâng al Senei.
Este vorba în principal despre Bièvre, Orge , Yvette și Rémarde (afluenți ai râului Orge), care curg spre est, despre Mauldre și Vaucouleurs , singurele râuri cu curs integral pe teritoriul departamentului Yvelines, care curg spre nord, și despre Drouette și Vesgre (afluenți ai râului Eure), care curg spre vest.
La nord de Sena (malul drept), singurii afluenți notabili sunt Montcient și Aubette de Meulan , care confluează la Hardricourt, precum și Epte, care marchează limita cu departamentul Eure.
Există relativ puține întinderi de ape stătătoare, cele mai importante fiind lacul Saint-Quentin (250 hectare) și lacurile Hollande, situate în zona Rambouillet, amenajate în secolul al XVII-lea pentru a contribui la alimentarea cu apă a parcului Versailles.
De-a lungul Senei, există numeroase lacuri rezultate din exploatarea fostelor cariere de nisip. Unele dintre acestea au fost amenajate pentru baze de agrement sau porturi de agrement, cum este cazul la Moisson, în timp ce altele au fost clasificate pentru protecția faunei acvatice, precum domeniul Flicourt din Sandrancourt, administrat de Agenția Spațiilor Verzi din Île-de-France.
Prezența acestor cursuri de apă expune populațiile riverane, în special cele de-a lungul Senei și Oise, la riscul de inundații. Pentru a limita consecințele viiturilor, au fost implementate două Planuri de Prevenire a Riscurilor de Inundație (PPRI): PPRI pentru Sena și Oise, aprobat în iunie 2007, care vizează 57 de comune. PPRI pentru Mauldre și Lieutel, aprobat în septembrie 2006, care privește 12 comune (dintre care Épône, La Falaise și Nézel sunt incluse în ambele planuri). Un al treilea plan, PPRI pentru pârâul Gally , era în curs de elaborare în 2008.
Mai multe pânze freatice sunt prezente în departament, unele dintre ele având o importanță majoră pentru aprovizionarea cu apă potabilă. Pânza aluvială a Senei, cu o grosime de 5 până la 10 metri, se află în terasele aluviale ale fluviului. Este o pânză liberă, aflată în conexiune hidraulică cu pânza din cretă (Cretacicul superior), un acvifer situat în stratul inferior. Aceste două pânze sunt exploatate de cele două uzine operate de Lyonnaise des Eaux, situate la Croissy-sur-Seine și Flins-sur-Seine, care produc anual 45 și respectiv 32 de milioane de metri cubi de apă. Pentru a menține debitul necesar, pânzele sunt realimentate prin injecția, după tratare, a apei pompate din Sena (25 milioane m³ pentru Croissy-sur-Seine și 8 milioane m³ pentru Flins-sur-Seine).
Pânza freatică a Albianului, prezentă sub întreaga regiune Île-de-France și în departamentele învecinate, este o pânză captivă, situată în profunzime, în straturile de nisipuri din Cretacicul inferior.
Mai multe foraje situate în nord-estul departamentului Yvelines extrag anual 8 milioane de metri cubi de apă, ceea ce reprezintă 36,4 % din totalul extragerilor din întregul bazin.
Pânza freatică a Beauce este exploatată în special în sudul departamentului, fiind utilizată în principal pentru irigații.
Climă
Clima departamentului Yvelines este temperată, influențată de ocean spre vest și de caracteristici continentale spre est, deși aceste influențe sunt atenuate de încălzirea cauzată de aglomerația pariziană. Nu este foarte umedă, cu o medie anuală a precipitațiilor de 673 mm. Vânturile dominante din sectorul vestic protejează relativ Yvelines de vârfurile de poluare provenite din centrul aglomerației. Episoadele de furtuni sunt destul de frecvente vara.
Temperatura medie anuală înregistrată la stația meteorologică departamentală din Trappes, pe o perioadă de treizeci de ani (1961-1990), este de 10,3 °C, cu medii maxime și minime de 14,2 °C și 6,3 °C. Luna iulie este cea mai caldă, cu o medie lunară de 28 °C, iar luna ianuarie este cea mai rece, cu 3 °C. Recordul de frig înregistrat la Trappes a fost de −15,8 °C pe 17 ianuarie 1985.
În restul departamentului, recordurile de frig sunt: −28,0 °C la Saint-Arnoult-en-Yvelines pe 17 ianuarie 1985, −18,0 °C la Les Clayes-sous-Bois pe 17 ianuarie 1985, −16,2 °C la Orgerus pe 7 ianuarie 2009, −15,7 °C la Achères pe 7 ianuarie 2009.
Recordul de căldură a fost de 39,1 °C pe 6 august 2003. Însă, cel mai recent record a fost de 41 °C, înregistrat în vestul parizian, la Verneuil-sur-Seine, pe 7 iulie 2014.