Marea Neagră (în ), cunoscută și ca O furtună începe să se dezlănțuie pe Marea Neagră (în ), este o pictură în ulei realizată în anul 1881 de pictorul rus de origine armeană Ivan Aivazovski, care înfățișează izbucnirea unei furtuni pe Marea Neagră într-o zi cu vânt. Aivazovski a pictat peste 6.000 de tablouri, mai multe de jumătate dintre ele (aproximativ 4.000) fiind peisaje marine ce prezintă în principal furtuni, valuri puternice și naufragii.

Acest tablou, care este realizat în spiritul realismului, se remarcă prin structura compozițională simplă, dar, cu toate acestea, i-a impresionat pe artiștii și colecționarii de artă contemporani ai lui Aivazovski prin originalitatea și expresivitatea sa. Criticii de artă ruși (precum ) îl consideră una dintre cele mai reușite picturi marine și o capodoperă a lui Aivazovski. Pictura Marea Neagră se află expusă în prezent la Galeria Tretiakov din Moscova (nr. de inventar 803).

Descriere În această pictură, Aivazovski înfățișează momentul izbucnirii unei furtuni pe Marea Neagră, exprimând dezlănțuirea forțelor nemărginite ale naturii, în fața cărora omenirea este neputincioasă. Spre deosebire de picturile sale anterioare, artistul rus a renunțat aici la pasiunea sa pentru bătălii navale și scene maritime dramatice. Tabloul are o structură compozițională simplă (asemănătoare cu cea a picturii Printre valuri din 1898), în care linia orizontului trece orizontal prin mijlocul pânzei și împarte întreaga scenă în două părți aproximativ egale: marea întunecată și nemărginită (reprezentată în partea de jos a picturii) și cerul acoperit de nori (aflat în partea de sus, deasupra mării). O lumină diurnă difuză se revarsă asupra întregului peisaj marin și nu se observă nici măcar o rază de soare. Cerul este înnorat și mohorât, iar vântul, care crește în intensitate și umflă valurile, aduce nori întunecați și denși ce prevestesc apropierea unei ploi torențiale, cu toate că se observă o pată mai deschisă la culoare (ce ar putea fi o fâșie de pământ) în apropierea orizontului.

Valurile tot mai întunecate care se formează lângă orizont se rostogolesc ritmic și maiestuos și se apropie de marginea din jos a picturii, crescând treptat în înălțime și formând calote de spumă pe crestele lor, iar privitorii ar putea chiar să audă sunetul zgomotos al mării și să simtă legănatul valurilor. În prim-plan se află un val cu festoane de spumă, în timp ce în depărtare se distinge cu mare greutate o corabie solitară, ce reprezintă un simbol al vulnerabilității omului și, în același timp, al lipsei de însemnătate a omenirii în fața universului și, în același timp, semn al rătăcirii romantice. Este greu de spus dacă nava din depărtare se află în pericol, dar privitorii ar putea simți o senzație de teamă ca urmare a naturii imprevizibile a Mării Negre și a existenței unui număr mare de corăbii scufundate acolo în istoria transportului maritim. Valurile conferă peisajului un aspect spectaculos, în care predomină tonuri de gri, albastru și verde. În anii 1870–1880, sub influența curentului realist , Aivazovski a introdus treptat în opera sa o serie de trăsături realiste, care i-au adâncit conținutul ideologic și i-au creat un caracter monumental. Aceste trăsături realiste se observă îndeosebi în pictura Marea Neagră, în care, potrivit istoricului de artă Ararat Aghassian, artistul „a abandonat efectele sclipitoare exterioare și a generalizat imaginea sumbră a mării agitate cu mijloace artistice limitate”. De altfel, pictura a fost denumită inițial O furtună începe să se dezlănțuie pe Marea Neagră, dar acest titlu nu l-a mulțumit pe artist, deoarece reflecta doar aspectul exterior al naturii și nu exprima semnificația completă a lucrării: „o imagine sintetică a Mării Negre”.

Paleta de culori a picturii este restrânsă, variată și saturată, combinând tonurile verzui-smaraldii și argintii ale mării și tonurile gri-albăstrui ale cerului pentru a forma un albastru intens, aproape negru, în apropierea orizontului. Aplicând mai multe straturi fine de vopsea și folosind tehnicile sfumato și clarobscur, artistul a făcut ca valurile să aibă un aspect transparent și le-a conferit astfel profunzime și volum. Această pictură se deosebește de celelalte lucrări ale artistului îndeosebi prin culorile sale închise, prin lipsa nuanțelor strălucitoare și prin absența efectului dramatic și îi uimește pe spectatori prin „profunzimea întruchipării puterii stihiilor mării, forța tensiunii interioare și impactul emoțional”, pe care le transmite. Reprezentarea în depărtare a unei corăbii adaugă dramatism scenei. În opinia unor specialiști, Marea Neagră a fost inspirată într-o oarecare măsură de picturi ale unor maeștri francezi ca Vaporul de lângă Dover a lui (profesorul lui Aivazovski la Academia Imperială de Arte din Sankt Petersburg) și Furtuna sau Epava a lui Théodore Géricault, cu care se aseamănă prin prezența în prim-plan a unor valuri înspumate, dar au remarcat că artistul rus a dovedit o tehnică artistică superioară prin transmiterea unei senzații veridice de mișcare a apei. Fără a se folosi de prezența unor ambarcațiuni sau figuri umane, Aivazovski reușește să creeze o impresie de fluiditate și de profunzime a apei prin surprinderea deplasării valurilor înspre spectatori și prin aspectul translucid al cerului. Marea Neagră are dimensiunile de 149 x 208 cm (sau, după altă sursă, 149 x 210 cm).

Istoric Realizarea picturii

Originar din orașul Feodosia din Crimeea, Ivan Aivazovski (1817–1900) a iubit mult regiunea sa de origine, aflată pe țărmul Mării Negre, și a creat numeroase picturi în care a înfățișat diverse peisaje ale peninsulei și măreția mării (pe care a surprins-o într-o varietate de stări: de la calmul liniștitor ce oglindea răsăritul și apusul soarelui până la uragane devastatoare). Reprezentarea frumuseții și forței mării, care era o temă recurentă a operei lui Aivazovski, reflecta caracterul romantic al din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Artistul nu-și putea imagina un loc de creație mai potrivit decât Crimeea; natura locurilor sale natale i-a captivat imaginația și creativitatea și l-a determinat, potrivit istoricului Nikolai Barsamov, să înfățișeze „peisajul crimeean al Mării Negre nu ca pe o simplă priveliște, ci pentru a simți și a transmite puterea mării, grandoarea și nemărginirea mării și a întinderilor de stepă”.

Pictura Marea Neagră a fost realizată la Feodosia în anul 1881, în perioada de glorie a artistului rus specializat în picturi marine, când Aivazovski (atunci în vârstă de 64 de ani) căuta să descopere sensul vieții, și a fost achiziționată în același an de la artist de colecționarul rus Pavel Mihailovici Tretiakov, fondatorul Galeriei Tretiakov din Moscova. Tretiakov, care era un colecționar exigent, credea că picturile lui Aivazovski repetau excesiv aceleași subiecte pentru a satisface așteptările publicului și se manifesta destul de precaut în achiziționarea lucrărilor artistului, iar, din acest motiv, avea un număr mic de picturi ale lui Aivazovski în galeria sa de artă din Moscova. În ciuda acestor convingeri, colecționarul a fost fascinat de originalitatea și expresivitatea picturii Marea Neagră și s-a grăbit să o cumpere de la artist.

Opinii critice Criticii ruși au lăudat pictura ca fiind „cea mai înaltă realizare realistă a lui I.K. Aivazovski, care dezvăluie întinderea nemărginită a mării cu o forță epică enormă” și au considerat-o o capodoperă. Unul din contemporanii artistului, pictorul și exigentul critic de artă (1837–1887), care criticase cu asprime în numeroase rânduri lucrările lui Aivazovski, a remarcat prezența aici a unor trăsături realiste și a elogiat în mod deosebit pictura Marea Neagră, pentru reprezentarea maiestuoasă, dar, în același timp, simplă și austeră a mării: „În tablou nu apare nimic decît apa și cerul, dar apa – un adevărat ocean – fără să fie vijelioasă, e frămîntată, aspră, nesfîrșită, iar cerul pare și mai nesfârșit. E unul dintre cele mai grandioase tablouri pe care le cunosc […]” și a rostit entuziamat cuvintele biblice: „Duhul lui Dumnezeu plutind deasupra abisului...”. Potrivit celor consemnate de Kramskoi, mulți pictori ruși „au fost impresionați de conținutul și de nobila poezie a tabloului”. Kramskoi a inclus pictura lui Aivazovski în propria sa lucrare (, 1884), plasând-o pe un perete din spatele eroinei sale.

La rândul său, istoricul de artă Nikolai Barsamov (directorul Galeriei de Artă „I.K. Aivazovski” din Feodosia și autorul mai multor lucrări referitoare la Aivazovski) consideră această pictură „una dintre operele sale majore, plină de grandoare și putere, [...] atât de simplă încât sfidează orice descriere și, totuși, [...] una dintre cele mai expresive lucrări ale lui Aivazovski”. În opinia istoricului sus-menționat, Aivazovski a creat „o imagine generalizată a elementului marin amenințător, fără a recurge nici la dramatizarea patetică a subiectului, nici la efectele de iluminare sau culoare”. În cursul anilor 2010, curatoarea Galina Ciurak, șefa Departamentului de Pictură din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea de la Galeria Tretiakov, a susținut că în pictura Marea Neagră „Aivazovski se apropie de înțelegerea existenței eterne a naturii. Oceanul care respiră maiestuos este perceput ca o metaforă pentru viața și destinul uman.”. Potrivit istoricului de artă V.Iu. Taranskovski, Marea Neagră este „un exemplu minunat al talentului lui Aivazovski și al abilității sale de a surprinde și transmite puterea mării, rămânând în același timp fidel unui stil realist”.

Expunere Acest tablou a fost expus sub titlul O furtună începe să se dezlănțuie pe Marea Neagră la expoziția personală a lui Aivazovski din primăvara anului 1882, care a fost organizată la Academia Imperială de Arte din Sankt Petersburg. El se află în prezent la Galeria Tretiakov din Moscova, fiind un exponat cu impact emoțional asupra privitorilor, în ciuda faptului că unii îl consideră drept cea mai simplă pictură expusă acolo. Impactul emoțional al picturii este atât de puternic, încât Marea Neagră evocă, potrivit lui Nikolai Barsamov, „ritmul melodiilor din operele programatice ale muzicianului marin Rimski-Korsakov: Marea, și ”.

În scopul celebrării celei de-a 200-a aniversări a nașterii artistului, Galeria Tretiakov a organizat o expoziție a operelor lui Ivan Aivazovski, care a avut loc în perioada 29 iulie – 20 noiembrie 2016 și în cadrul căreia au fost expuse 120 de picturi și 55 de lucrări grafice provenite de la 16 muzee (după altă sursă, 17 muzee) și din șase colecții particulare, printre care Al nouălea val (1850), Curcubeul (1873), Marea Neagră (1881) și Valul (1889), precum și pictura de mari dimensiuni Pe țărmurile Caucazului (1885), care nu mai fusese expusă până atunci. Expoziția de la Moscova a fost vizitată în primele 11 zile de 54.000 de persoane și a atras până la sfârșitul ei un număr de aproximativ 800.000 de vizitatori, doborând astfel toate recordurile de prezență din Rusia.

Reprezentări artistice Poșta Sovietică a emis în anul 1950 o serie de trei timbre dedicate lui Aivazovski, cu prilejul comemorării a 50 de ani de la moartea artistului: un timbru cu pictura Marea Neagră (cu valoarea nominală de 40 de copeici), un timbru cu pictura Al nouălea val (cu valoarea nominală de 50 de copeici) și un timbru cu un portret din tinerețe al lui Aivazovski, realizat în 1841 de Aleksei Tîranov (cu valoarea nominală de 1 rublă), care au numerele 1584, 1585 și 1586 în catalogul lui V. Iu. Soloviov. Timbrul cu pictura Marea Neagră din seria a fost realizat de artistul N. Termorukov și a fost emis în 500.000 de exemplare.

Galerie

Note

Legături externe

Categorie:Picturi din 1881 Categorie:Picturi realizate de Ivan Aivazovski Categorie:Picturi marine Categorie:Picturi aflate la Galeria Tretiakov Categorie:Marea Neagră în pictură