Parcul Natural Apuseni este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a V-a IUCN (parc natural de tip peisaj terestru) situată în România, pe teritoriile administrative ale județelor Alba, Cluj și BihorParcapuseni.ro - Parcul Natural Apuseni - hartă localizare.
Parcul natural se află în vestul țării, în partea central-estică a Munților Apuseni, fiind înconjurat de Masivul Vlădeasa la nord, Munții Pădurea Craiului la nord-vest, Munții Bihorului la sud, Munții Gilău la est și Munții Codru-Moma la sud-vest ProtectedPlanet.net - Muntii Apuseni Natural Park (geolocalisation) ; accesat la 13 septembrie 2012.
Istoric În anul 1928 are loc la Cluj-Napoca primul Congres al Naturaliștilor din România, unde, la inițiativa marelui explorator și biolog român Emil Racoviță, a fost adoptată o propunere în scopul elaborării unei legi cu privire la protecția naturii; astfel, în 1935 ia ființă primul parc național din România (Parcul Național Retezat), urmând ca la începutul anului 1990 numărul acestora să crească la 13Green-borders.eu - Managementul Ariilor protejate - Scurt istoric al ariilor protejate din România (cap III.2) ; accesat la 17 septembrie 2012.
Parcul Natural Apuseni, cu o suprafață de 75.784 de hectareParcapuseni.ro - Parcul Natural Apuseni - Istoricul declarării parculu, a fost înființat prin Ordinul MAPPM din 27 ianuarie 1990 (privind constituirea parcurilor naturale sub gospodărirea directă a ocoalelor și inspectoratelor silvice)Dir-emas.ro - Lista actelor normative de bază în vigoare cu referire la mediu ; accesat la 16 septembrie 2012 și declarat arie protejată prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate)Cdep.ro - Legea nr. 5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial nr.152 din 12 aprilie 2000 ; accesat la 14 septembrie 2012, urmând ca în anul 2003, prin Hotărârea de Guvern nr. 230, să se restabilească limitele și suprafața acestuia.
În data de 8 octombrie 2009, în cadrul Galei Premiilor EDENRomaniaturistica.ro - Parcul Natural Apuseni - Premiul EDEN 2009 ; accesat la 23 septembrie 2012 de la Bruxelles, Parcul Natural Apuseni a fost premiat ca destinație turistică de excelență și promovat pe site-ul oficial European Destinations of Excellence (EDEN) Ec.europa.eu - European Destinations of Excellence; accesat la 23 septembrie 2012, unde are o pagină proprie ce include și un film de prezentare oferit gratuit din partea Comisiei Europene. Ec.europa.eu - European Destinations of Excellence - Parcul Natural Apuseni (Romania); accesat la 23 septembrie 2012
Geologie și geomorfologie Din punct de vedere geologic, parcul natural este constituit în cea mai mare parte din șisturi cristaline în Masivul Biharia și Masivul Vlădeasa; masive calcaroase în alternanță cu conglomerate și gresii în Munții Bihor; calcare și dolomite în platoul Padiș; gresii și șisturi cristaline în Bazinul Padiș - Cetățile Ponorului; calcare în Platoul Carstic Padiș și pe văile acestuia; calcare triasice, cretacice și jurasice în Munții Bihorului și Munții Pădurea Craiului; șisturi cristaline și depozite permiene în depresiunile Zarandului și Beiușului și în Munții Codru-Moma; precum și magmatite laramice- Dexonline - definiție laramic; accesat la 13 septembrie 2012 în Munții Gilăului și BihoruluiSribd.co - Structura geologică a Munților Apuseni; accesat la 13 septembrie 2012. 295px|thumb|right|Cheile Galbenei - o parte din Valea Galbenei Parcul Natural Apuseni reprezintă o zonă montană cu forme de relief diversificate: vârfuri (Biserica Moțului), abrupturi stâncoase (Pietrele Galbenei), chei, văi (Valea Sighiștelului, Valea Galbenei), doline (Lumea Pierdută), măguri, lapiezuri, ponoare (Cetățile Ponorului), avene (Avenul cu Vacă), peșteri (Urșilor, Ciur Izbuc, Cetatea Rădesei, Ghețarul Focul Viu, Peștera Smeilor de la Onceasa); cu suprafețe naturale acoperite cu păduri, pășuni și pajiști; cu floră și faună specifică OccidentalilorParcapuseni.ro - Parcul Natural Apuseni; accesat la 13 septembrie 2012.
În interiorul parcului sunt incluse mai multe rezervații naturale de importanță geologică, floristică, faunistică, speologică sau peisagistică, dintre care: Avenul din Hoanca Urzicarului, Izbucul de la Cotețul Dobreștilor, Izbucul Mătișești, Izbucul Tăuzului, Peștera Coiba Mare, Peștera Ghețarul de la Vârtop și Peștera Scărișoara (pe teritoriul județului Alba)Apmab.anpm.ro - Agenția pentru Protecția Mediului Alba ; accesat la 13 septembrie 2012; Avenul Borțigului, Complexul Carstic din Valea Ponorului, Fâneața Izvoarelor Crișul Pietros, Groapa de la Bârsa, Groapa Ruginoasa, Peștera Cetatea Rădesei, Pietrele Boghii, Pietrele Galbenei, Poiana Florilor, Platoul Carstic Padiș, Valea Sighiștelului, Valea Galbenei, Platoul Carstic Lumea Pierdută, Peștera Ghețarul de la Focul Viu, Peștera lui Micula, Peștera Ciur Izbuc, Peștera Smeilor de la Onceasa, Săritoarea Bohodeiului, Sistemul Carstic Peștera Cerbului - Avenul cu Vacă, Vârful Biserica Moțului, Vârful Cârligați (versantul sudic), în județul BihorApmbh.anpm.ro Agenția pentru Protecția Mediului Bihor ; accesat la 13 septembrie 2012 și Molhașul Mare de la Izbuc, arie naturală aflată pe teritoriul administrativ al județului ClujApmcj.anpm.ro - Agenția pentru Protecția Mediului Cluj ; accesat la 13 septembrie 2012.
Hidrografie 295px|thumb|right|Lacul de acumulare Beliș-Fântânele Apele de suprafață ale parcului natural aparțin bazinelor hidrografice ale râurilor: Arieșul Mare, ce adună pâraiele: Gârdișoara, Trâncești, valea Ponorașului; Someșul Mic cu subbazinul Someșului Cald și afluenții acestuia: Valea Seacă, Alunul Mic, Pârâul Ponor, Valea Firii, Barna, Valea Izbucului, Călineasa; Crișul Negru cu afluenții: Crișul Pietros, format din pâraiele văilor Galbena, Aleu, Căuși și Crișul Băiței cu pâraiele: Hoanca Moțului și Valea SighișteluluiApebihor.ro - Rețeaua hidrografică a județului Bihor; accesat la 13 septembrie 2012.
Pe suprafața parcului, în partea nordică a munților Apuseni se află Lacul Beliș-Fântânele, lac artificial de acumulare din Munții Gilău, amenajat între anii 1970-1974. Pentru mai multe detalii, vezi: Barajul Fântânele
Climă Clima este continental-moderată, în general umedă și rece în zonele înalte, cu interferențe de aer cald tropical în zonele mai joase; cu precipitații importante, între 600 mm în valea Arieșului Mare, până la 1300–1400 mm în Munții Bihorului și vânturi dominante din partea vestică. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 2 și 4°C în Vlădeasa și 8 - 10°C în zona depresionară a BeiușuluiCarpați.org - Clima munților Apuseni; accesat la 13 septembrie 2012.
Biodiversitate Parcul natural dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri dacice de fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestieră, tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri uscate, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării sau fânețe; cu o mare varietate de floră și faună caracteristice zonei nordice a Carpaților OccidentaliNatura2000.ro - Biodiversitatea în România - Natura2000 - Apuseni ; accesat la 14 septembrie 2012. Floră Vegetația este una specifică în cea mai mare parte habitatelor montane, cu păduri de conifere sau de foioase, păduri în amestec, tufărișuri de arbuști și ierburi de luncă, de pajiște sau de stâncărie.
Păduri de conifere cu arboret de brad (Abies alba), molid (Picea abies), zadă (Larix), pin (Pinus), tisă (Taxus baccata), larice (Larix decidua), zâmbru (Pinus cembra); 290px|thumb|right|Pădure în amestec Păduri de foioase: fag (Fagus sylvatica), stejar (Quercus robur), gorun (Quercus petraea), frasin (Fraxinus), tei (Tilia), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), carpen (Carpinus betulus), jugastru (Acer campestre), mesteacăn (Betula pendula), ulm (Ulmus glabra), castan sălbatic (Aesculus hippocastanum), cireș sălbatic (Cerasus avium), nuc (Juglans regia L.), scoruș de munte (Sorbus aucuparia), plop tremurător (Populus tremula), salcie albă (Salix alba), salcie căprească (Salix caprea)Salcia căprească mai este cunoscută și sub denumirea populară de iovă, arin (Alnus glutinosa);
Arbusti: jneapăn (Pinus mugo), corn (Cornus mas), alun (Corylus avellana), mur (Rubus fruticosus L.), zmeur (Rubus idaeus), afin (Vaccinium myrtillus L.), liliac sălbatic (Syringa vulgaris);
Specii ierboase: papucul doamnei (Cypripedium calceolus), clopoțel de munte (Campanula alpina), moșișoară (Liparis loeselii)Spontana.robustit.com - Specii din flora spontană a României ; accesat la 14 septembrie 2012, darie (Pedicularis comosa), albăstriță (Centaurea kotschyana), garofiță de munte (Dianthus tenuifolius), roua cerului (Drosera rotundifolia), buruiana vântului (Seseli rigidum), gențiană (din specia Gentiana clusii), poroinic (Orchis militaris), angelică (Angelica archangelica), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), gălbinele (Lysimachia punctata), mlăștiniță (Epipactis palustris), năpraznică (Geranium robertianum), rușuliță (Hieracium aurantiacum), fierea pământului (Marchantia polymorpha)Fierea pământului mai este cunoscută (în unele locuri ale țării) și sub denumirea de muschi de baltă, lalea de munte (Fritillaria montana), colțișor (Dentaria bulbifera), talpa ursului (Heracleum palmatum), piciorul cocoșului (Ranunculus repens), măzăriche (Anthyllis montana)Măzărichea este cunoscută și sub denumirea populară de rinichi de munte, păștiță (Anemone nemorosa), oiță (Anemone narcissiflora)Apm-bihor.ro - Flora și fauna - Lista roșie a județului Bihor ; accesat la 24 septembrie 2012, săbiuță (Gladiolus imbricatus).
Faună Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, reptile și amfibieniEnrin.grida.no - Flora și fauna sălbatică a României ; accesat la 14 septembrie 2012; dintre care unele aflate pe lista roșie a IUCNApm-bihor - Flora și fauna - Lista roșie a județului Bihor ; accesat la 4 octombrie 2012 și protejate la nivel european prin Directiva C.E. 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 11 februarie 2015. 240px|thumb|left|Urs brun (Ursus arctos) Mamifere: cerb (Cervus elaphus L.), capra neagră (Rupicapra rupicapra), căprioară (Capreolus capreolus), urs brun (Ursus arctos), lup (Canis lupus), mistreț (Sus scrofa), vulpe (Vulpes vulpes crucigera), râs (Lynx), pisică sălbatică (Felis silvestris), jder (Martes martes), vidră de râu (Lutra lutra), veveriță (Sciurus vulgaris), dihor (Mustela putorius), hermelină (Mustela erminea), arici (Erinaceus europaeus), cârtiță (Talpa europaea), chițcan de munte (Sorex alpinus), chițcan de pădure (Sorex araneus), chițcan de apă (Neomys fodiens), pârș (Glis glis), șoarece de câmp (Microtus arvalis), liliac cârn (Barbastella barbastellus), liliac de apă (Myotis daubentonii)Speotimis.ro - Dicționar speologic - Liliac; accesat la 4 octombrie 2012, liliac de amurg (Pipistrellus pipistrelus), liliacul cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliac urecheat (Plecotus auritus) Traveux.ro - Observation on the bat fauna of Rosia Montana; accesat la 14 septembrie 2012; 240px|thumb|Cocoș de munte (Tetrao urogallus)