right|thumb|Monument al soldaților gurkha în fața Ministerului Apărării Regatului Unit din Londra Gurkha, scris câteodată gorkha ori ghurka, (în limba nepaleză) sunt locuitori ai Nepalului."Gurkhas form the major population group in Darjeeling district of West Bengal and Sikkim", Debnath, Monojit; Tapas K. Chaudhuri *Study of Genetic Relationships of Indian Gurkha Population on the basis of HLA - A and B Loci Antigens" International Journal of Human Genetics Gurkhas s-au distins de-a lungul istoriei prin fapte de arme luptând în rândurile armatei Indiei Britanice, Regatului Unit și celei nepaleze. Fostul șef al Marelui stat major al armatei indiene, feldmareșalul Sam Manekshaw a spus la un moment dat: „Dacă un bărbat spune că nu se teme de moarte, ori este mincinos, ori este un gurkha”
Istoric thumb|Sri Panch (5) Maharaja Dhiraj Prthivi Narayan Shahdev În timpul războiului anglo-nepalez, gurkha au luptat împotriva armatei Companiei Indiilor de Est. Britanicii au fost impresionați de soldații gurkha și, după semnarea păcii au transformat Nepalul într-un protectorat.Purushottam Sham Shere J B Rana 1998. Mult mai târziu, britanicii au hotărât să se angajeze gurkha ca mercenari din rândul locuitorilor din interiorul Nepalului. (Schimbarea a constat în aceea că, la început, mercenarii gurkha erau angajați din regiuni precum Assam).Chauhan 1996, pp. 28–30.
Gurkha „originali”, descendenți ai clanurilor rajpute (thakuri și chetri) au refuzat să se angajeze ca soldați și au primit în schimb poziții de ofițeri în armata indo-britanică. Gurkha din Magar sau Gurung s-au angajat ca soldați. Gurkha din Thakur/Rajput s-au angajat ca ofițer. Unul dintre aceștia a ajuns aghiotantul lordului Mountbatten of Burma, ultimul vicerege al Indiei.
Soldații gurkha erau recrutați din câteva grupuri etnice. Când britanicii au început să angajeze soldați din zonele interioare ale Nepalului, aceștia au fost recrutați din rândul grupurilor etnice magar, gurug, rai și limbu. Soldații mai vechi fuseseră recrutați din rândul populațiilor garhawali, kumauni și assam.
După ce britanicii au abandonat India, gurkhas au continuat să caute să se angajeze în forțele britanice sau indiene, atât ca soldați, cât și ca ofițeri. Legile internaționale prezente nu-i mai consideră pe gurkha britanici drept mercenari, ci soldați de drept ai armatei britanice, cu aceleași drepturi și obligații cu restul soldaților.
Strigătul de luptă al soldaților gurkha este „Jai Mahakali, Ayo Gorkhali!” (Slăvită fie zeiței războiului, vin soldații gurkha!).
Armata Companiei Britanice a Indiilor de Est
Gurkha au fost mercenari ai Companiei Indiilor de Est în războiul britanicilor cu Imperiul Maratha (1817 – 1819), în luptele din Bharatpur din 1826 și în primul și cel de-al doilea război anglo-sikh (1846 și 1848).
În timpul răscoalei cipailor (1857), gurkha au luptat de partea britanicilor și au incorporați în armata indiano-britanică încă de la formarea acesteia. În timpul acestui ultim conflict, Regimentul al 2-lea de pușcași gurkha au avut o contribuție de cea mai mare importanță la victoria britanicilor, fiind decorați de 25 de ori cu „Ordinul de Merit” în timpul asediului orașului Delhi.Parker 2005, p. 58. La trei zile de la izbucnirea rebeliunii, batalionul gurkha Sirmoor a primit ordin să se deplaseze la Meerut,unde garnizoana britanică rezista cu greu. Soldații gurkha au mărșăluit rapid câte 48 de kilometri pe zi.Parker 2005, p. 57. Mai târziu, în timpul asediului de patru luni a orașului Delhi, ei au apărat casa lui Raja Hindu Rao cu prețul a 327 dintre cei 490 de soldați. În timpul acestei acțiuni, gurkha au luptat alături de pușcașii britanici ai Regimentului al 60-lea și au stabilit legături de camaraderie foarte puternice. Mai multe regimente ale armatei nepaleze au luptat pentru eliberarea orașului Lucknow.Parker 2005, pp. 62–63.
Ca recompensă pentru faptele de arme din timpul rebeliunii indiene, batalionul Sirmoor a fost transformat în regiment în 1858, batalionul fiind redenumit „Regimentul de pușcași gurkha Sirmoor”.
Armata Indiei Britanice (1857 – 1947) thumb|right|Soldați gurkha (1896). Personajul central poartă uniforma verde închis a mercenarilor din armata britanică De la sfârșitul răscoalei din 1857 până la începutul Primului Război Mondial, regimentele gurkha au fost active în Burma, Afganistan și India de nord-est sau nord-vest, Malta (Războiul ruso-turc, 1877–1878), Cipru, Malaya, China ( Răscoala boxerilor din 1900) și Tibet (Expediția „Younghusband” din 1905).
Regimentele gurkha au fost redenumite în perioada 1901 – 1906 ca Regimente de pușcași gurkha (1 -10). Efectivele Brigăzii gurkha au crescut la 21 de batalioane (organizate în 10 regimente).Parker 2005, p. 79.
În timpul Primului Război Mondial, peste 200.000 de soldați gurkha au luptat în rândurile armatei britanice, aproximativ 10% dintre aceștia au fost răniți, morți sau declarați dispăruți. Soldaților gurkha le-au fost acordate aproape 2.000 de ordine și medalii militare pentru fapte de arme în timpul primei conflagrații mondiale. Numărul batalioanelor gurkha a crescut la 33, iar guvernul nepalez le-a pus la dispoziția înaltului comandament britanic pentru a fi folosite pe toate fronturile. Numeroși voluntari nepalezi au fost repartizați unități necombatante, așa cum au fost cele sanitare sau cele de muncăChappell 1993, p. 9.. Soldații gurkha au luptat în bătăliile din Franța (bătăliile de la Loos, Givenchy, Neuve Chapelle sau cele de la Ypres), din Mesopotamia, Persia, regiunea Suezului, Palestina sau Turcia (Gallipoli și Macedonia).Parker 2005, p. 99. Un detașament gurkha a luptat alături de Lawrence al Arabiei. În timpul bătăliei de la Loos, un batalion al Regimentului 8 a luptat până la ultimul om. Comandantul comandantului Corpului de armată indian, generalul James Willcocks, avea să spună despre aceștia că "... și-au găsit Valhalla lor".Sengupta 2007. În timpul dezastruoasei campanii din Gallipoli din 1915, gurkha au fost printre primii care au debarcat și ultimii care au fost evacuați.Parker 2005, pp. 117–118. Unitatea gurkha care a cucerit Sari Bair a fost singura care a reușit să cucerească și să mențină controlul asupra înălțimii care controla accesul către Strâmtori.Parker 2005, p. 121. Un batalion din Regimentul al 2-lea gurkha a participat la cucerirea Bagdadului.
După terminarea războiului, regimentele gurkha au fost transferate în India și, în întreaga perioadă interbelică, au fost ținute departe de luptele și conflictele urbane din subcontinent. În schimb, gurkha au fost repartizați la paza frontierelor și au purtat lupte cu triburile războinice din zonele muntoase.Parker 2005, p. 150. Regimentele gurkha au fost implicate în al treilea război anglo-afgan și în pacificarea triburilor rebele paștune.
În timpul celei de-a doua conflagrații mondiale (1939 – 1945), au fost mobilizate de partea Aliaților zece regimente cu un total de 20 de batalioane.Cross & Gurung 2002, p. 31. După evacuarea de la Dunkerque din 1940, guvernul nepalez a acceptat să crească numărul soldaților gurkha care să se înroleze în armata britanică, ceea ce a dus la creșterea efectivelor acestora la 35 de batalioane.Parker 2005, pp. 157–158. Creșterea efectivelor a dus la înființarea unor noi baze de recrutare și antrenament în India. Unele dintre noile regimente formate au fost folosite la păstrarea ordinii și paza frontierelor în India.Cross & Gurung 2002, p. 32.
Un mare număr de gurkha au fost recrutați și pentru unitățile ne-gurkha, precum cele de parașutiști, geniști sau poliție militară.
thumb|200px|right|Pușcași gurkha mărșăluind prin Kure, Japonia, în mai 1946, în timpul ocupației Aliaților În timpul războiului, aproximativ 250.280 de soldați gurkha au luat parte activă la lupte, în apoape toate teatrele de război. Pentru bravura dovedită pe câmpurile de luptă, soldații gurkh au fost decorați cu 2.734 de ordine și medalii. În timpul lupelor, soldații gurkha au înregistrat 32.000 de răniți, morți sau dispăruți. Parker 2005, p. xvii.
Sistemul gradelor militare în unitățile gurkha din armata Indiei Britanice Gradele din unitățile gurkha din armata Indiei Britanice au respectat schema ierarhică din restul armatei coloniale a acelor vremuri.Cross & Gurung 2002, p. 33. Această ierarhie corespundea în mare parte armatei britanice și era structurată pe trei niveluri: soldați (private soldiers), subofițeri (non-commissioned officers) și ofițeri (commissioned officers). Ofițerii gurkha erau înaintați în grad prin ordinul viceregelui Indiei, („Viceroy's Commission”), spre deosebire de cei britanici, care erau înaintați în grad prin ordinul regelui/reginei („King's/ Queen's Commission”), ceea ce îi făcea pe cei din urmă superior nepalezilor, indiferent de gradul lor.Cross & Gurung 2002, p. 34.
După proclamarea independenței și desprinderea Pakistanului în 1947, regimentele gurkha au fost partajate între armata indiană și cea britanică printr-o înțelegere tripartită India-Nepal-Regatul Unit. Șase regimente (12 batalioane) au fost transferate în armata indiană, iar patru regimente (șase batalioane) au fost transferate în armata britanică.Parker 2005, p. 224.
Majoritatea soldaților gurkha au ales însă să rămână în cadrul armatei indiene, spre dezamăgirea ofițerilor britanici. Opțiunea lor pare să fi fost una pragmatică, ei urmând să servească în cadrul unor condiții cu care erau familiarizați.Parker 2005, p. 226. De exemplu, soldații care au ales să lupte în armata britanică au fost trimiși în Malaya, într-o regiune în care puțini fuseseră mobilizați până atunci. Cele patru regimente din serviciul britanicilor au fost reduse în cele din urmă la doar unul singur, în vreme ce efectivele regimentele gurkha din armata indiană au fost crescute la 20 de batalioane.Parker 2005, p. 229.
Principalul obiectiv al înțelegerii tripartite (India-Nepal-Regatul Unit) a fost asigurarea unui sistem egal de plată al tuturor soldaților gurkha, indiferent de armata în care erau angajați.Parker 2005, pp. 322–323. Acest nivel era mai scăzut decât cel al soldaților britanice. Dacă diferențele față de solda militarilor britanici era compensată în oarecare măsură de costul mai redus al vieții în timpul serviciului militar, odată ce soldații erau scoși la pensie, ei primeau o sumă de bani cu mult mai mică decât camarazii lor britanici.Parker 2005, p. 323.
După abolirea monarhiei în Nepal, viitorul recrutării soldaților gurkha pentru armatele britanică și indiană a fost pus sub semnul întrebării. Un purtător de cuvânt al Partidul Comunist Nepalez (Maoist), care se așteaptă să joace un rol important în noua republică, a declarat că recrutarea de mercenari este înjositoare pentru poporul nepalez și că va fi interzisă.Parker 2005, p. 344.
Soldații gurkha din armata nepaleză În Nepal există două batalioane de infanterie ușoară formată din soldați gurkha. Shree Purano Gorakh – fondat în 1763 și Shree Naya Gorakh – fondat în 1783.
Acestea sunt cele mai vechi regimente gurka existente și au fost folosite ca unități de gardă a palatului regelui Nepalului.Ayo Gorkhali! - History Lessons, 09/06/09 Batalionul Shree Purano Gorakh a fost primul contingent nepalez care a servit operațiile de menținerea păcii ale ONU, în Peninsula Sinai, în 1974.Nepalese Army in UN PKOS - Nepalese Army
Identitatea etinică Din punct de vedere etnic, gurkha care servesc în prezent în armata britanică sunt în principal indo- tibetano-mongoli. Ei sunt originali din Nepal. Gurkha care servesc în armata indiană fac parte din ambele grupuri, indo-tibetano-mongol și rajput.Ember & Ember 2003.
Toate grupurile gurkha, indiferent de etnie, vorbes limba nepaleză, dar și unele limbi sau dialecte locale.
Vestitul cuțit khukuri face parte din echipamentul lor și este prezent pe semnul lor de armă.