Revoluția Texană (2 octombrie 1835 – 21 aprilie 1836) a început când coloniștii (originari în principal din Statele Unite) din provincia mexicană Texas s-au răzvrătit împotriva guvernului centralist mexican. După un deceniu de dispute politice și culturale între guvernul mexican și populația din ce în ce mai mare de coloniști americani din Texas, ostilitățile au izbucnit în octombrie 1835. Texianii (coloniști anglofoni) nu căzuseră de acord dacă scopul lor final trebuie să fie independența sau revenirea la Constituția mexicană din 1824. În vreme ce delegații din organismul conducător provizoriu Adunarea Consultativă dezbăteau asupra motivelor care generaseră războiul, texianii și un mare aflux de voluntari din Statele Unite au învins micile garnizoane de soldați mexicani, până la jumătatea lui decembrie 1835.
Adunarea Consultativă nu și-a asumat declararea independenței, decizând instalarea unor organisme de conducere executive interimare, în cadrul cărora luptele intestine au dus la paralizie politică și la un vid de guvernare efectivă în Texas. O nefericită propunere de a invada Matamoros a dus la pierderea multor voluntari și provizii atât de necesare micii armate a Texasului. În martie 1836, o a doua convenție politică a declarat independența și a numit conducerea noii Republici Texas.
Hotărât să răzbune onoarea Mexicului, președintele Antonio López de Santa Anna a jurat să recucerească personal Texasul. Armata de Operațiuni formată de acesta a pătruns în Texas la jumătatea lui februarie 1836 și i-a surprins pe texiani complet nepregătiți. Generalul mexican José de Urrea a condus operațiunile unui grup de forțe în ceea ce s-a numit Campania Goliad, în fruntea cărora a ajuns până pe coasta Texasului, învingând toate trupele texiane întâlnite în cale și executându-i pe majoritatea celor ce se predau. Santa Anna a mers în fruntea unei forțe și mai mari la San Antonio de Béxar (sau Béxar), unde soldații săi au învins garnizoana texiană în bătălia de la Alamo, ucigându-i pe aproape toți apărătorii.
În luna următoare, o armată texiană nou înființată sub comanda lui Sam Houston s-a retras treptat către frontiera cu Louisiana; civilii îngroziți au fugit cu armata, în ceea ce a rămas cunoscut sub numele de . La 31 martie, Houston și-a oprit oamenii la Groce's Landing pe râul Brazos, și în următoarele două săptămâni, texianii au primit pregătire militară riguroasă. Relaxat și subestimând forța dușmanului, Santa Anna și-a împărțit și mai mult trupele. La 21 aprilie, armata lui Houston a declanșat un atac-surpriză asupra lui Santa Anna și avangardei sale în bătălia de la San Jacinto. Soldații mexicani au fost rapid puși pe fugă, iar texianii răzbunători i-au executat pe mulți din cei ce au încercat să se predea. Santa Anna a fost luat prizonier; în schimbul vieții sale, el a ordonat retragerea armatei mexicane la sud de Rio Grande. Mexicul a refuzat să recunoască Republica Texas, și conflictele intermitente între cele două țări au continuat în anii 1840. Aderarea Texasului ca al 28-lea stat al Statelor Unite în 1845 a condus direct la Războiul Mexicano–American.
Context După o tentativă eșuată a Franței de a coloniza Texasul la sfârșitul secolului al XVII-lea, Spania a dezvoltat un plan de colonizare a regiunii.Weber (1992), pp. 149–154. La marginea sa sudică, de-a lungul râurilor Medina și Nueces, Texasul spaniol se mărginea cu provincia Coahuila.Edmondson (2000), p. 6. La est, Texasul se învecina cu Louisiana.Edmondson (2000), p. 10. După Achiziția Louisianei din 1803, Statele Unite au revendicat și teritoriul de la vest de râul Sabine, până la Rio Grande.Weber (1992), p. 291. Deși Statele Unite au renunțat oficial la această revendicare prin Tratatul Transcontinental semnat cu Spania în 1819, mulți americani au continuat să considere că Texasul trebuie să aparțină țării lor,Weber (1992), pp. 299–300. și de-a lungul următorului deceniu, Statele Unite au făcut câteva oferte de a cumpăra regiunea.Lack (1992), p. 5.
După Războiul Mexican de Independență, Texasul a devenit parte a Mexicului. Conform Constituției din 1824, care definea țara drept republică federală, provincia Texas a fost alipită Coahuileim formând statul Coahuila y Tejas.La nivelul acestui articol, denumirea „Texas” se referă la zona de la nord de râurile Medina și Nueces și de la vest de râul Sabine. „Coahuila y Tejas” cuprinde atât Texasul cât și provincia Coahuila. „Republica Texas” include Texasul și teritoriul dintre râul Nueces și Rio Grande.Manchaca (2001), pp. 161–2.Vazquez (1997), p. 51. Texasul a primit un singur loc în legislativul statului, care se întrunea la Saltillo, la sute de kilometri depărtare.Davis (2006), p. 63.Edmondson (2000), p. 72. După luni de zile în care Tejanos (rezidenți ai Texasului de origine mexicană) nemulțumiți au protestat împotriva pierderii autonomiei politice, oficialii statului au acceptat să facă din Texas departament al noului stat, cu capitala de facto la San Antonio de Béxar.Davis (2006), p. 63.
Texasul era foarte rarefiat populat, având mai puțin de 3.500 de locuitori,Excluzând triburile băștinașe. și doar circa 200 de soldați,Edmondson (2000), p. 75.Weber (1992), p. 162. ceea ce îl făcea să fie foarte vulnerabil la atacurile triburilor amerindiene și ale flibustierilor americani.Weber (1992), p. 161. În speranța că un influx de coloniști va controla raidurile indiene, guvernul mexican, falit, a liberalizat politicile de imigrație în regiune. Având în sfârșit permisiunea oficială să se stabilească legal în Texas, anglos din Statele Unite au ajuns în curând să fie mult mai numeroși decât Tejanos.David Weber (1992), p. 166, afirmă că în 1830, existau circa 7000 de rezidenți de origine străină și 3000 de origine mexicană. Todish et al. (1998), p. 4, afirmă că existau 16.000 de anglos și doar 4.000 de mexicani în Texas în 1830.Weber (1992), p. 166.Weber (1992), p. 166.Manchaca (2001), p. 164. Majoritatea imigranților proveneau din Sudul Statelor Unite. Mulți erau proprietari de sclavi și majoritatea și-au adus cu ei prejudecățile împotriva altor rase, prejudecăți pe care și le-au extins și față de Tejanos. Religia oficială a Mexicului era cea romano-catolică, și totuși majoritatea imigranților erau protestanți care nu aveau încredere în catolici.Davis (2006), pp. 60, 64. alt=A map of Mexico, showing state and territory divisions as of 1835. Texas, Coahila, Nuevo León, Tamaulipas, Zacatecas and the Yucatán are shaded, marking them as having separatist movements.|left|thumb|350x350px|Hartă a Mexicului, 1835–1846, arătând diviziunile administrative. Zonele roșii arată regiunile în care au activat mișcări separatiste. Autoritățile mexicane au devenit din ce în ce mai îngrijorate de stabilitatea regiunii.Lack (1992), p. 5. Coloniile au ajuns în pragul revoltei în 1829, după ce Mexicul a abolit sclavia.Edmondson (2000), p. 80. Ca răspuns, președintele Anastasio Bustamante a implementat Legile din 6 aprilie 1830, care, printre altele, au interzis continuarea imigrației în Texas din Statele Unite, a crescut taxele și a reiterat interdicția asupra sclaviei.Manchaca (2001), p. 200. Coloniștii pur și simplu au ocolit sau au ignorat reglementările. Până la 1834, în Coahuila y Tejas trăiau 30.000 de Anglos,Manchaca (2001), p. 201. față de doar 7800 de mexicani.Manchaca (2001), p. 172.
În 1832, Antonio López de Santa Anna a condus o revoluție prin care l-a răsturnat pe Bustamante.Davis (2006), p. 78.Winders (2004), p. 20. Texianii, coloniști anglofoni, au folosit revoluția drept pretext pentru a se ridica și ei la luptă. Până la jumătatea lui august, toți soldații mexicani fuseseră goniți din Texasul de est.Davis (2006), p. 89. Prinzând aripi în urma acestor succese, texianii au ținut două convenții politice cu scopul de a convinge autoritățile mexicane să slăbească Legile din 6 aprilie 1830.Davis (2006), pp. 92, 95. În noiembrie 1833, guvernul mexican a încercat să abordeze unele dintre problemele ridicate de ei, abrogând câteva secțiuni ale legii și făcând coloniștilor și alte concesii,Davis (2006), pp. 110, 117. inclusiv o creștere a reprezentării lor în legislativul statului.Vazquez (1997), p. 69. Stephen F. Austin, care adusese primii coloniști americani în Texas, îi scria unui prieten că „toate relele față de care au fost plângeri au fost remediate.”Davis (2006), p. 117. Autoritățile mexicane urmăreau de la distanță, îngrijorate de posibilele manevre secesioniste ale coloniștilor.Vazquez (1997), p. 67.Davis (2006), p. 120.
Santa Anna și-a dat în scurt timp pe față ideile centraliste, deplasând guvernul mexican către un guvern centralizat. În 1835, Constituția din 1824 a fost răsturnată; legislativele statelor au fost desființate și la fel și milițiile de la nivel de stat.Davis (2006), p. 121.Hardin (1994), p. 6. Federaliștii din tot Mexicul au fost indignați. Cetățenii statelor Oaxaca și Zacatecas s-au răsculat.Davis (2006), p. 121. După ce trupele lui Santa Anna au reprimat revolta din Zacatecas în mai, el a dat trupelor ordin să prade orașul; au fost uciși peste 2000 de necombatanți.Hardin (1994), p. 7. Guvernatorul statului Coahuila y Tejas, Agustín Viesca, a refuzat să dizolve legislativul, ordonând în schimb reîntrunirea sesiunii la Béxar, mai departe de influența armatei mexicane.Davis (2006), p. 122. Deși proeminentul Tejano Juan Seguín a strâns o companie de voluntari care să-l asiste pe guvernator, ayuntamiento (consiliul local) din Béxar i-a ordonat să nu intervină,Lack (1992), pp. 21–2. iar Viesca a fost arestat înainte să ajungă în Texas.Hardin (1994), p. 23.
Opinia publică din Texas era împărțită.Lack (1992), pp. 24–6. Editorialele din Statele Unite au început să susțină deplina independență a Texasului.Davis (2006), p. 131. După ce câțiva oameni au pus la cale o răscoală minoră împotriva vămii din Anahuac în iunie,Lack (1992), p. 25. liderii locali au început să ceară o întrunire publică pentru a determina dacă majoritatea coloniștilor dorește independența, întoarcerea la federalism, sau păstrarea status quo. Deși unii lideri se temeau că oficialii mexicani vor vedea în aceasta un pas către revoluție, spre sfârșitul lui august majoritatea comunităților acceptaseră să trimită delegați la Consultare, care fusese programată pentru ziua de 15 octombrie.Lack (1992), pp. 31–2.
Încă din aprilie 1835, comandanții militari din Texas începuseră să ceară întăriri, temându-se că cetățenii se vor răscula.Lack (1992), p. 20. Mexicul era nepregătit pentru un mare război civil,Davis (2006), p. 198. dar frământările persistente din Texas reprezentau un mare pericol pentru puterea lui Santa Anna și a Mexicului. Dacă poporul din Coahuila s-ar fi răsculat și el, Mexicul s-ar fi confruntat cu perspectiva pierderii unei mari părți din teritoriu. Fără provincia nord-estică drept zonă de tampon, foarte probabil că influența Statelor Unite s-ar fi răspândit, iar teritoriile mexicane Nuevo Mexico și Alta California erau expuse expansiunii americane. Santa Anna nu dorea să intre în conflict cu Statele Unite și știa că frământările trebuie înăbușite înainte ca Statele Unite să fie convinse să se implice.Davis (2006), p. 199. La începutul lui septembrie, Santa Anna a ordonat cumnatului său, generalul Martín Perfecto de Cos, să meargă cu 500 de soldați în Texas pentru a împiedica izbucnirea unei potențiale rebeliuni. Cos și oamenii săi au debarcat în portul Copano la 20 septembrie.Davis (2006), pp. 136, 138. Austin a cerut tuturor localităților să strângă miliții pentru a se apăra.Davis (2006), p. 133.
Ofensiva texiană: octombrie–decembrie 1835
Gonzales alt=A white flag, with a five-pointed-star over the outline of a small cannon, with the words Come and Take It below. The left corner of the flag has been torn off and sewn back on.|right|thumb|200x200px|Reproducere a drapelului original Come and take it, arborat în timpul bătăliei de la Gonzales