Istoria statului Alaska datează din perioada Paleoliticului Superior (circa 12.000 î.Hr.), atunci când grupurile de asiatici traversau strâmtoarea Bering în ceea ce este acum Alaska de vest. În momentul contactului cu Europa prin cercetătorii ruși, Alaska era populată de grupuri de nativi. Numele "Alaska" provine din cuvântul aleutin Alaxsxaq (o ortografiere arhaică fiind Alyeska), care însemnă "continent" (literal, "obiectul spre care acțiunea de la mare este regizată").Ransom, J. Ellis. 1940. Derivation of the Word ‘Alaska’. American Anthropologist, pag. 550-551 În 1890, căutătorii de aur din Alaska și din apropierea Teritoriului Yukon au adus mii de mineri și coloniști în Alaska. Statului Alaska i-a fost acordat statutul teritorial în 1912. În 1942, două dintre Insulele Aleutine exterioare - Attu și Kiska - au fost ocupate de japonezi și recuperarea acestora a devenit pentru SUA o chestiune de mândrie națională. Construirea de baze militare a contribuit la creșterea populației din unele orașe din Alaska. Statului Alaska i-a fost acordată statalitatea în 3 ianuarie 1959. În 1964, masivul cutremur ”Good Friday " (în traducere liberă, Vinerea cea Bună) a ucis 131 de persoane și a niveleat mai multe sate. Descoperirea de petrol din 1968 la Golful Prudhoe și completarea din 1977 a Pipeline Trans-Alaska a condus la o prosperitate în petrol. În 1989, Exxon Valdez a lovit un recif din strâmtoarea Prince William (strâmtoarea Printului William), vărsând între 11 și 35 milioane galoane SUA (42.000 și 130 de mii m³) de țiței peste 1.100 de mile (1.600 km) de coastă. Astăzi, lupta dintre filozofiile de dezvoltare și conservare este văzută în dezbaterea atacabilă asupra forajului de petrol în regiunea arctică Arctic National Wildlife Refuge.right|180px|thumb|Steagul statului Alaska Preistoria right|thumb|200px|Portret femeie inuitǎ din anul 1907 Familiile din Paleolitic s-au mutat în nord-vestul Americii de Nord cândva între anii 16.000 și 10.000 î.Hr. peste podul Bering din Alaska de vest. Alaska a devenit populată de inuiți și o varietate de grupuri europene. Astăzi, populația timpurie a statului Alaska este împărțită în mai multe grupuri principale: pe coasta de sud-estu erau indienii (Tlingit, Haida, și Tsimshian), Athabascanii, Aleutinii, și cele două grupuri de eschimoși, Inupiat și Yup'ik.Preistoria timp Migranții de coastă din Asia au fost, probabil, primul val de oameni care au traversat podul natural Bering în vestul Alaskăi, și mulți dintre ei s-au stabilit inițial în interiorul Canadei de astăzi. Tlingit au fost cei mai numeroși din acest grup, populând cea mai mare parte de pe coasta Panhandle în perioada contactului european. Aceștia sunt partea nordică a grupului de culturi avansate din Coasta Nord-Vestica a Pacificului, renumite pentru arta lor complexă și a sistemelor politice, ceremoniale și juridice cunoscute sub numele Potlatch. Partea de sud a insulei Prince of Wales a fost ocupată de către Haidas, care au fugit de persecuțiile altor Haidas din Insulele Queen Charlotte (acum parte din Columbia Britanică). Aleuții au ocupat insulele din lanțul Aleutin, cu aproximativ 10.000 de ani în urmă. Practicile culturale și de subzistență variau foarte mult între grupurile de nativi, care au fost repartizate pe o suprafață geografică vastă.
Secolul XVIII Stabilirea rusească timpurie right|thumb|100px|Vitus Beringright|100px|thumb|Alexandr Baranov, 'Lord of Alaska.'După a doua expediție Kamchatka, asociațiile de mici comercianți de blănuri au început să navigheze de la malul Siberiei spre insulele Aleutine. Deoarece călătoriile de la Siberia la America au devenit expediții mai lungi, echipajele și-au stabilit posturi comerciale și de vânătoare. Până la sfârșitul anului 1790, acestea au devenit așezări permanente.
Pe unele insule și părți ale Peninsulei Alaska, grupuri de comercianți au fost capabili să duca o coexistență relativ pașnică cu populația locală. Alte grupuri nu au putut să gestioneze tensiunile și pretențiile comise. Ostatici au fost luați, persoane transformate în sclavi, familiile s-au despărțit, iar alte persoane au fost forțate să părăsească satele lor și să se stabilească în altă parte. În plus, 80% din populația Aleutinului a fost distrusă de boli infectioase de tip Old World, față de care nu aveau nici un fel de imunitate, în primele două generații de contact din Rusia. În anul 1784, Grigori Ivanovici Shelikhov a sosit în Three Saint Bay (Golful celor trei sfinți), pe Insula Kodiak.Alaska timeline Acesta a omorând sute de oameni indigeni din populația Koniag, apoi a fondat prima așezare permanentă ruseasca, în Alaska, pe insula Golful celor trei Sfinți. În 1788 un număr de așezări rusești au fost stabilite prin Shelikhov și altele peste o regiune mare, incluzând zonele continentale din jurul Cook Inlet.
Rușii au câștigat controlul asupra habitatelor celor mai valoroase vidre de mare, vidrele Kurilian-Kamchatkan și Aleutiane. Blana lor este mai groasă, lucioasă, și mai neagră decât cea ale vidrelor de mare la Coasta Pacifică de nord-vest și California. Rușii, prin urmare, au avansat la Coasta de nord-vest numai după ce soiurile superioare de vidre au fost epuizate, în jur de 1788. Intrarea Rusiei în Coasta de Nord-Vest a fost lentă, din cauza unei penurii de nave și marinari. Golful Yakutat a fost atins în 1794 și resedința lui Slavorossiya a fost construită acolo în 1795. Recunoașterea coastei în ceea ce privește Insulele Queen Charlotte a fost realizată de James Shields, un angajat britanic al Companiei Golikov-Shelikhov. În 1795 Alexander Baranov, care a fost angajat în 1790 să gestioneze întreprinderii lui Shelikhov blană, a navigat în Strâmtoarea Sitka, cucerind zona pentru Rusia. Grupuri de vânătoare au sosit în următorii ani și în 1800 trei sferturi din pieile rusești din vidră mare veneau din zona Strâmtoarii Sitka. În iulie 1799 Baranov a revenit pe Oriol Brig și a stabilit așezarea de la Arkhangelsk. Acesta a fost distrusă de Tlingiți în 1802, dar reconstruită în jurul anului 1804 și i-a fost dat numele de Novo-Arhanghelsk-(noul Arhanghelsk). Acesta avea să devină în scurt timp principala așezare și capitala Americii Rusești. După cumpararea Alaskăi, Arkhangelsk a fost redenumită Sitka, prima capitală a Teritoriului Alaska.Gibson, James R. (1992). Otter Skins, Boston Ships, and China Goods: The Maritime Fur Trade of the Northwest Coast, 1785-1841. McGill-Queen's University Press. pag. 13–14
Activitatea misionară thumb|right|150px|St. Michaels's Cathedral, în Sitka Religia Ortodoxă rusească (cu ritualurile și texte sale sacre, traduse în Aleutină într-un stadiu foarte timpuriu) au fost introduse informal, în anii 1740-1780, de către comercianții de blănuri. În timpul său de decontare a Golfului celor trei Sfinti, în 1784, Shelikov a introdus primii misionari rezidenți și clerici. Această activitate misionară a continuat în secolul XIX, în cele din urmă devenind cea mai vizibilă urmă a perioadei coloniale ruse contemporane în Alaska.
Încercarile de colonizare ale Spaniei right|thumb|200px|Contactul Spaniol în Columbia BritanicăSpania încearca să revendice Alaska din perioada bulei papale din 1493, care a alocat spaniolilor dreptul să colonizeze coasta de vest a Americii de Nord. Țările rivale, incluzând Marea Britanie și Rusia, au început să își arate interesul în a stăpâni Alaska. La sfarșitul secolului XVIII, regele Carol al III-lea al Spaniei a trimis un număr de exepediții pentru a revendica teritoriile spaniole din coasta nordică a Pacificului din America de Nord, incluzând Alaska. În 1775, Bruno de Hezeta a condus o expediție proiectată pentru a solidifica teritoriile spaniole la nordul Pacificuui. Una dintre cele două nave ale expeditiei, Sonora, în conformitate cu y Quadra Bodega, a ajuns în cele din urmă la o latitudine nordică de 58 °, a intrat in Strâmtoarea Sitka și a revendicat în mod oficial regiunile pentru Spania. Expediția din 1779 la Ignacio de Arteaga și Bodega Quadra y a ajuns într-un port foarte larg pe insula Hinchinbrook, și a intrat în strâmtoarea Prince William. Ei au ajuns la o latitudine de 61°nord, cel mai nordic punct obținut de Spania. Ei au explorat, de asemenea canalul Cook și Peninsula Kenai, caz în care o ceremonie de posesie a fost efectuată, în ceea ce astazi se numeste Port Chatham. În 1788, două nave spaniole sub conducerea lui Esteban José Martínez și Gonzalo López Haro au navigat spre nord pentru a investiga activitatea rusă. Haro ajuns la insula Kodiak în iunie și a făcut contact cu rușii in Golful celor trei sfinți. Obtinand informatii si harti de la comandantul posturilor, Haro s-a alaturat din nou lui Martinez în insula Sitkinak, apoi au navigat la insula Unalaska și marele așezământ a lui Unalaska, comandate de Potap Kuzmich Zaikov. Vizita la Unalaska marchează punctul cel mai vestic atins în timpul călătoriilor spaniole de explorare în Alaska.McDowell, Jim (1998). José Narváez: The Forgotten Explorer. Spokane, Washington: The Arthur H. Clark Company. pag. 24–31 In 1790, exploratorul Salvador Fidalgo a condus o expediție care a inclus vizite la locurile unde astăzi sunt Cordova si Valdez, Alaska, unde au fost savârșite acte de suveranitate. Fidalgo a navigat la insula Kodiak, investigând fără să intre în contact cu micul așezământ rus de acolo. Fidalgo a investigat mai apoi așezământul rus la Alexandrovsk (astăzi cunoscut sub numele de Golful Englez sau Nanwalek, Alaska), la sud-vest de Anchorage de astăzi, din peninsula Kenai. Acolo a fost înfăptuită, din nou, o ceremonie de suveranitate.Cordova, Alaska In 1791, Alessandro Malaspina a vizitat Alaska în timpul celui de-al patrulea său an de explorări științifice în Oceanul Pacific. Principalul său motiv pentru această călătorie în Alaska a fost să investigheze un canal care era considerat de unii pasajul mitic de Nordvest. Corăbiile sale au petrecut în jur de o lună în canal, care acum este cunoscut sub numele de Golful Yakutat, unde au ajuns în contact cu populația Tlingit. Ĩn sfârșit, Spania s-a retras din Pacificul de Nord și și-a transferat regiunile stapânite in Statele Unite, în Tratatul Adams-Onís din 1819. Ĩn ziua de azi, moștenirea lăsată de spanioli Alaskăi reprezinta o serie de nume de locuri, printre care si a Glacierului Malaspina și a orașului Valdez.
Prezența Britanică Așezările britanice din acel timp în Alaska erau alcătuite din câteva avanposturi împrăștiate, cu majoritatea cuceritorilor ajunsi de pe mare. Căpitanul James Cook a navigat de-a lungul coastei de vest a Americii de Nord, pe la mijlocul celui de-al treilea voiaj al său, la bordul HMS Resolution, din California (populată de Spania pe atunci) până la Strâmtoarea Bering. Ĩn perioada călătoriei sale, a descoperit Canalul Cook (numit în onoarea lui Cook în 1794, de George Vancouver, care a fost sub comanda sa) în Alaska. Strâmtoarea Bering s-a dovedit a fi imposibil de trecut, deși Resolution și cealaltă corabie :HMS Discovery au încercat repetat să treaca prin el. Navele au părăsit strâmtorile pentru a se întoarce în Hawaii în 1779. Expediția lui Cook i-a determinat pe britanici să crească numărul expedițiilor de-a lungul coastei de vest, continuând acțiunea spaniolă. Posturile din Alaska deținute de Compania Golfului Hudson, operate la Fort Yukon, pe fluviul Yukon, Fortul Durham (cunoscut și sub numele de Fort Taku) la gura râului Taku, și fortul Stikine, lânga gura râului Stikine (asociat cu Wrangell în secolul XIX timpuriu.)
Secolul XIX Stabilirea rusească târzie și Compania Ruso-Americană harta din 1860 a Americii Ruseşti|thumb|right|200px În 1799, ginerele lui Shelikhov, Nikolay Petrovich Rezanov, a câstigat monopol pe Comerțul cu blană de la Czar Paul I, și a format Compania Ruso-Americană. Ca o parte a înțelegerii, țarul a cerut companiei să stabilească noi așezări în Alaska și să facă un program vast de colonizare.