Campania din Insulele Amiralității (Operation Brewer) a fost o serie de bătălii din campania din Noua Guinee a celui de al Doilea Război Mondial în care Divizia I Cavalerie a armatei Statelor Unite a ocupat Insulele Amiralității, deținute de japonezi.
Pe baza raporturilor avioanelor de recunoaștere în care se arăta că nu există semne de activitate inamică și că insulele par a fi fost evacuate, generalul Douglas MacArthur a accelerat planurile de capturare a insulelor și a ordonat alte operațiuni de recunoaștere. Campania a demarat la 29 februarie 1944 cu debarcarea de pe Insula Los Negros, a treia insulă ca suprafață din arhipelag. Utilizând o plajă mică și izolată în care japonezii nu se așteptau la niciun atac, forța aliată a avut de partea sa elementul surpriză, dar insulele s-au dovedit a fi totuși ocupate, ceea ce a dus o bătălie furibundă pentru controlul acestora.
În final, superioritatea aeriană și maritimă au permis Aliaților să-și întărească poziția pe Los Negros. Divizia I Cavalerie a reușit să cucerească apoi toate insulele. Campania s-a încheiat oficial la 18 mai 1944. Victoria aliată a dus la izolarea totală a marii baze japoneze de la , obiectivul final al campaniilor Aliaților din 1942 și 1943. În Insulele Amiralității s-a construit apoi o bază navală și aeriană majoră, punct important de lansare a campaniilor din Pacific din 1944.
Context Geografie thumb|left|200px|Planul Elkton III, martie 1943. Insulele Amiralității sunt în centru, spre partea superioară a hărții. Insulele Amiralității se află la nord-est de insula Noua Guinee și la vest de Rabaul, la doar două grade de latitudine sud de ecuator. Clima este tropical-umedă, cu temperaturi ridicate constante și umiditate mare, cantitatea anuală de precipitații fiind de . Furtunile sunt frecvente. Între decembrie și mai este sezonul musonic de nord-vest, cu vânturi predominante din acea direcție.Frierson, The Admiralties: Operations of the 1st Cavalry Division, pp.6–7.
Cea mai mare insulă din grup este Insula Manus, cu o lungime de de la est la vest și o lățime de de la nord la sud. Interiorul este muntos, cu vârfuri de până la altitudine, acoperit cu păduri tropicale dese. Coasta, puțin cartografiată, are numeroase recife iar linia țărmului constă din mlaștini cu mangrove. Los Negros este separată de Manus prin îngusta strâmtoare Loniu. Insula conține două limane, Papitai pe coasta de vest, legat de limanul Seeadler, și Hyane pe coasta estică. Cele două sunt despărțite de o limbă de pământ nisipos de lățime. Aici, localnicii construiseră o rampă de bușteni pentru transportul de canoe de la un liman la altul. Los Negros are formă de potcoavă, formând un dig natural pentru limanul Seeadler, din care restul este încadrat de insula Manus și de o serie de insule mai mici. Principala intrare era printr-o strâmtoare de lățime printre insulele Hauwei și Ndrilo. Limanul Seeadler avea o lățime de de la est la vest și de la nord la sud, cu o adâncime de până la .Frierson, The Admiralties: Operations of the 1st Cavalry Division, pp. 4–5.
Planurile Aliaților thumb|right|300px|Viceamiralul Thomas C. Kinkaid (centru, stânga) cu generalul Douglas MacArthur (centru) pe puntea vasului-amiral în timpul bombardamentelor din Insula Los Negros dinaintea invaziei. În iulie 1942, a aprobat o serie de operațiuni împotriva fortificațiilor japoneze de la Rabaul, care blocau orice avans al Aliaților de-a lungul coastei nordice a Noii Guinee înspre Filipine sau spre nord către principala bază navală japoneză de la . În acord cu strategia de ansamblu a Aliaților care dădea prioritate Europei, scopul imediat al acestor operațiuni nu era înfrângerea Japoniei, ci doar reducerea amenințării vaselor și avioanelor japoneze de la Rabaul asupra comunicațiilor maritime și aeriene dintre Statele Unite și Australia. Prin acordul țărilor aliate, în martie 1942 teatrul de operațiuni Pacific a fost împărțit în Zona Pacificul de Sud-Vest, condusă de generalul Douglas MacArthur, și Zonele Oceanului Pacific condusă de amiralul Chester W. Nimitz. Rabaul intra în zona lui MacArthur, dar primele operațiuni din sudul arhipelagului Solomon au fost coordonate de Nimitz.Miller, Cartwheel: The Reduction of Rabaul, pp. 1–2. Reacția japonezilor a fost mai violentă decât se anticipase și au trecut câteva luni înainte de a duce la bun sfârșit Campania Guadalcanal. Între timp, forțele generalului MacArthur's forces—în principal australiene—au respins o serie de ofensive japoneze în Papua în cadrul campaniei Kokoda, bătăliei din golful Milne, bătăliei de la Buna-Goda și al bătăliei de la Wau.Miller, Cartwheel: The Reduction of Rabaul, pp. 5–6.
La Conferința Militară a Pacificului din martie 1943, Joint Chiefs of Staff au aprobat ultima versiune a planului Elkton al generalului MacArthur pentru avansarea înspre Rabaul. Din cauza unei lipse de resurse, mai ales de bombardiere grele, ultima etapă a planului, capturarea Rabaulului, a fost amânată până în 1944.Hayes, The History of the Joint Chiefs of Staff in World War II: The War Against Japan, pp. 312–334. Până în iulie 1943, comandamentul lua în calcul posibilitatea neutralizării și ocolirii Rabaulului, dar marina tot ar fi avut nevoie de un avanpost.Hayes, The History of the Joint Chiefs of Staff in World War II: The War Against Japan, pp. 425–430. Insulele Admiralității, deja parte din planul Elkton, puteau servi acestui scop, întrucât conțineau zone plane pentru piste de avioane, spațiu pentru instalații militare și limanul Seeadler, suficient de mare pentru a găzdui o forță navală.Morison, Breaking the Bismarcks Barrier, p. 432. La 6 august 1943, Joint Chiefs of Staff a adoptat un plan care cerea neutralizarea în locul capturării Rabaulului și a planificat invadarea Insulelor Amiralității pentru 1 iunie 1944.Hayes, The History of the Joint Chiefs of Staff in World War II: The War Against Japan, pp. 427–430.
Unitățile forțelor participante la Operațiunea Brewer Krueger, Walter, Report on Brewer Operation, 2 august 1944, AWM54 519/1/12 General de brigadă William C. Chase Escadrila 2, Regimentul 5 Cavalerie Bateria B, Batalionul 99 Artilerie Terestră Bateria 673 Mitraliere Antiaeriene (Aeropurtată) Plutonul de Recunoaștere, Trupa CG, Brigada 1 Cavalerie Plutonul de Comunicații, Trupa CG, Brigada 1 Cavalerie Plutonul 1, Trupa B (Evacuare), Escadronul 1 Medical Spitalul Portabil de Chirurgie 30 Detașamentul ANGAU Detașamentul de Aviație Grupul de Suport Naval Grupul Aerian de Legătură
De-a lungul lunii ianuarie 1944, avioane din Insulele Solomon și avioanele australiene din au întreținut o ofensivă susținută împotriva Rabaulului. Sub presiune constantă, apărarea japoneză a început să slăbească, permițând o debarcare la 15 februarie în Insulele Green, aflate la doar de Rabaul. În 16 și 17 februarie, din flota americană din Pacific a atacat principala bază japoneză de la Truk. Majoritatea avioanelor japoneze au fost chemate să apere Trukul și la 19 februarie a avut loc ultima interceptare semnificativă a unei aeronave Aliate deasupra Rabaulului.Mortensen, "Rabaul and Cape Gloucester", in Craven and Cate (eds), Guadalcanal to Saipan, pp. 350–356. Între timp, pe 13 februarie, generalul MacArthur a emis ordinele de invadare a Insulelor Amiralității, cu numele de cod Operation Brewer, planificată acum pentru 1 aprilie. Printre forțele asignate se număra Divizia 1 Cavalerie; No. 73 Wing RAAF, care aduceau suport aerian; Regimentul 592 de Geniu (Vase și Țărm); Batalionul 1 Amfibii al Pușcașilor Marini și Batalioanele de Construcții al Marinei („Seabees”) pentru construirea bazei navale—un total de 45.000 de oameni.Miller, Cartwheel: The Reduction of Rabaul, pp. 316-317. Din cauza schimbării planurilor, nu toate unitățile asignate au fost desfășurate. La 23 februarie 1944, însă, trei bombardiere B-25 Mitchell au efectuat zboruri de joasă altitudine peste Los Negros. Piloții au raportat că nu există semne de activitate a inamicului și că insulele par a fi fost evacuate.Reports of General MacArthur, Volume I, p. 137. Generalul , comandantul Forțelor Aeriene Aliate din Zona Pacificul de Sud-Vest, a mers la MacArthur cu propunerea ca insulele neocupate să fie rapid preluate de o forță redusă. Kenney relata: „Generalul a ascultat o vreme, s-a plimbat de colo-colo în timp ce vorbeam, a dat din cap din când în când și apoi s-a oprit deodată și a spus: «Asta va pune dopul la sticlă.»”Kenney, General Kenney Reports, p. 360.
La 24 februarie 1944 s-au dat ordinele ca o escadrilă întărită a Diviziei 1 Cavalerie să efectueze o misiune de recunoaștere în forță în decurs de cinci zile. Dacă Insulele Amiralității fuseseră într-adevăr evacuate, ele aveau să fie ocupate și avea să se construiască o bază militară. Dacă inamicul ar fi fost neașteptat de puternic, atunci forța avea să fie retrasă. Generalul MacArthur și viceamiralul Thomas C. Kinkaid, comandantul Forțelor Navale Aliate din Zona Pacificul de Sud-Vest, aveau să fie pregătiți să ia o decizie, dar ei au delegat comanda contraamiralului , comandantul Grupului 8 Amfibii din cadrul Forței VII Amfibii a contraamiralului . Pentru acestea, crucișătorul ușor a fost trimis pe mare. La acel moment, el se afla la Brisbane, cu peste 300 de membri ai echipajului în permisie. Mașini cu megafoane au transmis cuvântul de cod pentru rechemarea echipajului.Morison, Breaking the Bismarcks Barrier, p. 435. Pentru a avea elementul-surpriză de partea lor și pentru a ajunge pe Insulele Amiralității în doar cinci zile, era nevoie de transportoare de mare viteză; -urile (LST) erau prea lente pentru a parcurge această distanță în timp util.Barbey, MacArthur's Amphibious Navy, pp.145–151. Erau disponibile trei APD-uri: , și . Fiecare putea transporta 170 de oameni. Restul trupelor au fost transportate pe nouă distrugătoare: , , , , , , , și . Împreună, distrugătoarele și APD-urile au transportat 1.026 de soldați.Morison, Breaking the Bismarcks Barrier, pp. 436–437.
Unitățile de suport Colonel Hugh Hoffman Regimentul 5 Cavalerie (mai puțin escadronul 2) Batalionul 99 Artilerie Terestră (mai puțin bateria B) Plutonul 1, Trupa A, Escadronul 8 Geniu Trupa de Evacuare 1, Escadronul 1 Medical Detașamentul de Semnale, Trupa 1 Semnale Batalionul 40 Construcții Navale Bateria C, Batalionul 168 Artilerie Antiaeriană (Tunuri) Bateria A, Batalionul 211 Artilerie de Coastă (Antiaeriană) (Arme automate) Compania E, Batalionul de Țărm, Regimentul 592 Geniu (Barcă și Țărm)
Această forță a fost pusă sub comanda generalului de brigadă William C. Chase, comandant al Brigăzii 1, Divizia 1 Cavalerie.Hirrel, Bismarck Archipelago, p. 14. Ea conținea cele trei trupe de pușcași și trupa de arme grele din Escadronul 2, Regimentul 5 Cavalerie; un pluton din Bateria B, Batalionul 99 Artilerie Terestră cu două howitzere M116 de ; Bateria 673 Antiaeriană de Mitraliere (aeropurtată);Frierson, The Admiralties: Operations of the 1st Cavalry Division, pp. 18–19. și 29 de australieni din (ANGAU), care urmau să asiste la colectarea de informații și tratarea cu populația indigenă, dintre care de oameni trăiau pe insule.Powell, The Third Force:ANGAU's New Guinea War 1942–46, p. 82. Odată cunoscută decizia de a rămâne, o forță de susținere formată din restul Batalioanelor 5 Cavalerie și 99 Artilerie Terestră, Batalionul 40 Construcții Navale și de provizii aveau să plece din Finschhafen în șase -uri, fiecare tractând câte un al Companiei E, 592 EBSR.Barbey, MacArthur's Amphibious Navy, p. 152. Când un consilier și-a exprimat îngrijorarea privind trimiterea într-o misiune atât de periculoasă a unei unități fără experiență de luptă, generalul MacArthur și-a amintit cum Regimentul 5 Cavalerie a luptat împreună cu soldații în campania împotriva lui Geronimo. „Ar lupta atunci”, a zis el, „și vor lupta acum.”Taafe, MacArthur's Jungle War, p. 61.