Apocalipsa din 21 decembrie 2012 este denumirea generică sub care au fost grupate o serie de speculații pseudoștiințifice și escatologice privind destinul omenirii. Conform acestor teorii, anul 2012 ar fi reprezentat un punct de cotitură în istoria umanității, fiind emise diverse ipoteze catastrofice sau spirituale cu privire la evenimentele ce urmau să se propage în jurul datei de 21 decembrie.
În timp ce o parte dintre scenarii se concentrau pe ideea unui sfârșit apocaliptic al planetei – invocând invazii extraterestre, impactul cu un asteroid de mari dimensiuni, cutremure globale devastatoare sau venirea Anticristului –, alte teorii preconizau trecerea la o nouă eră spirituală ori socială. Printre acestea din urmă, unii teoreticieni ai conspirației susțineau că data respectivă va marca momentul în care anumite societăți secrete vor prelua controlul global, impunând o Noua Ordine Mondială cu accente totalitare. În paralel, în mediile New Age s-a vehiculat ideea începutului erei astrologice a Vărsătorului, componentă a ciclului de precesie a echinocțiilor (anul platonic), care se completează o dată la aproximativ 25.920 de ani. O altă ipoteză populară în epocă, promovată de scriitorul Zecharia Sitchin, susținea coliziunea sau trecerea distructivă a Pământului prin apropierea unei corp ceresc ipotetic, numit Planeta X sau Nibiru.
Toate aceste scenarii au fost respinse ferm de comunitatea științifică internațională, printre cei mai vocali critici numărându-se astrofizicianul Neil deGrasse Tyson și specialiști din cadrul NASA. Principala critică adusă acestor teorii a fost aceea că, în ciuda utilizării unor termeni sau interpretări cu tentă științifică, susținătorii lor au fost „incapabili să furnizeze vreo dovadă științifică” palpabilă, bazându-se exclusiv pe argumente din ignoranță sau pe interpretări distorsionate ale calendarului maiaș.
De altfel, acuratețea corelării dintre calendarul maiaș și cel gregorian a fost adesea pusă sub semnul întrebării chiar și în mediul academic. De exemplu, conform unor calcule alternative realizate de o echipă de cercetători germani, sfârșitul ciclului maiaș (Baktun 13) ar fi decalat în timp, urmând să se producă abia în anul 2116.
Scenarii apocaliptice Teoriile catastrofice legate de anul 2012 s-au concentrat pe o serie de fenomene cosmice sau geofizice care, conform susținătorilor, ar fi urmat să provoace distrugerea totală sau parțială a civilizației umane. Printre cele mai vehiculate scenarii s-au numărat alinierea galactică, inversarea polilor și invazia extraterestră.
Alinierea galactică thumb|250px|Calea Lactee, galaxia gazdă a Sistemului Solar. Oamenii de știință au demonstrat că în centrul galaxiei se află o gaură neagră supermasivă (Sagittarius A*), în jurul căreia orbitează toate sistemele stelare componente.
Unul dintre cele mai populare scenarii susținea că o așa-numită „aliniere galactică” va genera efecte gravitaționale și energetice devastatoare asupra Terrei. Conform acestei ipoteze, la data de 21 decembrie 2012, Soarele, Pământul și Luna s-ar fi poziționat în linie dreaptă cu Centrul Galactic. Susținătorii asociau acest eveniment cu încheierea unui ciclu complet de precesie a echinocțiilor (care durează aproximativ 25.920 de ani), afirmând că suprapunerea celor două fenomene va declanșa catastrofe naturale la scară planetară.
Comunitatea științifică a respins în unanimitate acest scenariu, argumentând că o aliniere geometrică perfectă cu centrul galaxiei este imposibilă din punct de vedere astronomic în acea perioadă a anului. Mai mult, astrofizicienii au subliniat că Soarele se află la o distanță uriașă de centrul galactic (aproximativ 26.000 de ani-lumină), astfel încât forțele mareice sau gravitaționale exercitate de gaura neagră centrală asupra Pământului sunt complet neglijabile și nu pot influența activitatea tectonică sau climatică a planetei.
Inversarea polilor sau rotația axei terestre Un alt scenariu apocaliptic combina, în mod eronat, două fenomene distincte: inversarea polilor magnetici și deplasarea fizică a axei de rotație a planetei (polar shift). Adepții acestei teorii susțineau că la 21 decembrie 2012 axa de rotație se va inversa brusc în sens opus, provocând perturbări geomagnetice masive, cutremure globale, mega-tsunamiuri și prăbușirea câmpului magnetic protector al Terrei.
Geofizicienii au demontat această ipoteză, explicând că o rotație bruscă a axei geografice a Pământului ar încălca legile fundamentale ale conservării momentului cinetic și este fizic imposibilă fără impactul cu un corp ceresc de dimensiuni planetare. În ceea ce privește polii magnetici, deși inversările de polaritate magnetică sunt fenomene reale în istoria geologică a Pământului (cunoscute sub numele de inversări geomagnetice), acestea reprezintă procese extrem de lente, care se desfășoară pe parcursul a mii de ani, și nu au fost niciodată asociate cu extincții în masă sau catastrofe mecanice bruște.
Invazie extraterestră În subcultura conspiraționistă și în publicațiile de tip tabloid, un alt scenariu reluat frecvent a fost cel al unei iminente invazii extraterestre programate pentru sfârșitul anului 2012. Teoriile variau în funcție de motivația atribuită ipoteticilor invadatori: fie înrobirea omenirii în scopul exploatării resurselor minerale ale Terrei, fie exterminarea speciei umane pentru colonizarea planetei ca urmare a suprapopulării propriei lor lumi de origine.
Aceste speculații au fost clasificate de sociologi și ufologi sceptici drept mituri urbane moderne, alimentate de science-fiction și de anxietățile milenariste colective. Specialiștii implicați în programele de căutare a inteligenței extraterestre (precum Proiectul SETI) au subliniat că nu a fost detectat niciodată vreun semnal sau vreo dovadă a existenței unei flote spațiale îndreptate spre Pământ, adăugând că o civilizație capabilă de călătorii interstelare ar fi mult prea avansată tehnologic pentru a avea nevoie de resursele primitive sau de forța de muncă a unei planete precum Pământul.
Speculații legate de noua eră astronomică Perspectiva civilizației maiașe
Mitologie
stanga|miniatura|Detaliu de pe Stela 1 de la La Mojarra, prezentând coloane cu hieroglife din secolul al II-lea d.Hr. Coloana din stânga indică o dată în sistemul Numorătorii Lungi (8.5.16.9.7), corespunzătoare anului 156 d.Hr. În dreapta sunt vizibile semne specifice scrierii epi-olmece.
Conform textelor sacre și tradițiilor consemnate în Popol Vuh, comunitățile maiașe considerau că universul a fost distrus și reînnoit de patru ori până în prezent. Fiecare ciclu cosmogonic prealabil a reprezentat o încercare a zeilor de a crea o specie capabilă să îi venereze, fiind finalizat prin catastrofe globale: Prima creație: a dat naștere animalelor, însă acestea nu puteau vorbi pentru a lăuda zeii, fiind transformate în hrană. A doua creație: a produs oameni din lut, dar aceștia s-au dovedit fragili, dizolvându-se în apă, iar descendenții lor au devenit insecte (furnici și albine). A treia creație: a constat în făurirea unor oameni din lemn care, fiind lipsiți de suflet și memorie, au fost distruși de un potop de rășină și atacați de propriile unelte și animale domestice; supraviețuitorii au devenit maimuțe. A patra creație (cea actuală): a reprezentat crearea oamenilor din porumb (mălai și sânge divin), considerați de maiași drept „oamenii adevărați”.
Deși scrierile mitologice subliniau că zeii supravegheau constant această a patra încercare, relatările apocaliptice moderne au interpretat speculativ ideea că zeitățile ar fi nemulțumite, plănuind o nouă regenerare radicală a lumii.„2012: Profeția maiașă”, documentar difuzat de National Geographic Channel.
Sistemul calendaristic și controversele cronologice
Sistemul calendaristic maiaș, remarcabil de precis din punct de vedere astronomic, utiliza mai multe cicluri paralele (printre care Tzolkin, Haab și Numărătoarea Lungă). În cadrul Numărătorii Lungi, calculul timpului era împărțit în mari epoci. Finalul celui de-al 13-lea ciclu de tip *b'ak'tun* (o perioadă de aproximativ 5.125 de ani solari) coincidea în corelația standard (GMT) cu data de 21 decembrie 2012. În timp ce adepții teoriilor milenariste au postulat că această dată reprezenta „sfârșitul absolut al lumii și al universului”, epigrafiștii și maiologii au subliniat că pentru maiași finalul unui ciclu însemna doar o perioadă de tranziție, urmată imediat de începutul unei noi ere (b'ak'tun 14), fără conotații distructive.
De asemenea, corelarea exactă dintre calendarul maiaș și cel gregorian a fost subiectul unor dezbateri academice intense. De exemplu, cercetătorul Andreas Fuls a demonstrat prin analize arheoastronomice că algoritmul istoric de transpunere a fost calculat greșit cu un decalaj de aproximativ două secole, ceea ce ar însemna că sfârșitul ciclului calendaristic maiaș nu ar fi trebuit plasat în 2012, ci abia în jurul anului 2208.
Monumentul 5 de la Tortuguero thumb|Reprezentare schematică fragmentară a inscripțiilor de pe Monumentul 5 de la Tortuguero, care asociază încheierea ciclului cronologic cu prezența zeității Bolon Yokte'.
Singurul monument precolumbian cunoscut care menționa în mod explicit data de 21 decembrie 2012 a fost Monumentul 5 din situl arheologic de la Tortuguero (Tabasco, Mexic). Epigrafistul Sven Gronemeyer a arătat că textul gravat pe această stelă nu conține nicio profeție apocaliptică, ci relatează un eveniment teologic: coborârea sau întoarcerea ritualică a lui Bolon Yokte' K'uh (zeitatea maiașă asociată cu războiul, transformările profunde și actul creației inițiale).
Conform analizelor lingvistice, data marca o zi de importanță pur religioasă, în care regele local din Tortuguero acționa ca gazdă simbolică pentru întoarcerea zeului. În ciuda acestui fapt, în mediile sincretice și ezoterice occidentale au apărut speculații fără fundament istoric care au încercat să echivaleze coborârea lui Bolon Yokte cu escatologia creștină a celei de-a Doua Veniri a lui Iisus Hristos.
Convingeri New Age
Multe dintre afirmațiile și teoriile referitoare la anul 2012 fac parte dinescu dintr-un ansamblu eterogen și necodificat de credințe specifice mișcării New Age, centrate pe o reinterpretare mistică a înțelepciunii și spiritualității maiașilor antici.
ArheoastronomulArheoastronomia este o disciplină academică interdisciplinară care studiază cunoștințele și practicile astronomice ale civilizațiilor vechi pe baza vestigiilor arheologice și a simbolurilor iconografice din preistorie și antichitate. Anthony Aveni afirmă că, deși ideea de „echilibru cosmic” ocupa un loc central în literatura și gândirea maiașă clasică, scenariul apocaliptic sau transformator din 21 decembrie 2012 nu își are originea în aceste tradiții indigene. În schimb, fenomenul este strâns legat de concepte profund ancorate în subcultura occidentală modernă, precum mișcarea New Age, milenarismulMilenarismul (sau chiliasmul) reprezintă o credință mistică sau religioasă în venirea unei epoci de aur ori a unei „împărății de o mie de ani” a păcii și dreptății pe Pământ, fiind adesea asociată cu doctrine utopice sau transformări radicale ale societății. și fascinația pentru o cunoaștere ezoterică secretă, atribuită unor culturi sau epoci îndepărtate.
Printre temele recurente în literatura dedicată anului 2012 se numără scepticismul accentuat față de cultura mainstream occidentală, ideea unei evoluții spirituale iminente a umanității și posibilitatea de a ghida lumea spre o „Nouă Eră” (New Age) prin intermediul transformării individuale sau prin conștiința extinsă a unui grup solidar. Scopul general al majorității acestor scrieri nu a fost neapărat de a lansa un avertisment panicard cu privire la sfârșitul fizic al planetei, ci mai degrabă de a promova o formă de contra-cultură bazată pe empatie globală și pe un activism socio-politic și spiritual dublat de speranțe eschatologice optimiste.