Ioan Dem. Dimǎncescu () a fost ofițer al armatei române, licențiat în educație fizică. S-a implicat în dezvoltarea cercetǎșiei și a mișcǎrii sportive din România.
Adolescența și studiile Ioan Dem. Dimăncescu a absolvit International YMCA College din Springfield-SUA cu specializarea Educație Fizicǎ (1926).Students From 20 Foreign Nations Answer College Roll Call, The Springfield Sunday Republican, 22 noiembrie 1925Members of Class of 1926 at Springfield College, The Springfield Union, 3 iunie 1926
Alături de fratele său (Dimitrie D. Dimăncescu) a fost membru fondator al primelor patrule de cercetași din România (vara anului 1913).Cercetașul, revista Cercetașilor României, organ oficial al Comandamentului Marei Legiuni, nr.2, mai 1930 Formațiunile aveau sǎ se organizeze la Liceul „Gheorghe Lazǎr” din București, acolo unde Vladimir Ghidionescu va ține prima conferințǎ asupra cercetǎșiei (toamna anului 1913).
Cariera După absolvirea Școlii de Ofițeri din Botoșani (mai 1917) este încadrat la Compania 1 Cicliști a Diviziei I Cavalerie și ia parte la luptele din Moldova (Cosna/cota 789 și Oituz-Grozești/cota 383) în august 1917. Participǎ la campania din Basarabia (1918), fiind grav rănit, precum și în Războiul româno-ungar din 1919.
Face parte din delegația României la Jocurile Inter-Aliate (Paris, 1919),The Inter-Allied Games, Paris, 22nd June To 6th July 1919, published by the Games Comitee, p. 460, Cornell University Library fiind component al selecționatei de rugby în primele meciuri consemnate în palmaresul oficial al naționalei.
Ia parte la primele cursuri ale YMCA în România (1920-1921), devenind instructor de schi în cadrul Batalionului 1 Vânǎtori de Munte. Între anii 1921-1929 este detașat în cadrul Institutului Național de Educație Fizicǎ (INEF) și Institutului Militar de Educație Fizicǎ (IMEF), participând la organizarea acestora.prof. dr. Nicu Alexe și colectiv, Enciclopedia Educației Fizice și Sportului din România, Editura Aramis, București, 2002, vol.I ISBN 973-85940-0-6, p.995, vol.II ISBN 973-85940-0-6, p.51, vol.III ISBN 973-8473-22-5, p.90, p.142-143
Publicǎ articole de metodicǎ sportivă.Buletinul Educației Fizice, Organul Oficiului Național de Educație Fizică, ianuarie 1924 și devine redactor șef al revistei Educația Fizicǎ (1928)
Se implică în participarea echipelor militare românești la competiții polisportive peste hotare și organizeazǎ concursuri internaționale de schi și biatlon în țarǎ (1926-1934).România, învingătoare în concursul patrulelor militare de ski, Dimineața, 13 februarie 1934După izbânda românească de la Predeal, Gazeta Sporturilor 16 februarie 1934 Desfășoarǎ o activitate de promovarecpt. Ioan Dimăncescu - INEF, Muntele ca factor de întărire fizică și morală (serie de articole), Gazeta Sporturilor, ianuarie-februarie 1926 și organizare a sporturilor de iarnǎ (schi, săniuțe și bob).Campionatul de ski și săniuțe pentru copii, Gazeta Sporturilor, 12 ianuarie 1929Concursurile cercetașilor la Predeal, Dimineața, 7 ianuarie 1934
A fost membru fondator și primul președinte al Clubului Sportiv Peleș Sinaia în anul (1923), revenind la conducerea organizației între anii (1926-1929).Ion Săvescu, Alpinism. Asociația Peleș, Gazeta Sporturilor, 9 noiembrie 1926
Între anii 1942-1945 este președinte al Federației Române de Schi, iar între anii 1945-1947 activeazǎ în cadrul taberei YMCA de la Timișul de Sus. A fost membru al Hanului Drumeților (1924), Turing Clubul României (1925-1947), asociației "Amicii Predealului" și al "Ski Club București".
Este activ în viața Cercetășiei, fiind avansat de la comandant de centurie (Sinaia, 1920) la comandant de cohortă și legiune (București, 1929-1937). Participǎ la cursuri, conferințe si Jamboree cercetǎșești ținute în țarǎ și în strǎinǎtate.Olimpiada Cercetășească, Realitatea Ilustrată, 31 august 1929
În anul 1938 este numit Director al Educației Fizice și Sănătății. Participă la emisiunile radio "Ora Strǎjerilor".coordonator Liliana Mușețeanu, Bibliografie Radiofonică Românească, 1936-1940, volumul 2, p.108, Societatea Română de Radiodifuziune, Editura „Casa Radio“, București, 2000, ISBN 973-98662-2-0, 973-99057-4-9 În paralel este comandant instructor al Centrului de Comandanți Străjeri de la Breaza.
Între anii 1942-1944, sub comanda generalului Emil Pălăngeanu, coordonează Centrul de la Breaza al organizației paramilitare Munca Tineretului Român (MTR).
Recunoașterea activității De-a lungul carierei a fost decorat cu Virtutea Militară, British War Medal, Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918, Furajera "Mihai Viteazu", Virtutea Cercetășească și alte decorații militare, sportive sau culturale.
În semn de recunoaștere pentru activitatea desfășurată, Centrul Local "Dimăncescu" - București i-a preluat numele. Centrele locale compun structura teritorială a Organizației Naționale „Cercetașii României” (ONCR) în noua structură organizatorică de după 1991.
Referințe
Vezi și YMCA SKV
Legături externe Colecția Dimăncescu (documente și articole de presă, 1915-1945) Povestea unui Cercetaș (biografia pe un blog personal)
Categorie:Nașteri în 1898 Categorie:Decese în 1951 Categorie:Militari români în Primul Război Mondial Categorie:Mișcarea de cercetași din România Categorie:Oameni din Titu Categorie:Decorați cu Virtutea Militară