Istoria tehnologiei în România

Istoria tehnologiei în România se referă la evoluția în timp a uneltelor, dispozitivelor și metodelor de fabricație din România, precum și a invențiilor care au contribuit la progresul în aceste domeniu.

Capacitatea creatoare a poporului nostru s-a manifestat încă din cele mai vechi timpuri. De-a lungul mileniilor de evoluție umană, generațiile care s-au succedat au perfecționat necontenit uneltele și procedeele de producție pentru a le face tot mai productive. Stau mărturie toporașele din piatră datate acum vreo cinci sute de mii de ani, descoperite pe valea Dârjovului, care fac parte dintre cele mai vechi vestigii ale viețuirii umane pe teritoriul țării, originalele culturi ale neoliticului dezvoltat, creațiile remarcabile ale perioadei de utilizare a aramei și apoi ale Epocii Bronzului, care la noi au atins o mare înflorire, strălucitele opere ale geto-dacilor, de la uneltele și lucrările lor în argint și până la impresionantul sistem de fortificații din munții Orăștiei.

În perioada feudalismului, iscusiți meșteri anonimi au realizat mari valori materiale și spirituale: construcții de o mare ingeniozitate, obiecte de meșteșug și de industrie casnică, instalații originale pentru folosirea apelor curgătoare. În epoca modernă, se afirmă mari ingineri și inventatori ca: Vlaicu, Vuia, Coandă, Saligny și mulți alții, care în multe domenii s-au manifestat ca adevărați deschizători de drumuri.

Preistorie În perioada paleoliticului inferior (1.000.000 - 120.000 î.Hr.), pe teritoriul țării apar primele unelte prelucrate rudimentar din piatră cioplită.

În paleoliticul mijlociu (120.000 - 30.000 î.Hr.), apar uneltele din așchii de cremene și cuarțit și care au vârfurile mai îngrijit prelucrate.

În paleoliticul superior (30.000 - 10.000 î.Hr.) se perfecționează tehnica cioplirii uneltelor din silex, se construiesc primele adăposturi, simple apărători contra vântului. thumb|right|250px|Ceramică de Cucuteni În epipaleolitic (sau mezolitic: 10.000 - 5.500 î.Hr.) se trece la o viață semistabilă: se trece la cultivarea plantelor graminee și se domesticește câinele (utilizat la vânătoare).

În neolitic și eneolitic (epoca pietrei șlefuite: 5.500 - 2.700 î.Hr.) se extinde cultivarea cerealelor (grâu, orz) și se folosește săpăliga pentru arat. Către sfârșitul acestei perioade apare plugul primitiv de lemn.

Tot mai mult se perfecționează ceramica.

Temperaturile înalte utilizate de cuptoare permit și prelucrarea aramei.

Diversele culturi care se succed (Criș-Starčevo, a ceramicii liniare, Vinča-Turdaș, Hamangia, Boian, Vădastra, Gumelnița, Cucuteni) ne-au lăsat moștenire o ceramică destul de evoluată și variată, locuințe executate din bârne, argilă bătătorită, crengi împletite.

În perioada 2.700 - 2.000 are loc o tranziție de la eneolitic, la Epoca Bronzului. Se dezvoltă păstoritul, uneltele de aramă (culturile Cernavodă, Coțofeni).

Epoca Bronzului thumb|right|200px|Arme din Epoca Bronzului aparținând dacilor Epoca Bronzului se derulează pe teritoriul țării în perioada 2.000 - 1.200 î.Hr. și se caracterizează în primul rând prin dezvoltarea metalurgiei bronzului.

agricultura: are loc prima mare diviziune socială a muncii (separarea triburilor de agricultori de cele de păstori) se generalizează utilizarea plugului de lemn cu brăzdar de corn, tras de bovine se cunosc grâul comun, unii pomi fructiferi.

tehnica uneltelor: toporul de bronz cu orificiu pentru fixarea cozii noi tipuri de arme: pumnalul, sabia, toporul de luptă.

locuințele: au formă rectangulară și erau construite fie din pari care susțineau acoperișul, zidurile fiind din nuiele împletite cu pământ (sistem paiantă), fie din cărămizi nearse dar uscate la soare (chirpici). au podeaua din bârne despicate sau din argilă bătătorită uneori sunt fortificate cu șanțuri sau ziduri de apărare de piatră.

metalurgia: bogatele zăcăminte din zona subcarpatică permit dezvoltarea metalurgiei bronzului la sfârșitul epocii bronzului, este atestat la Hinova, Mehedinți un atelier de prelucrare a aurului.

Epoca Fierului Pe teritoriul țării, Epoca Fierului debutează prin 1.200 î.Hr., când se confecționează primele arme și unelte de fier, care la început sunt utilizate în paralel cu cele de bronz.

Perioada Hallstatt Prima perioadă a fierului (numită și Hallstatt) a evoluat între 1.200 și 450/300 î.Hr. Are loc a doua mare diviziune socială a muncii: se desprind meșteșugarii ca o categorie socială aparte. metalurgia: prelucrarea bronzului cunoaște o puternică dezvoltare începe exploatarea minereurilor de fier și apar primele centre metalurgice la care se dezvoltă tehnologia reducerii fierului agricultura: la cultura cerealelor se adugă cea a inului, a cânepii, a verzei tehnica uneltelor: uneltele de fier le înlocuiesc pe cele de bronz.

Antichitate thumb|right|250px|Ruinele cetății Blidaru, ziduri ridicate în tehnica "murus Dacicus"

La Tène În această perioadă (a doua vârstă a fierului: 450/300 î.Hr. - 106 d.Hr.): se intensifică extragerea și prelucrarea fierului apar tot mai multe obiecte de podoabă din aur și argint agricultura (cultura plantelor și creșterea vitelor) depășește ca pondere vânătoarea și pescuitul: se folosește plugul de lemn cu brăzdare și cuțite din fier încep să se cultive ovăzul și secara se încheie a doua mare diviziune socială a muncii: apar noi meșteșuguri și se intensifică schimburile comerciale.

La mijlocul secolului este atestată utilizarea pietrei fasonate în zidării, realizându-se așa-numitul murus Dacicus (zid fără mortar, dar de mare rezistență).

Dacia romană thumb|right|300px|Podul peste Dunăre construit de Apolodor din Damasc în perioada 103 - 105 (reconstituire) Prelucrarea fierului în Dacia cucerită de romani ia un puternic avânt. Aceasta este dovedită de inscripțiile descoperite în zona Petroșaniului (și ulterior și în alte așezări) care atestă exitența unui collegium fabrum, corporație a fierarilor.

În secolul al III-lea, la Tomis și în multe alte localități subcarpatice, este atestată existența unor cuptoare de ars cărămidă.

În așezarea daco-romană de la Târgșorul Vechi (județul Prahova), s-au descoperit vase în care se păstra țiței sub forma de smoală (secolele V-VI).

Evul Mediu thumb|right|200px|Arme din secolul al XII-lea (Muzeul Național din Alba Iulia) Descoperirile arheologice din zona subcarpatică dovedesc faptul că, după retragerea administrației romane, pe teritoriul țării noastre exista o populație stabilă de origine latină, care se ocupa cu cultura plantelor, creșterea vitelor și care avea cunoștințe remarcabile in domeniul metalurgiei fierului și al ceramicii. Iau ființă formațiunile statale feudale românești. Se dezvoltă orașe mari, manufacturi, bresle și tot mai multe meșteșuguri pentru necesitățile cotidiene.

Prin 1060 este atestată creșterea viermilor de mătase, dar a căror cultură începe sistematic abia prin secolul al XV-lea.

Într-un document din 1075 este menționată ocna de sare de la Turda, care se exploata încă din timpul romanilor.

Exploatarea aurului și argintului este menționată de un document din 1238, de unde rezultă stabilirea în zonele Zlatna și Câlnic a primilor mineri germani în scopul exploatării acestor metale prețioase. În secolele următoare, alte exploatări de metale neferoase apar și la Abrud (1277), Cavnic (1336), Baia Sprie (1329), Bratilovu (către 1400).

În secolele XV-XVI meșteșugul aurarilor transilvăneni atinge cote înalte de dezvoltare.

În secolul al XIV-lea sunt menționate în Transilvania primele șteampuri, acționate hidraulic, de măcinat minereuri.

Asemenea dispozitive se răspândesc și în celelalte provincii române.

Tot în secolul al XIV-lea este atestată construcția morilor de apă românești tip "roată cu făcaie", considerate un adevărat strămoș al turbinei hidraulice a lui Pelton.

Aceeași tip de energie este folosită și la acționarea fierăstraielor, menționate în 1559 prin documentele domnitorului moldovean Alexandru Lăpușneanu și la presele cu valțuri la Monetăria din Baia Mare (1580).

La 8 decembrie 1366 datează cea mai veche mențiune documentară referitoare la fabricarea berii pe teritoriul țării.Sunt menționați niște fabricanți de bere care au participat la răscoala țăranilor din Florești, Cluj Printr-un act datat pe 31 octombrie 1402 același lucru este atestat și în Moldova, iar prin 1522 și pentru Muntenia.

În ceea ce privește alcoolul, distilarea acestuia este menționată în jurul lui 1400.

Spre sfârșitul secolului al XIV-lea este atestată utilizare ceramicii smălțuite în construcții (la finisaje), lucru vizibil la Biserica Sfânta Treime din Siret și la Mănăstirea Cotmeana.

Prin 1440 este consemnată exploatarea țițeiului în Moldova (gropi de păcură).

În ceea ce privește tehnica militară: în Țările Române, praful de pușcă este folosit cu mult înaintea altor țări europeneGeorg Bauer (Agricola) semnaleză folosirea prafului de pușcă, în scopuri miniere în Saxonia abia un secol mai târziu și anume către sfârșitul secolului al XIV-leaM. Reinaud, M. Favé, Du feu grégeois, Paris, 1845 pe la jumătatea secolului al XV-lea, pentru asediatul cetăților, românii utilizau bombardele.Tunuri cu ghiulele de piatră sau de fier.

Tipografia: 1472 - 1483: tipografi sași lucrează în tipografii din Italia: Toma de Transilvania (Thomas Septecastrensis de civitate Hermanni, Thomas von Hermannstadt) lucrează la Mantova, Andreas din Brașov și Andreas Corvinus din Codlea la Veneția.Victor Roth, Geschichte des deutschen Kunstgewerbes in Siebenbürgen, J.H.E.Heitz, 1908, p. 233 1508: se înființează prima tipografie din zona românească, la Mănăstirea Dealu. 1528: se introduce tiparul la Sibiu 1535: Ioan Honterus înființează la Brașov o tipografie. 1550: prima tipografie din Cluj, condusă de Gaspar Heltai. 1622: tipografie la Alba Iulia, înaugurată de principele Gabriel Bethlen.

Primul orologiu în turn este atestat la Sibiu în 1494.Fragmente din acesta se află la Muzeul Brukenthal.

În jurul lui 1500 este consemnată utilizarea, în minerit, a vagonului mergând pe șine de lemn, fiind utilizat în minele de aur din Brad. Este considerat cel mai vechi vehicul mișcat pe șine din istoria tehnicii.În minele din Germania, acest lucru este consemnat abia prin jurul lui 1550. Calea de rulare era prevăzută chiar și cu macaze.Originalul acestei adevărate inovații românești se află la Muzeul comunicațiilor din Berlin.

Prin 1531/1532 este consemnată existența morilor de vânt în Muntenia.Unele surse susțin că acestea a fost introduse în timpul dominației cumane sau tătare. thumb|right|150px|Rachetă descrisă de Conrad Haas (Coligatul de la Sibiu) În 1539, negustorul Hans Fuchs împreună cu Hans Benkner instalează la Brașov prima "moară" (fabrică) de hârtie din Transilvania. O astfel de moară funcționează la Sibiu în 1573 și în anul următor. De asemenea, în perioada 1584-1587 apar la Cluj mai multe mori de hârtie.

În 1555, inventatorul sas Conrad Haas, în lucrarea Coligatul (Manuscrisul) de la Sibiu, emite ideea utilizării prafului de pușcă pentru lansarea rachetelor.Această lucrare a apărut cu mult înaintea scrierii Artis magnæ artilleriæ pars prima a polonezului Kazimierz Siemienowicz, publicată în 1650 la Amsterdam și considerată prima lucrare din lume de acest gen.

Inovații în agricultură: 1322: prima mențiune documentară a pământurilor agricole îngrășate cu gunoi (terra fimatae) și aceasta în Transilvania. la începutul secolului al XVII-lea, se introduce cultura pepenelui verde prin 1650 se extinde cultura fasolei și este și cultura mazărei atestată documentarMazărea era cunoscută și de daci și romani, dar acest lucru nu fusese consemnat în documente. în secolul al XVII-lea, este atestată, mai întâi în Transilvania, apoi în Țara Românească, cultura porumbului. secolul al XVIII-lea: extinderea asolamentului bienal introducerea cultivării trifoiului pentru furaj se extinde cultura tutunului prin 1700 se introduce lucerna în perioada 1718-1721 se amenajează prima orezărie de pe teritoriul Banatului (Ghiroda, Timiș).